209 matches
-
mă disprețuiam pentru că trebuia să port haine de pomană, pentru că eram fata sărmană care le făcea milă, și parcă o vedeam pe prietena bunicii spunându-i nepoatei vai, Elenita, ce bucuroasă o să fie nepoata lui Mabel primind toate hainele astea, sărăcuța, pentru ea e ca un vis, și alte fraze asemănătoare. Mă îmbolnăveau. Dar îmi puneam hainele. Propria mea vanitate mă trăda, mă forța să mă umilesc, să mă înjosesc, să-i sărut picioarele binefăcătoarei mele, căci nu voiam să renunț
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
nevastă colegă de clasă. Cornelia, fostă Mociu, actuală Dinvale, a fost colega mea de clasă: eu la pian, ea la vioară. Aveam 21 de ani când ne-am căsătorit. Ea s-a dus la Conservatorul din Cluj, pe urmă s-a-mbolnăvit, sărăcuța, și n-a mai putut să termine facultatea. Au apărut și copiii, destul de timpuriu, nu mai era cazul să ne jucăm cu viața, chiar dacă eram foarte tineri. Am crescut împreună cu copiii, iată, am două fete care sunt la 30 de
Agenda2003-15-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280904_a_282233]
-
voi purta pantaloni de cârpă cu două palme deasupra gleznelor, maiouri imprimate, vestoane, geace pe piele, voi avea pe încheietura mâinii stângi un gros lanț de aur alb, însoțit de o secretară căreia îi voi croi un drum în viață, sărăcuța fiind căzută în fund după mine - las’ că am cea mai grea servietă din Sud-Estul Europei-, întovărășit de țuțeri, reporteri, partizani ai originalelor mele opinii. Depășind meschina sută de ani, voi trăi, totuși, cea mai mare parte a timpului în
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
împotriva pseudonimelor. Va avea totdeauna un dinte contra celor de la Paris, criticând sever primele numere: „Revista mi se pare slăbuță, foarte slăbuță”; „Sunt în ea câteva lucruri foarte bune, dar multe foarte slabe sau de-a dreptul nepublicabile... Revista e sărăcuță.” Aceeași părere o împărtășea Vintilă Horia, care ajunge să intre în conflict deschis cu Mircea Eliade. Acesta îi refuzase colaborarea pentru că viitorul autor al romanului Dumnezeu s-a născut în exil fusese câteva luni redactorul paginii literare de la Porunca vremii
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
de casă. Cred, de asemenea, că mai erau și niște plicuri cu supe „instantanee” (de amestecat cu apă caldă, fără fiert). Restul... am uitat! Dacă nu găsești pantofii de casă, tant pis! Măcar cele patru articole dacă le poate primi sărăcuța, tot îi fac plăcere. Sper că n-ai pierdut și alte lucruri, cărți de exemplu? În realitate eu sunt de vină: știam că aveai multe comisioane, deci nu trebuia să te mai încarc și eu. Dar asta-i viața... când
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
O socoteală separată ținea și primăria rasciană. Aceeași primărie germană va încasa între 1773 și 1779 suma de 38 780 de florini numai din impozitele pe case, meserii, comerț și birturi din cartierul Cetate. Celelalte cartiere au fost ceva mai sărăcuțe (Josefin - 11 557 de florini, Fabric cu 8 252 de florini și Maierele Vechi - actualul Elisabetin - cu 8 390 de florini). În 1775, primăria germană va plăti suma de 11 127 de florini drept contribuție pentru prima clădire pentru școală
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
doamna că... să știi că i-am povestit lu’ doamna că noroc de tine. P. Mănuceanu: Lasă, că... să fim sănătoși! I. Coruț: I-am spus că atunci am drăcuit în curtea catedralei, dacă îți poți imagina. P. Mănuceanu: Of, sărăcuța! I. Coruț: Azi i-am povestit, de dimineață lu’ doamna, râdea doamna cu gura până la urechi! I-am spus: DOAMNA MINISTRU, de ce râdeți că n-a fost chiar așa ușor? Eram așa nervoasă, mi-a pocnit capul de durere! P.
DNA susține: Mariana Câmpeanu ar fi ştiut de concursul fraudat din minister by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78807_a_80132]
-
a zis, înainte de tot, despre , Ion Barbu, - nu mai cităm... îngăduiți-ne să privim lumea din strană, cum făcea cântărețul bisericesc, cuviincios așezat, dar cu atât haz, în ea, și să vedem ce ne povestește printre câte observă... "O femeie sărăcuță, c-o roche pe ea capot Veche, ruptă, peticoasă, și cârpită peste tot Mai mult ață decât față se vedea în al ei port, De cânepă, de in și lână și de tot felul de tort, Fiind astfel îmbrăcată, nici
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
zâmbește. Pe undeva e fericit. Ridică paharul. - Tu ești mai bună decât mine, o știm. - Nu-i nevoie de prea mult ca să fii mai bun decât tine. - Noroc. A invitat-o la cină, afară din găoacea domestică în care ea, sărăcuța, a rămas. Sărăcuța pe naiba, fiindcă a rămas în locuința lor, în care el a prins pe perete toate rafturile și a conceput paturile de sub tavan.
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
e fericit. Ridică paharul. - Tu ești mai bună decât mine, o știm. - Nu-i nevoie de prea mult ca să fii mai bun decât tine. - Noroc. A invitat-o la cină, afară din găoacea domestică în care ea, sărăcuța, a rămas. Sărăcuța pe naiba, fiindcă a rămas în locuința lor, în care el a prins pe perete toate rafturile și a conceput paturile de sub tavan.
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
turnuri de la Saint-Sulpice (pe ele mă piș, a spus nu mai știu cine)? Nu? Ei bine, din cauza Revoluției. La început, erau amândouă ca acela dinspre sud, la fel de simple, la fel de romane. Mai apoi, preoților li s-a părut că-s cam sărăcuțe și i-au cerut unui arhitect să mai pună ceva. Iar tipul ăsta, care a construit mai târziu Arcul de Triumf, numele lui îmi scapă, vezi ce neserios sunt, a avut timp să decoreze doar turnul dinspre nord, iar când
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
exterior al fortului nu lasă nici o îndoială în privința denumirii și destinației așezării. Și chiar în fața cartierului rezidențial, la vederea oricui? Sau, vorba ceea, priviți-ne, nu ascundem nimic! Suntem prea tari să tăinuim că avem și centre de detenție... Cam sărăcuțe, ce-i drept...) O plimbare în curtea hotelului înainte de somn. Pe unul din imensele tunuri de coastă de-asupra Avenidei Maceo, cu care se mărginește curtea, N. și un mulatru pirpiriu și foarte șifonat beau direct dintr-o sticlă de
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
MDP: și ce ne mai trebuie, ca să putem să ne arătăm față adevărată în lume? Ioan Barbu: Să fie înființate biblioteci și librarii în marile orașe ale continentului și ale lumii. Cele, prea puține, care există, etalează rafturi cu poveri sărăcuțe, cu cărți fără valoare, neimportante pentru străini. Cărți care nu-i atrag nici pe românii de acolo, fiindcă nu le spun nimic. MDP: Deci, am bătut la ușă Uniunii Europene împovărați de multe tare, ca de un blestem... Ioan Barbu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
văicăreală, atunci ea se atinge de poezie: „Vai săracă lumea mea/ Că greu m-a ținut în ea”. Lumea care m-a sorbit din neființă la naștere și a rămas grea cu mine. Am fost o sarcină toxică pentru ea, sărăcuța, acum mă leapădă, cu ușurare, în mormânt. Sau, nu în uterul, ci în stomacul lumii am stat ca un bolovan. După ce m-a digerat cu greu o viață, lumea aceasta mă cacă pe lumea cealaltă sub formă de hoit. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
copila, Marina, mult aer, mult soare, multă plimbare, mult exercițiu ca să prindă forță... Eu am ideile mele... Și săraca Marina privește la Forma sa, care are ideile sale, strângând la piept micuța, săraca fată, care va fi la sfârșit femeie, sărăcuța! Se lasă, se lasă numai pentru ea, îi lasă floarea visului ei, surâsul trist făcut carne. E o minune de fată când un vis îi par buzele sale sugând la invizibilul piept. Îi vin atunci mamei, care o contemplă ca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ale sale; sau amintirea tratamentului monotoniei mentale prin intermediul injecției cu gelatină. Și apoi își zice: Nu ar fi mai bine ca decât să încerc să fac geniul, să fac mai întâi mama geniului? Am cam abandonat-o pe Rosa, și sărăcuța nu-mi place, nu, nu-mi place; se strică mult, dar mult, nu-i ajută meteorizarea. Totul îmi iese prost, totul îmi iese prost; vreau să-l conduc pe Apolodoro pe un drum bun și se duce să mi se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sa blajină, Conțescu dădu cu mâna peste un pahar și-l sparse, urmă faza de prostrație și somnolență dureroasă. De data aceasta Conțescu fu considerat definitiv pierdut și rudele procedară discret la preparative în eventualitatea decesului. Nepoata, de pildă, mai sărăcuță, își acomodă o rochie neagră și o împodobi clandestin cu crep. Unul dintre nepoți, publicist, redactă în linii sumare necrologul lui Conțescu, urmat de o bibliografie minimă a lucrărilor. Vizitatorii nu mai intrau în dormitorul bolnavului, care zăcea inconștient, vegheat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără să aibă curajul să se apropie. Servul o ajunse din urmă și se opri lângă ea, privind, la rândul său, într-acolo. — Poate doarme... îi spuse cu o voce șovăitoare. Chiar! De ce nu se gândise imediat? Bineînțeles! Flavia dormea! Sărăcuța, mica Flavia! Răpusă de descurajare și de gândurile negre, probabil se lungise pe iarbă și își găsise pacea în somn. însuflețită din nou, înaintă, făcând lumină cu felinarul: — Flavia! Oh, comoara mea, trezește-te! Hai să mergem, Fla... Numele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-o fi întâmplat cu fata aceea. Am auzit că o fată de dzouăzeci și unu de ani din stația Kamiyachō a murit. Oare să fie ea? Habar n-am. Pentru că era micuță, e posibil să fi fost grav afectată. Sărăcuța! Era îmbrăcată în uniformă. Arăta bine și era pusă la patru ace. Ce s-o fi întâmplat cu ea? Tare aș vrea să știu. Am stat patru zile în spital. Cei de la Asociația de Hipism din Japonia au fost alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ventile de siguranță. Mă apuc, apăs pe butoane pe acolo, facem ce facem, dăm dumul la apă. Îi arăt fi-mii pe ce să apese. Ea n-a văzut probabil pe unde umblu io acolo. Până la urmă, a făcut ea sărăcuța ce-a făcut înăuntru, îi trăsesem perdelele alea ca să n-o vadă fi-miu, că chiar dacă atunci când erau mai mititei făceau baie împreună, acuma aveau 9 și 10 ani și deveniseră mai pudici. La un moment dat, văd că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
avut încotro decît să le mărturisească totul și celorlalte două cu care muncea la aceeași masă, spune Roja. — Brrrrrrr....brrrrr...brrrrr, acele mașinilor de cusut, se rățoiește Părințelul, uite-așa trepidau bancurile de lucru, își aduce aminte, munceau ca furnicile, sărăcuțele, se plînge. — E limpede că de la tine a învățat Angelina smiorcăiala, spune Roja, toate fițele și mofturile alea de fată mare. — Ba eu cred că Delfina le-a lămurit s-o lase mai moale, e convins Curistul, le-a speriat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
misive pe care, cu scrisul meu tremurat, probabil că am scris adresa neciteț. Ce noutăți să vă dau? O să apară În curând, cu un frumos articol despre Plicul negru, un volum de critică de Ov.S. Crohmălniceanu. Într-o Istorie cam sărăcuță și cam șuie a literaturii române contemporane, Ion Rotaru, un universitar, se ocupă pe larg și cu relativă bună credință (dar fără să priceapă mai nimic) de proza bine cunoscutului autor al romanului la care m-am referit. Atât Florin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
animalice. Cei mai buni dintre ei sunt oameni cu boli mintale. Le stă în fire să vândă trucuri! Cum de-i poți privi cu atâta religiozitate? Trebuie să fi cheltuit o grămadă pe perechea asta de ochi de broască artificiali. Sărăcuța de tine, ai fost jefuită! E două dimineața și nu văd nici un semn că discuția e pe sfârșite. Mao și Fairlynn sunt la a treia carafă de vin. Subiectul s-a îndreptat spre frumusețe. Nu ești cu nimic diferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
martor fiind Constantin, nepotu-meu, Constantin Brâncoveanul, coconul Stancăi. — Stai, măria ta, că pierd șirul. Al surorii matale, cea de se teme de comete? — Da, fiul ei, Constantin Brâncoveanul. Dar mama făcu testamentul nu de dragul nostru, ci tot de al moșiilor, sărăcuțele, că dacă pe vodă Șerban îl mazilește, cine urcă pe tron în locul lui îi ia toată averea și, cum scrie mama, ,,îi rămân copiii săraci“. — Și? — Mama dă testamentul mitropolitului, care-l pecetluiește martor fiind... — Constantin Brâncoveanul, spuse călugărul zâmbind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
munților, la Iași! Ce să alegi Între valoare și bani? Desigur, valoarea lucrativă... Dar există și o inerție a succesului : cînd era Săraru director la Teatrul Mic, orice spectacol scotea, era socotit un succes ( la grămadă, montări importante și spectacole sărăcuțe pe texte de D.Bobircă, Fl.N.Năstase, ori Th.Mănescu). Orice și oricum ar monta azi Hausvater, Andrei Șerban, Afrim, Măniuțiu, Dabija, Tompa, Bocsardi sunt socotite succes, aprioric, evaluarea fiind dictată tocmai de inerția victoriei. În literatura contemporană, exemplul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]