1,766 matches
-
chiar și curierul redacției, un tovarăș aflat în prag de pensie, care nu a putut fi convins de nimeni că șeful său nu se numește Prisner, ci Prisnea. „Vrei să mă păcălești, adică eu nu știu cine's șefii la noi?!” El, sărmanul, nu înțelesese că a trecut moda numelor Pauker, Roller, Orner și altele asemenea - nota autorului) «Frumos vorbește tovarășul Prim, mai ales de când s-a întors de la cursuri!» - îi șoptește Radu Mercea lui Petre Colarete, secretarul cu propaganda. Totdeauna știe să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
totul. Bine. Și odată înăuntru: Of, ce iepuraș, ce nostim! Ce ochi are! Par de agate, dar ce face pe marmură? Pare că-i este frig; cum tremură! Nu, micuțului nu-i e frig, pentru că va muri îndată. Să moară? Sărmanul! Bietul iepuraș! De ce nu îl vindecă? Privește, fiul meu, acest domn i-a pus această boală iepurelui pentru ca să-l studieze... Bietul iepuraș! Bietul iepuraș! Pentru ca să vindece oamenii apoi... Bietul iepuraș! Bietul iepuraș! Dar, privește copile, trebuie să înveți să vindeci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
este nedemonstrabil. Asta nu e teatru, spună ce-o vrea don Fulgencio; a intrat în scenariu aerul infinitudinii, o imensă realitate misterioasă ce înfășoară teatrul. Și ce foc! Ce foc i-a aprins inima! Cum luminează propriul său cămin! Cămin? "Sărman tată!" îi spune demonul familiar cu voce delicată, arătându-i căminul său într-o nouă lumină. "Sărmană mamă!". Asta pentru că, luându-l azi biata sa mamă în brațe și sărutându-l, a auzit-o murmurând: "Luis al meu, Luis al
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
descoperit trisecțiunea unghiului... În această noapte se surprinde Apolodoro cu orațiile pe care de copil i le cuibărise în memorie mama sa, că îi flutură acum în jurul capului, atingându-i buzele de multe ori cu aripi subțiri. Și după un "sărman tată!", murmurat mental, se pomenește cu Tatăl nostru în gură. Se gândește la mama sa și îi zboară sufletul gândind la ea. Și în șoaptă, foarte ușor, aproape în liniște, îi susură în auzul sufletului demonul familiar: "Nu ți-ai notat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bine"... acest Federico... acest Federico..." Se despart și abia despărțiți, trece Clarita candid, să-i răspundă lui Federico. Și gândește: Îmi place acest băiat că prezintă problema foarte clar; vrea să mă despart de Apolodoro pentru ca să mă ia el. Apolodoro, sărmanul, este atât e bun, atât de nefericit, atât mă iubește! Și eu îl iubesc? Și ce este asta a iubi? Ce va să fie asta, a iubi? Nu, nu ar fi bine să scape de el așa, după ce l-a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nici nu-l voi părăsi deloc. Și apoi ce ei se ceartă, voi vedea cine poate mai mult; va fi sigur Federico... Mi se pare mai bărbat." Și-i răspunde lui Federico câteva ambiguități pe care el le așteaptă. Iar sărmanul Apolodoro vrea să fie cineva, vrea să fie cineva prin ea și pentru ea, și lucrează atâta la romanul său. După ore de meditație, se ridică disperat, zicându-și: " Niciodată nu voi fi nimic". Ieșind din apartamentul său, vede trecând
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
corespunzător, existența acestui epilog, mă văd obligat să fac constatarea că atunci când, deja de ceva timp, am expus unui prieten planul meu și justificarea romanului meu, s-a arătat foarte nemulțumit că l-am făcut să se sfârșească cu sinuciderea sărmanului Apolodoro, concluzie neconsolatoare și pesimistă, și m-a îndemnat să îmi caut un alt deznodământ. "Poți dumneata să faci mi-a zis să învingă viața, ca săracul tânăr să reacționeze, să iasă din pedagogie, să se căsătorească și să fie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
începe săraca să simtă apăsarea somniferului pe pleoapele sufletului, în timp ce Petrilla, satisfăcută de rolul de fată văduvă, a privit la unul și la altul fără a înțelege nimic, doar simțind că este vorba de viitorul fructului pântecului său. Și acum, sărmanul Carrascal, neîncrezător și făcând abstracție de soția sa, o cheamă pe Petrilla pentru a-i spune: Îți place fasolea, Petrilla? Destul; de ce mă întrebați? Așa, dar încearcă să mănânci cât poți mai mult, ai auzit? Cât de mult poți, dar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
moartea nedreaptă a tatălui și să pedepsească dragostea nelegiuită. O singură dorință o stăpânește: să vină Oreste, să aducă salvarea; gândul neîmplinirii actului justițiar o umple de revoltă, revoltă îndreptată împotriva zeilor înșiși: „De-o fi ca răpusul meu tată Sărmanul să zacă pe veci Morman de țărână și colb Și ucigătorii să fie Scutiți de pedeapsa dorită, Să piară din lume rușinea, Să piară credința în zei!” Ultimul vers, care probabil a impresionat mult mai mult publicul de atunci decât
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
cusurul tău, te superi... Pe onoarea mea, nu mă supăr! Aș! Ce eșt'copil! Monșerul meu. Să nu-mi mai faci ce mi-ai făcut, că mor. Parol? Zău, mă omori! Nu ți-e milă ție de mine? A scăpat sărmanul! Ce comedie! Nu, nu mai voi! Îți pare bine de ce-ai făcut? Așa e. Sînt o femeie rea! Zău, țațo! Parcă mă-ncearcă niște friguri! Nu da! Nu da că fac scandal! Ai uitat că sînt fiică din popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
râdem, și râdem, mai cumpărăm o sticlă și ne Îmbătăm. — Maria, zice... — Care Maria, dom’le, că o cheamă Violeta... — Ha! Ha! râde el. Hai să mergem, Maria, sunt zdrobit. — Du-te singur, dacă vrei, eu mai rămân... Și pleacă sărmanul năucit și furios. — Lasă-l. Mâine o să-și ceară iertare și o să spună că a exagerat. Nu-ți face griji. Adevărul e că Îmi făceam Într-adevăr „griji“, Începusem să simt pentru el un fel de milă bărbătească, trecuseră ani
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nicio succesiune logică: Adolescența, Joc și joacă, Familia, Iubirea etc. Se ajunge ca, observă editorialistul, între Mircea Eliade și Cioran să fie plasată Simona Popescu, "prozatoare tânără și apreciată, dar expusă probabil involuntar unei situații delicate". Sau și mai strident: Sărmanul Dionis, încadrat alături de Portrete și amintiri de I. G. Duca (?!). Se recunoaște însă și valoarea unor alte manuale alternative, precum acela semnat de prof. Florina Rogalski, Daniel Cristea Enache și Eugen Simion. Ceea ce-l indignează pe Liviu Grăsoiu și, pe
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
construită la nivelul de suprafață ca o poveste cu strigoi care vampirizează făpturile vii, faptele se petrec pe o moșie din câmpie, aproape de Dunăre, iar epica se rafinează prin referiri și citate din poeme eminesciene, Luceafărul și Strigoii, din nuvela Sărmanul Dionis. Timpul este cel modern, indicat precis, 1935, acțiunea are o durată magică, de trei zile și trei nopți, spațiul este închis, terorizant. Conacul devine un cronotop al practicilor magice și al riturilor străvechi. Cei doi oaspeți, pictorul Egor și
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
familiarități cu lumea "mare", ajunsă, li se opune, nelipsită, veșnica foame. Foamea azilului din Palatul Știrbey, unde pe bani mai mulți sau mai puțini se doarme singur sau la comun, cu văduve pudice, cînd folosesc oala de noapte, sau cu sărmani de toată mîna, dintre frumoșii beciurilor lui Arghezi. Între ei, o iubire tuberculoasă, o fată din Constanța, care-și zice întîi Olivia, pe urmă Maria-Maria. Scurta lor viață promisă într-o noapte de unire în contra mizeriei trece între scene comice
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
mă pedepsească altfel. Ascult. Am greșit, ascult. Însă nu o pedeapsă prea mare. N-am dat-o decât la câțiva oameni s-o citească.ť E derutat și într-o măsură, de-a adevăratelea, scrântit." (pp. 101-102). Bietul Steinhardt! și sărmanul lui delator! Realitatea ajunge să întreacă în grozăvii și intensități ficțiunea, fie ea și scrisă de un Dostoievski. Dacă în calitate de scriitor, Ion Caraion își are locul său (important) în istoria literaturii noastre postbelice, ca om se salvează de la naufragiul moral
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
în galeria personajelor sale de neuitat. Un "răcan" slab de minte, un "prost al satului", cu mers poticnit și fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
della morte. Echi di una leggenda albanese in Gottfried Burger, Marguerite Yourcenar e Ismail Kadare", în cea de-a doua secțiune a cărții, "Poetica del fantastico"), Rodica Zafiu ("Fantastico, ironia e destrutturazione dell'io: transizioni e rotture testuali nella novella Sărmanul Dionis"), Giovanni Magliocco ("Tra angelismo lunare e vampirismo plutonico. Strigoii di Mihai Eminescu"), Katia Stabile ("Tradurre l'immaginario fantastico: Luceafărul e Călin di Mihai Eminescu") - în primul capitol care se intitulează "Eminescu plutonico" - și Franco Altimari - Giovanna Nanci ("La ballata
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
Artaud o zicea mai mișto, gagiul Pindar "își punea problema artei sale" ("Ce? Nu-i mișto?"), Byron, la fel, e un gagiu ce s-a distrat pe cinste în Don Juan ("Ay, ce haioasă, cool, beton și marfă/ Inteligență"). Bacovia, sărmanul, este "rapărul cel mai tare", iar teoria literară nu e doar teoretică: "e senzuală și e mișto"... Simona Popescu simte nevoia să-și sublinieze continuu tinerețea spirituală, nonconformismul, atitudinea antielitistă, inclusiv prin asemenea alinieri jenante la limbajul străzii și al
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
cuvine ar fi nevoie de un nou Caragiale. Și-mi părea, firește, rău că nu-l avem. Dar tot meditând la acest trist adevăr, mi-am amintit deodată chiar de Sanielevici care, în volumul Alte orizonturi - și anume în studiul "Sărmanul Dionis" - a avut această genială revelație: "Cunosc destui profesori universitari cari față de mine din punctul de vedere al creației sunt ce-i o furnică față de un om, adică... de 250 de milioane mai mici". Și atunci, am simțit și am
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
spun asta? Pentru că îl cred pe Foarță atunci când își recunoaște cel dintâi dintre cei 151 de fii livrești: În urmă cu vreun an și jumătate, la ceas de cumpănă și de izbeliște fiind, mi-am adus aminte de Ťrugăciunea unui sărman, când e istovit și înaintea Domnului își revarsă rugať, ce e subtitlul unui Psalm, anume 101 - pe care început-am să-l versific în scopuri exorcizatorii." Motorul tensiunii interioare, iată, e pornit. Iar buna și îndelungata lui funcționare o asigură
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
junimistului: "Dacă Ibrăileanu face din Vlahuță un scriitor de prim rang, gustul e de vină; dacă Mihail Dragomirescu identifică în Panait Cerna un mare poet, iar Lovinescu vede în Eftimiu un mare dramaturg, răspunderea este tot a gustului". Așadar a sărmanului Titu Maiorescu, care s-ar putea să facă și pe viitor numeroase victime... Am dat acest lung șir de excerpte din cartea lui Alexandru Dobrescu pentru a realiza negativitatea compactă pe care o învederează față de Titu Maiorescu. Portretul psihologic al
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
Lui Păunescu, mai nimic. Păunescu este, până acum, mortul perfect pentru televiziuni: viu sau mort, stoarce lacrimi cu versurile sale, închinate părinților, urmașilor lor sau lui însuși. Are apoi marea calitate de a ține mereu cu poporul, cu amărâții și sărmanii, de a fi fost un fals reper politic, un fals model, prin urmare numai bun de vândut la TV. Adrian Păunescu a devenit esența națiunii: Luceafăr, dizident, „mare om, mare caracter“, după cum s-a spus la televizor. Este așa cum scrie
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
sine, pe cât trebuiau să se nască de la efectele ei asupra operatului. Ei bine, unele lucruri sunt prea copleșitoare chiar și pentru cei care se pretind a fi prea neimpresionabili, ca să mai poată fi surprinși vreodată de ceva, darămite pentru acest sărman nefericit, atât de sensibil și de fragil, ca un poet... În astfel de situații, să privești la tine ca la un om vrednic de compătimire, lipsit de integralitate trupească și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a firii lor. Iar, peste ceva vreme, auzi întâmplător cum, uite, cutare amic sau cutare unchi al tău, din cauza stresului îndelung și a muncii istovitoare depuse, epuizat de energie, ca din senin a făcut atac de cord și a murit, sărmanul. S-a sfârșit din viață răpus, căci l-au măcinat neîncetat efectele nefavorabile ale stresului și ale nervozității în formă continuată, astfel fiindu-i afectate grav inima și ficatul. Cam așa se întâmplă de cele mai multe ori, nu altfel. Ei, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu apă De multe ori, mi se îmtâmplă ca, atunci când mi-i sete tare de apă și beau cu nesaț din cană, să-mi aduc aminte de o întâmplare din copilărie. Erau zile foarte călduroase de vară, părinții noștri munceau, sărmanii, pe câmpurile colhozului ca să facă numărul de trudozile (zile de muncă), pentru care, la sfârșit de an, primeau cota cuvenită de grâu, porumb, răsărită. Pe drum, nu vedeai om matur, doar bătrâni și copii, dar și aceștia fugeau repede, ascunzându
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]