183 matches
-
au crescut în casa noastră - «cocoana (fiica - un fel de „copil adoptiv”) lui Ionașa Stroviciț -, să-i facă ceva pe din haine și den argint, să-mi fie pomană] și de îndeplinirea slujbelor la înmormântare și după aceea: pogribanie, comândare, sărindare 25; uneori, cei ce se pregăteau să moară își îndemnau urmașii la măsură, în felul în care procedează, în 1799, fostul vistier Ion Otetelișanu: „Pentru sărindare și pomeniri precum va da mână-i iubitei soții mele Marii atâta va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-mi fie pomană] și de îndeplinirea slujbelor la înmormântare și după aceea: pogribanie, comândare, sărindare 25; uneori, cei ce se pregăteau să moară își îndemnau urmașii la măsură, în felul în care procedează, în 1799, fostul vistier Ion Otetelișanu: „Pentru sărindare și pomeniri precum va da mână-i iubitei soții mele Marii atâta va fi” 26, rugăciunile pentru iertarea păcatelor (Cantemir nu le evocă pe acestea din urmă, deși exista în mentalul colectiv convingerea că viii pot mijloci pentru morți). Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru pomenirea Căpitanului Toma Moțoc, soțul dumisale, care s-au mutat către vécinele lăcașuri și s-au îngropat aici [biserica din Brusturi - Târgu Neamț] 7299 [1791], mai 3”82 etc. Erau respectate cu strictețe gesturile comemorative prevăzute de cultul morților (sărindare, comandare, parastase etc.), șirul de slujbe care ușura - în duhul cooperării dintre vii și morți - calea sufletului celui răposat către mântuire. Cei înstăriți facem danii Bisericii, ca un prinos suplimentar și convingător (Voevodul întărea, printr-un act din 27 decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de „mica vopsitorie” și „specializați”, indiscutabil, într-o singură gamă de culori - erau așezați chiar în Târgul din Lăuntru (mărginit la răsărit de bisericile Scaune și Sfântul Gheorghe Vechi, la apus - de hanul Sfântul Ioan cel Mare și de Mănăstirea Sărindar, la nord - de Mănăstirile Sfântul Sava și Colțea și la miazăzi - de râul Dâmbovița). Aici se afla o „Uliță a Boiangiilor” (căreia i se mai spunea și „în Boiangii”139), pe care, în secolul al XVIII-lea își exersau meseria
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
uneori pe văduve în ipostaza de executori testamentari. în afară de înmormântarea („pogribania”) soțului defunct (obligație a văduvei), acești legatari trebuiau să împlinească, în primul rând, ritualurile postfunerare - componentă a atitudinii creștine în fața morții (căci era vorba de „perpetuarea amintirii” defunctului) - praznicele, sărindarele, pomenirile - (Cămărașul Sima: „Nimenea cu nimic treabă să n-aibă, iar soțul mieu, Marica, să aibă a mă pomeni cumsecade”; postelnicul Constantin Cantacuzino: „După aceasta [Ilina] să scoată taleri 1500 să facă milostenii și pomene pentru multu păcătosul sufletul mieu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
morți. Antim Ivireanul - în apropierea căruia am rămas în acest capitol - îi furniza celui interesat și un „model” (în Izvodul dieții): „A treia, să mi se facă pogrebaniia și pomenirile céle obicinuite până la împlinirea unui an. Așijderea și milele și sărindarele ce las să se dea deplin”. Irina, văduva lui Dragul portarul, rămasă singură, căci îi murise și fiica, a lăsat - prin diata făcută în 1577 - averea rudelor (punând și blestem), ca „să o vânzu și să o pomenem și să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cuvenea a fi vegheat. Comemorarea liturgică a celui mort, practicile devoționale, actele de pietate, considerarea neîncetată a amintirii sale (care includea și respectarea ultimelor dorințe), coroborată cu gesturile făcute împotriva uitării, gesturile întreprinse (cei vii mijlocesc...) în vederea mântuirii celui dispărut - sărindarele, comândările, pomenirile - toate figurând în testamente („două sărindare, pomeni la moarte la 3 zile, la 6 săptămâni, la unu și la 3 ani împreună cu parastase”) însoțite uneori de sumele de bani trebuincioase, acceptate de Biserică (ritualurile și practicile sunt limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mort, practicile devoționale, actele de pietate, considerarea neîncetată a amintirii sale (care includea și respectarea ultimelor dorințe), coroborată cu gesturile făcute împotriva uitării, gesturile întreprinse (cei vii mijlocesc...) în vederea mântuirii celui dispărut - sărindarele, comândările, pomenirile - toate figurând în testamente („două sărindare, pomeni la moarte la 3 zile, la 6 săptămâni, la unu și la 3 ani împreună cu parastase”) însoțite uneori de sumele de bani trebuincioase, acceptate de Biserică (ritualurile și practicile sunt limpede formulate), toate acestea fac din testament - spunea cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ritualuri îndeplinite de înalți prelați, cu sume de bani precizate („Dintr-acea sută de tl. să dai la un arhiereǔ să-m fac[ă] un sărindari, căt să va putea”; „să dai să ni-s fac[ă] la arhierei doao sărindare, să fac cu acesta trei, și scrie și pă soțiia mia și pă ceilalți”) sau de slujitori de rând ai Bisericii („ci cinci sute să dai să mi să fac[ă] sărindare pă la besérici, pă unde le va îndrepta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să ni-s fac[ă] la arhierei doao sărindare, să fac cu acesta trei, și scrie și pă soțiia mia și pă ceilalți”) sau de slujitori de rând ai Bisericii („ci cinci sute să dai să mi să fac[ă] sărindare pă la besérici, pă unde le va îndrepta Dumnezeu. Iar tl. 200 să se dea pentru alte trebi ce să vor cădea”), și alte slujbe postfunerare („acéștea să-i dai Marii, ca să-m fac[ă] și ia ce va ști
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Adevărul, la rubrica sa "Scene din viața literară". Era în ziua înmormântării, cu mari procesiuni, a lui Moța și Marin, legionarii căzuți în Spania pe frontul naționalist. Lovinescu ieșise în oraș, trebuia să consulte un doctor. Avea drum prin Sărindar, strada unde erau grupate sediile gazetelor "iudeo-masonice", printre care și Adevărul. Ajuns acolo îi răsări în față un scriitor, "una din penele cele mai combative ale ziarelor de dreapta". Surescitat, ridicând mâna amenințător, acesta începu să peroreze cu voce țipătoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
desigur un model de puritate, dar ea n-a coborît niciodată la nivelul ilustrat mai sus. Catastihul amorului reprezintă, fără dubiu, o traducere. De precizat însă: o traducere localizată, care introduce elemente de topografie bucureșteană (Cișmegiu, Kiseleff, grădina Scufa, mănăstirea Sărindar, Bossel, Băneasa, Podul Mogoșoaiei, Lipscani) și referiri la viața culturală autohtonă (Misterele căsătoriei, Elena, Manoil, Catastrofa boierilor, Isachar, Grigore Vodă, pictorul Aman, reprezentația la Teatrul Național a piesei Fiamina...). Dar afirmația lui D. Bălăeț că ar fi vorba de "mediul
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
acum cine știe ce legi merge să-nfrunte, să le accepte ori să le dărîme, ca un leu civilizat, tuns, paralitic - labele i s-au uscat de-atîta umblet în mașină." Încet, însă, succesul se ițește. De la Adevărul literar, de la România literară. Din Sărindar, din Brezoianu, din Pasajul Victoria. Bețiilor lui, simple fraternizări între săraci sau familiarități cu lumea "mare", ajunsă, li se opune, nelipsită, veșnica foame. Foamea azilului din Palatul Știrbey, unde pe bani mai mulți sau mai puțini se doarme singur sau
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
nu l-au preocupat în prima linie problemele artei sale, ci avantajele personale, ne dovedește frecventa schimbare de macaz în conduita cetățenească a acestui egoist totdeauna grăbit să se situeze în fruntea profitorilor. Girul pe care-l acordase presei din Sărindar (ca de altfel și girul celuilalt oportunist civic, Cezar Petrescu) nu are nici măcar scuza apărării unei poziții nemuritoare. Mobilul lui M. Sadoveanu a fost banul. Cînd își încheia redactarea Anilor de ucenicie l-am văzut la Pucioasa. Taciturnul de obicei
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
începe vineri ar putea fi înțeleasă confuz, ca o poveste veche de un secol și ceva, în care lucrurile nu sunt niciodată numite până la capăt: un tanar e ucis pentru a-i fi sustrasa o icoană furată de la biserica mănăstirii Sărindar, dar criminalul nu e descoperit; un alt tânăr pare să fi nimerit, nu se știe cum, direct din viitor în prezentul străbunicilor săi; o domnișoară de familie bună se îndrăgostește de un băiat ușuratic pe care, iarăși mister, îl face
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
e prinsă atât de bine în câteva pagini? Epilogul lasă deschise ambele uși. Locurile și personajele din român sunt aduse unul câte unul la zi. Fosta stradă a Fântânei se numește azi, General Berthelot, fostă stradă a Teilor, Vasile Lascăr, Sărindarul tuturor jurnalelor mari, C. Mille și așa mai departe. Pe de altă parte, Conu Costache n-a încetat să-l suspecteze pe Dan Cretu, Generalul Algiu a redevenit, pentru scurt timp, șef al poliției capitalei, Nicu, copilul de la 1897, a
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
fi sporit numărul. Satana intervine zadarnic aruncând asupra protejaților săi o ceață artificială, să-i scape. Arhanghelul Mihail dă ordin îngerilor să atace direct drăcimea. Armele lor, în afara paloșelor de foc, niște lasere, sunt: Cruci, evanghelii, moaște, mătănii, posturi și sărindare, rugi, miruri, paraclise, liturghii, canoane, aghiazmă, tămâie... Tot felul ce artilerie cerească, ca pe vrăjmași să-i biruiească... Confuzia-i mare. Dar unde e Mahomed?... El încerca acum să scape pe unde-i mai scurt, mai aproape. Înconjurat de o
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
Evenimentul zilei a fost pregătit special pentru omul de stânga Vinea, ca un fel de ediție democrată a trustului, contându-se că după război se va reveni la ceea ce a fost înainte. Redacția Faclei era în corpul unei clădiri de pe Sărindar - un apartament, două odăi la mezanin - la mezanin, care inițial fusese împărțit prin glasvand. în acest spațiu erau puse mai multe mese, cu una mare la mijloc, la care scriau redactorii. Administrația gazetei o făcea mama lui Vinea, madame Iovanache
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
de altfel, arhaizantă și bizară), nu e niciodată gratuită, capricioasă sau aleatorie. Altminteri, pentru ce să stăruie/apese asupra anodinului detaliu că, o dată, despărțindu-se de Pirgu, care o ia "spre Poștă", el și Pantazi au s-o ia "spre Sărindar", - un "sărindar", pe lângă că numește o "mahala" din centrul capitalei, fiind o rugăciune pentru morți, o "veșnică pomenire" (reluată preț de patruzeci de zile-n șir), ba chiar un soi de parastas "antum" al celor care, ca Pantazi și Mateiu
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
arhaizantă și bizară), nu e niciodată gratuită, capricioasă sau aleatorie. Altminteri, pentru ce să stăruie/apese asupra anodinului detaliu că, o dată, despărțindu-se de Pirgu, care o ia "spre Poștă", el și Pantazi au s-o ia "spre Sărindar", - un "sărindar", pe lângă că numește o "mahala" din centrul capitalei, fiind o rugăciune pentru morți, o "veșnică pomenire" (reluată preț de patruzeci de zile-n șir), ba chiar un soi de parastas "antum" al celor care, ca Pantazi și Mateiu, au să
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
din viață. Ei bine,-n casa "năvlisită" de Pantazi (căci, "lup de mare", orice casă, pentru el, nu e decât o pasageră navă, "plutind pe marile/ și mișcătoarele/ pustietăți"!), în acest turn de fildeș și, totodată, criptă (căci din-,spre Sărindar"!), dă buzna Gore Pirgu, spusesem, într-o zi, cu "carlinul" lui Haralambescu (o șarlă ce, uitasem să adaug, e îmbrăcată într-un "valtrap roșu"!), spre indignarea franțuzoaicei gazde, care, nu numai "îmbufnată", dar și "roșie", o să-l anunțe pe acest
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
spațială a Bucureștiului, Dana Harhoiu descoperă un model prestabilit, legat de amplasamentul celor mai vechi biserici ale orașului, dispuse radial-concentric față de biserica Sfîntul Gheorghe Vechi. Mai mult, patru dintre edificiile de cult ale orașului - Radu Vodă, Mitropolia, Sfinții Apostoli și Sărindar - s-ar găsi, pe harta Bucureștiului, în colțul unor pătrate rotite la patruzeci și cinci de grade. Schema finală, confirmată de hărțile incluse în carte, se suprapune peste schema orașului ideal concepută de arhitectul italian medieval Fillarette, ale cărui idei
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
constantă. În 1936 lucrurile au ajuns pînă acolo încît directorul Universului organiza bande bătăușe de cuziști și legionari care incendiau, pur și simplu, la chioșcuri, ziarele Dimineața și Adevărul. Era, desigur, un atentat la democrație (cele două ziare de pe strada Sărindar erau consecvent democratice). Dar directorul Universului nu s-a dat în lături să-l practice, el motivînd, desigur, obiectivul naționalismului militant dar, de fapt, o făcea pentru a-și elimina adversarul, întreținînd, astfel, o atmosferă de o xenofobie aproape fără
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
un an de zile. 166. Am facut jocuri și râsete la priveghiurile de morți. 167. Nu mi-am făcut datoria față de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce trebuia. 168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe pentru sufletele celor adormiți. 169. Am jelit morții. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână. Am dat lucruri peste groapă lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casă. 170. Am în casă
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
de miere posibilitatea tinerei de a profita de o slăbiciune pe care venerabilu-i soț o împărțea cu toți congenerii? Împinsă, ca aproape orice în lumea lui Caragiale, în manieră. Deși pare a fi, la început, un tabiet romantic. Ieșind spre Sărindar, detaliu nu lipsit de importanță la Caragialetată l, Pantazi face o confesiune în care băile apar, prin ochii mamei, drept ceva de ferească Sfântul! Zicându-i Zizinului, pe ungurește, Zajzon, dar într-o franțuzească foarte apropiată de zezon-ul tătânesu, Mateiu
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]