1,039 matches
-
satecare sunt realmente mai puțin dezvoltate sau mai sărace decât restul satelor țării. Cererile care sosesc la Fond vin, majoritar, din sate cu o populație mai redusă decât media națională, localizate mai departe de orașe 2. Infrastructura satelor identificate drept sărace prin grila FRDS este mai săracă decât în restul comunităților - au mai puține locuințe cu apă curentă, mai multe locuințe construite din chirpici sau paiantă. Izolarea satelor sărace este dată nu numai de distanța lor sporită față de orașe, ci și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea, doamne, doamne ... du-te acasă, limpezesc eu hainele". Clipe nebune, natură molipsitoare, muguri tainici se deschid înăuntrul ei. Cineva îi pune mâna pe umeri. "Vă plac copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâinile în poală, ograda este pustie, în mijlocul ei un sicriu alb, ea stă întinsă în sicriu, cu părul despletit, cu un zâmbet amar, fără ochi. Bunica stă cu mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din pământ, doctorul. O ia de cot și o împinge spre ușa cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
schimbe discuția. "E fetiță, a noru-mi, bat-o dumnezeu s-o bată, eu i-am spus copilului ăsta: nu te însura cu aia că nu-i de tine, da el zice: dacă nu mă însor cu ea mă omor. Tulai săraca de mine, zic, doar nu-i face și tu ca soru-ta, numai ea s-a aruncat sub tren ca o toantă, nu s-a gândit la bătrânețile mele, bărbatul meu nici nu a putut răbda una ca asta, și-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
brațe, tatăl se îndepărtează înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-n jur și întreabă cam oțărât: "Bun. Si acu' se fasem?" " Ne apucăm cu mâinile de amândouă bucile și ne dăm cu curu' dă pământ!", vine imediat soluția coanei Cateluța, care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare zvâcnire etică: "Săraca nevastă-ta! Vai dă capu' ei cu așa un cotoi bețiv la ușă!". "Ei, acu' te apucă griza aia mare dă nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă dă să întinde cu tosi pă la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
noi dă maimuțe?". "Io vorbesc? Tu tot 'iceai dă frizeria aia dă câini, un' le fase freza la pisisi." "La pisisi", îl imită ea ironică. Continuă cu arțag: "Aoleo! M-ai înnebunit dă cap, zău! Io ziceam dă coana Ivenița, săraca, dă a fost la o mânăstire și mi-a adus și mie nițică apă sfințită. Întotdeauna mi-aduce, știi?". Nu, nu stiam. Si? Se fasi cu apa aia?" "Ce te interesează pă tine? E problema mea!" "Dacă-i problema ta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și știu prea bine cum e. Acum nu-ți dai seama că ești încă tânără", apăsă ea pe acel încă. Da', dacă o să stai în continuare cu capu' între urechi, mai încolo o să vezi câtă dreptate a avut doamna Săvulescu, săraca. Decât că atunci s-ar putea să fie cam prea târziu, tu. Eu ți-am zis, mai mult nu pot să fac!" Nici nu mai trebuie, doamnă. Oricum, vă mulțumesc pentru sfaturile dumneavoastră, dar cred că o să aleg un drum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
accept așa ceva. Așa că am mers la alte clinici unde am mai descoperit câteva diagnostice înspăimântătoare, o adevărată traumă psihologică, acel șir interminabil de diagnostice și vina îmi aparține mie, pentru că le căutam și le produceam eu cu mintea mea fricoasă. Săraca inima mea, că începuse și ea să cedeze, așa că am mai adăugat un diagnostic și încă un tratament pe viață, cum îmi spunea bunul doctor. Doamne, Dumnezeule! Când nu știi cine ești și cum ești făcut, când nu-ți cunoști
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Primește-l, Doamne, și pe aista și nu mă osândi pe mine păcătosul, că ți-oi aduce ofrandă încă multe ca aiestea... Râsul cărăușilor nu mai contenea, când Pâcu a vorbit din nou: Râdeți voi, da’ nu știți că mama săraca o vrut să mă facă popă... Și știți de ce? De unde să știm noi ce-o vrut mama ta și ce n-o vrut? - l-a întărâtat moș Dumitru. Apoi ea zicea că popa stă degeaba șase zile și într-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
putreziciunea din trupul ei. Băgaseră mâna și scoseseră din ea exact ceea ce bagă ea mâna să scoată din găinile moarte. Ceea ce arunca la gunoi. Acolo unde am fost zămislit și purtat nu se mai află acum nimic. E un vid! Săraca mama! Cum pot s-o părăsesc atât de rapid după cât a pătimit? Cum pot să fiu atât de crud când ea mi-a dăruit atâtea, începând cu viața?! „O să mă părăsești, puiul mamii? O să o părăsești tu vreodată pe mămica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a fi o făptură sensibilă, prea delicată ca să-mi aplice pedepse corporale: — Mă doare mai tare decât îl doare pe el, o aud explicându-i mătușii Clara. Așa sunt eu. Nu pot să-l bat și pace. Of, of, of, săraca mama. Și totuși, ce se-ntâmplă aici până la urmă? Las’ că-i dăm noi de capăt, doctore, ca doi evreiași isteți ce suntem... S-a întâmplat ceva îngrozitor și făptașul e fie taică-meu, fie eu. Cu alte cuvinte, nelegiuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pui că el nici nu a observat noua ei rochie Rochas. 6 000 $ de pe cardul lui de credit, și el nici nu a băgat de seamă! —Și cum Îi e? Se simte bine? am Întrebat. Poate Îi fac o vizită. Săraca Marci. Nu a mai pus nimic În gură de patru zile. Arată ca un prizonier de război. Este Încântată, n-a mai slăbit atâta de când cu episodul de anorexie din 1987, spuse Tinsley. Nu mai fi așa de crudă, Tinsley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
telefon. Se ridică și Începu să meargă spre dreapta, exact către acul din oțel. O, Doamne! Se opri chiar de cealaltă a operei de artă. Puteam să auzim fragmente din convobirea ei telefonică. —Da, iubitule... Am văzut-o la Înmormântare, săraca de ea... da, trei minute... În grădina cu sculpturi? E prea frig acolo. Știi doar că nu suport triunghiurile alea imense albastre... aș prefera să mă Întâlnesc cu tine În fața lucrării lui Matthew Barney... După asta, Își Închise telefonul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putut să sufăr: bărbații prost crescuți. Uite-așa era bărbatul dintîi al fetei mele: un bețiv și-un bătăuș... Lasă, Tinuțo, nu mai scormoni o temperează bătrînul. Noroc c-am despărțit-o se înflăcărează bătrîna. Cu primul o nimerise rău săraca... Ai copii? Tot o fată răspunde vecina încet. Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
această consistență a acțiunii unui trup asupra unui alt trup, modelarea efortului și precizia propriei receptivități, adaptându-le la imaginea reflectată, pe care adversarul ți-o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile pe care ți le evocă lectura rămân sărace în comparație cu orice senzație trăită, este și pentru că ceea ce simt eu acum, în timp ce-l strivesc pe Ponko sub pieptul meu, sau în timp ce rezist când îmi răsucește brațul la spate, nu este senzația de care aș avea nevoie pentru a afirma ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Sinaia prin sindicat... Și ea n-a stat în viața ei la vreo coadă...”. Și femeile șușotesc în bucătărie, „Și ce-ai să faci acum? Unde să te duci, la cine să te duci? E periculos, dacă de prind. Nuța, săraca, n-a intrat în pușcărie? Și doctorul ăla... Mai bine lasă-l...”. - Ce e periculos, mamă? O palmă mi-a venit ca răspuns. M-am răzbunat și-am smuls coada vulpii, când nu era nimeni atent, am luat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cum îmi urmărești fiecare pas, fiecare vorbă! Nu mai scapă lumea de voi! Vrei să mă și omori, nu? Dar eu nu mă las omorâtă așa ușor de radiațiile voastre... Mi-ați băgat hipnoză-n cap!”. - Ce i-ați băgat? Săraca... - Săraca, nesăraca... dar aș fi strâns-o de gât pe loc. - Tu n-ai văzut că lumea înnebunește? - A, că-i și greu de observat! Băboiul a trimis și-un memoriu de vreo treizeci de pagini la Consiliul Județean, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îmi urmărești fiecare pas, fiecare vorbă! Nu mai scapă lumea de voi! Vrei să mă și omori, nu? Dar eu nu mă las omorâtă așa ușor de radiațiile voastre... Mi-ați băgat hipnoză-n cap!”. - Ce i-ați băgat? Săraca... - Săraca, nesăraca... dar aș fi strâns-o de gât pe loc. - Tu n-ai văzut că lumea înnebunește? - A, că-i și greu de observat! Băboiul a trimis și-un memoriu de vreo treizeci de pagini la Consiliul Județean, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu excitarea unui client de cabine cu filmulețe deocheate, loc de monede și geamuri împroșcate. - Nu-mi spune... - Da, se știa mai demult, dar abia acum a izbucnit scandalul, a dat doamna Pârvulescu totul pe față, n-a mai suportat săraca și-a răbufnit, a făcut o criză la spital când a venit și cealaltă, a dat-o afară de păr, s-au certat în fața doctorilor și-a asistentelor, i-a făcut vânt pe scări... Pe urmă, cică, amanta a revenit, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
te audă! Uite, asta-i pentru tine, am ales cea mai frumoasă pătură, e nouă, are niște cerbi pe ea. Și ia și sticla asta de țuică, de la mine. Fănele, vii și la parastas, nu? E-acasă la ei, Tinca săraca s-a pregătit cum a putut, au făcut femeile de toate. - Bogdaproste... Săru’ mâna, tanti Tinca... Blocul e undeva aproape de vechiul stadion muncitoresc. Cineva a îngrădit locul unde-au fost vestiarele și s-a mutat acolo. Câteva sârme pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
singur concluzii chiar dacă nu erau ele dintre cele mai exacte. "Așa, nu ne prea merge bine nouă la Vladia." Aici nu avea cum și nici interes să-l contrazică. Își putea închipui în ce hal arată. Noroc de uniformă, ea, săraca, ține piept la toate. Dacă ar fi fost îmbrăcat civil, probabil că ar fi fost dat pe ușă afară de proprietarul stabilimentului, așa murdar și prăpădit cum era. "Așa e Leonard, iubitule, la Vladia nu mai e ce a fost." De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai bată. N-a vrut, cu nici un chip, s-o însoțească la înmormântare. L-a sunat pe Bariu și-a cerut o săptămână de concediu. A stat ghemuită, ore în șir, cu obrajii prinși în palme, murmurând în neștire: "Bica! Săraca Bica!" I-a trebuit mult timp să accepte gândul că n-o va mai vedea niciodată. Și-a făcut nenumărate mustrări că a tot amânat să-și facă timp s-o viziteze, uitând că e bătrână și bolnavă, gata, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu-se de pereți stârniseră praful, aveam impresia că mă aflu pe cealaltă lume. Da, las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Din spatele ei, fotografiile de pe pereți, imobile în ramele lor, țintuite sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât încă nu e prea târziu. Abia așteptau, săracele, ca ea să-și isprăvească cercetarea și să le lămurească, gesticulând a lehamite: Nu v-am spus eu? Cu foanfele din ziua de azi nu-i șagă, ce, mai există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]