209 matches
-
azi și voiau să se asigure că sunt bine. Mama a sunat din Irlanda și a emis sunete de compasiune. — Cum mai stai cu somnul în perioada asta? a întrebat. Nu prea bine. Nu dorm mai mult de câteva ore. —Sărăcuța de tine. Ei bine, am o veste bună. Eu, taică-tău și Helen venim la New York pe 1 martie. —Așa de curând? Asta e cu mai mult de două săptămâni înainte de nuntă. Oh, Doamne. Ne-am gândit să profităm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Jesusa, fie-i țărîna ușoară, era În stare să Înfulece o omletă cu tobă și usturoi proaspăt, din șase ouă, În toiul după-amiezei, iar apoi să se remarce la cină ca o hămesită. Era numită „Ficăței“, fiindcă suferea de halenă. Sărăcuța. Era leită eu, știi? Avea exact aceeași mutră și același trup de la munte, mai curînd slăbănog. Un doctor din Cáceres i-a spus odată maică-mii că noi, cei din neamul Romero de Torres, eram veriga lipsă dintre om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Te previn că am doi ani de seminar. — Eu vă dădeam cel puțin trei, don Gustavo. — Totul se pierde, Începînd cu rușinea. E prima oară cînd vii la mine acasă, și ajungi În pat cu domnișoara. — Uitați-vă la dînsa, sărăcuța, Îngerașul meu. Alfați că intențiile mele sînt oneste, don Gustavo. — Intențiile dumitale vă privesc pe dumneata și pe Bernarda, care e deja majoră. Și acum, să vedem. În ce dandana v-ați băgat? — Dumneata ce i-ai povestit, Daniel? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca niște coșciuge, pecetluind cei douăzeci și doi de ani petrecuți de ea la Barcelona. CÎnd a citit scrisoarea semnată de Penélope pe care Jorge Aldaya i-o predase lui Miquel, Sophie a vărsat lacrimi de furie. — Ea știe, șopti. Sărăcuța de ea, știe... — Ce știe? Întrebă Miquel. — Eu sînt vinovată, zise Sophie. Eu sînt vinovată. Miquel Îi ținea mîinile, neînțelegînd. Sophie nu a cutezat să-i susțină privirea. — Penélope și Julián sînt frate și soră, a șoptit ea. 3 Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
băieții cu suplimente. Nu m-am trezit odată cu pictorul că-mi spune să plimb uneori pe ; domnișoara? "Zut! i-am spus. Drept cine că iei?" S-a făcut rac. Totuși îl cruțasem; nu-i spusesem că nu i-a lipsit sărăcuței nici un bal mascat toată iarna, cât despre boschetele de la șosea! Altfel îmi . place că e fată de viață. . . Știi, Mini, patroana din Toamnei e divorțata lui A., maestrul baroului. A "rulat". E urâtă și "ră" - cum ar zice Lina noastră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
avere neprețuită. Nu bani, ci tablourile lui Grigorescu.” G.G.Ursu, Tecuciul literar, Bârlad, 1943 MAMA Cu acul ne‐a crescut biata mama. și o dată n‐ am auzit‐o plângându‐ se, ori blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S‐a trudit, sărăcuța de ea, ș‐ a învățat singură să citească și să scrie, ca să ne poată învăța și pe noi puțină carte. C ă ce școli erau pe vremea aia?...De dimineață până în noapte muncea și ne îngrijea s‐ avem de toate
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu unul altul, nu durează, nu-i decât o cârpă stoarsă, sărăcuța, așa spunea marele doctor al nebunilor. Iată alt damblagiu: un țăran mic, gras, fără vârstă. După ce i-au luat pământul și l-au obligat să intre îngospodăria colectivă, n-a acceptat să lucreze pe altă fâșie de pământ decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
săraca, doar știți... tot umblă la doctorii ăia de femei. S-a supărat pe mine, că nu i-ați dat. Te-am atins, potaie... știi despre ce boală femeiască e vorba, doar tu i-ai făcut felul și lu’ Nuțica, sărăcuța... da’ n-am zis până acuma nimic, lacăt am fost, să nu afle scorpia de Ortansa, nevastă-ta. — Nu mă interesează relațiile dumitale cu Nuți. Ți-am cerut câteva lucruri, tovarășa Vasilică. Câteva. Puține și clare. „Tovarășa“, auzi! Cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și atacarea locatarei și câinii și pisicile ei nebune? Panică, pogrom, așa strigă perciunații? Madam Murătură să cadă jos, nu alta. Am insistat. Ce mesaje SOS trimit comis-voiajorii în străinătate? Că sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul. Am apăsat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suntem fostele lor victime, gata? Doar știa că e o minciună, doar știa, tâmpitul. Sau nu știa? Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase. — Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Voinov, rusoaica, a comis o mezalianță fericită, admit. Chiar și amicii dumitale, admit, sunt oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era chiar așa bătrână, cum vezi... Locuiesc la periferie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știi, n-au reușit. Dovada a fost brutală și regretabilă, recunosc. O dovadă, totuși, trebuie să admiți... Renăscuse doamna Venera, trebuia să admită. Ochii întineriseră, ca și mișcările și obrazul. O adevărată înviere, ce mai. Gata să facă o criză, sărăcuța, dar își revenise instantaneu, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase, Sfânta Sâmbătă nu se încheiase. — Zic că dumneata înțelegi, asta zic. Ai făcut tot felul de aluzii până acum... Proces, excluderea din învățământ, suspiciunea, marginalizarea. Înscenare, neînscenare, confuzie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă furișam prin bucătărie, căutând cel mai mare cuțit din casă. Ei, nici chiar așa, dar eram tare deprimată. În primul rând, mă simțeam dezamăgită de Jack, apoi mă simțeam umilită pentru că eram sigură că toată lumea de la petrecere mă compătimea. Sărăcuța de Katie, cu imaginația ei bogată. I-am dat timp până la unsprezece, apoi m-am dus sus cu o sticlă de vin într-o mână și mobilul în cealaltă. Rețeta sigură pentru dezastru, nu? Am apăsat încet tastele mobilului, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
animalice. Cei mai buni dintre ei sunt oameni cu boli mintale. Le stă în fire să vândă trucuri! Cum de-i poți privi cu atâta religiozitate? Trebuie să fi cheltuit o grămadă pe perechea asta de ochi de broască artificiali. Sărăcuța de tine, ai fost jefuită! E două dimineața și nu văd nici un semn că discuția e pe sfârșite. Mao și Fairlynn sunt la a treia carafă de vin. Subiectul s-a îndreptat spre frumusețe. Nu ești cu nimic diferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți să-l salute pe reprezentantul împăratului Napoleon la București, contele Ledoulx. În picioare, în mijlocul salonului mare împodobit cu ghirlande de brad, iederă și garoafe roșii, îmbrăcat după moda europeană, destul de subțirică, chiar sărăcuță după gustul bucureștenilor, consulul primea urările boierilor care veniseră însoțiți de neveste, de fii și de fiice. În toate sfeșnicele ardeau lumânări albe, înalte și groase, comandate de doamna Ledoulx special pentru această seară de sărbătoare la cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de primul - cel vechi, zicea el, „e tare mănunțăl” (măsurà numai vreo doisprezece metri), avea „mare nevoie” de altul, «mai răsărit olecuță, din care să se vadă cum curge Răutu’ la Or’ei!»... - Dar acoperișurile?, zice mama. - Acoperișurile! Cele mai sărăcuțe: din șindrilă - din stejar fiert În oloi și descântat, lucrat bucată cu bucată, uneori șlefuită, nu de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
produci. Mai ieși și să te mai aerisești. Îmbini utilu’ cu plăcutu’, ca să zic așa. Ai înnebuni să stai toată ziua lângă ea ca s-o ții de povești. Să-i faci conversație, înțelegi, atâta bucurie i-a mai rămas, sărăcuța de ea, și dac-ai ști cât de sucită și de mofturoasă, de nu poți să-i intri-n voie... N-ai ce să-i faci, așa-s bătrânii, mai rău ca copiii, iar Rafael că știe și el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
N-ai ce să-i faci, așa-s bătrânii, mai rău ca copiii, iar Rafael că știe și el cum e la copii, se mai pricepe, că a lucrat... Era rândul lui Mărgărit să nu-l audă. Păi, mă-sa, sărăcuța, ar mânca de toate, tot ce mișcă, da’ nici ea nu știe ce vrea. Numai ce-o auzi că dă comandă serioasă: din kilu’ ăla de carne să-i facă mărgăritaru’ mamii nește chefteluțe marinate și nește sărmăluțe-n foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o ții pă mă-ta pă trai bun. Ce să fac, nea Ghețule? Numa’ pă ea o am, și-altceva nimica. De op’zeci de ani, paralizată-n pat. Ca mâine moare și rămân să-i plâng urmele - mămicuța mia, sărăcuța de ia, ce m-o mai aștepta și io n-am cu ce să mă duuuuc la ia, ohhh... Frântura de bocet îl face pe Adrian să se scuture frisonat. Îmi vine rău, bă, nu te mai văicări. Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ce pacati am eu dacă nu ies din casă? Iaca, se fac doi ani de când n-am mai ieșit. De unde pacati? - Aici are și ea dreptate. Eu mai ies până la cimitir, mă mai duc după țâgări și coniac, dar ea, sărăcuța, stă numai în bârlog. La trei dimineața mi se dă voie să merg la culcare. - Uite cum i se închid ochii. Văleu, à son âge eu zburdam, mă duceam la baluri. E-he, ce valsuri mai făceam cu maiorul Copou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că te iubesc! Crezi că îmi pasă mie că mă cheamă ăla să-i fac masaj? - Oricum, maică-ta e tare ciudată. Mai întâi pune macaronari să te sune, iar acuma te înduioșează cu casete. - Ei, iart-o și tu! Ea, sărăcuța, îmi vrea binele. Doar că nu te înțelege. Ce vrei - dacă nu vii și tu cu o propunere concretă? Se teme că ai să mă transformi prea mult și nu o să mă mai ia nimeni. O să rămân fată bătrână. Punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pomenit cu doamna Alexandrescu că îl apostrofează atât de jalnic, de parcă ar fi părăsit-o Jenică: ― Domnu Titu, din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata Mimi!... Ea te-o fi iubind, sărăcuța, c-am observat de atunci că îi ești simpatic, dar dumneata trebuie să fii mai cuminte și s-o ferești, să nu care cumva să prindă de veste Vasile, că se întîmplă o nenorocire... Nu zic și nu-ți reproșez
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
emoție abia stăpânită. Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita o batistă de mătase și murmura întruna cu vocea înecată: ― La revedere, Melaniei... La revedere!... La revedere! Când se așeză, după ce ieșiră din gară, avea ochii umezi. Surâse totuși: ― Sărăcuța!... A rămas foarte îngrijorată... Ce-i drept, cred și eu că are de ce, cu toate că m-am silit s-o conving că nu e nici un pericol. Dacă nu mi-ar fi cerut-o șeful cu insistență, nici n-aș fi primit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că într-o bună zi n-a mai dat pe la ea și i-a trimis pe hodorogul de tată-său să-i notifice sfârșitul aventurii. Ce mai faier le-a tras ea tuturor, n-o să uite nici în cer!... Mimi, sărăcuța, nu l-a putut suferi de la început pe Jean, că i s-a părut antișat de persoana lui și lipsit de educația fină pe care Mimi a primit-o de la mămica ei. Dar ea, naivă, de, ca femeia cinstită, n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câteva pense, da i-am luat și din tiv. Am stat noi amândouă singure, numa cu nemțoaica dumitale, și nu scoteai o vorbă, numa te uitai chiorâș și aveai ochii umflați cât pumnu și roșii. Vezi, m-am gândit io, sărăcuța ! Ce casă are, cu de toate, o casă ca un palat, da uite, că e și ea amărâtă ! Că io știam ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană ! Cum zic asta, parcă și văd iarna când a murit mămica. Odat-aud
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]