1,054 matches
-
Marpod (în dialectul săsesc "Mârpet", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea Marpod se află pe drumul județean 105, la 32 km de municipiul Sibiu, la 29 km de orașul Agnita și la 41
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
de 853 de locuitori, dintre care 763 români, 22 germani, 60 romi, 8 maghiari. Din punct de vedere confesional populația Marpodului era alcătuită atunci din 801 de ortodocși, 49 de alte confesii creștine și 1 fără religie. Înainte de 1989 populația săseasca era de 634 de locuitori, care prin emigrare s-a redus până în septembrie 1990 la 137 de locuitori. Prima atestare documentara ,este un act emis de Episcopia catolică a Transilvanieie în anul 1349,prin care se amintește reprezentantul localități Marpod
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
sașilor o populatie românească,chiar dacă destul de rară.<Thomas Nagler> În această localitate s-a impus tipul gospodăriei țărănești din Germania de sud-vest ,unde fiecare construcție se află separat de celelalte,de fiecare parte a curții.Marpodul,ca și alte sate săsești,s-au întemeiat mai ales cu casele înșirate de-a lungul celor două laturi ale drumului.Strazii principale i s-au adăugat apoi,mai curând sau mai tarziu,străzi secundare adaptate ternului.In centrul satului este o piață unde sunt
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
Reformation bis zur Gegenwart nu este amintit numele vreunui preot evanghelic din comunitatea din Alma. Comunitățile vecine îmbrățișaseră luteranismul la mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Cert este că, o dată cu pătrunderea ideilor reformei religioase, comunitatea luterană săsească sau cea calvină maghiară a acoperit cu mortar frescele cu care era decorat interiorul lăcașului de cult, în dorința lor de sobrietate și austeritate. Amvonul din piatră sculptată datează din secolul al XIV-lea. Coroana lui a fost realizată în
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
1745 aici erau ținute ședințele consiliului scaunului secuiesc, deoarece între Târgu Mureș, deținătorul titlului de oraș liber regesc, și conduceriea structurii administrative pentru mult timp a fost un conflict politic și economic. În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele secuiești și săsești, juridic autonome, au fost desființate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel orașul Târgu Mureș care până atunci a fost capitala oficială a Scaunului Mureș a devenit reședința Comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc și
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
Biserica evanghelică din Vărd este situată în satul Vărd, din comuna Chirpăr, județul Sibiu. Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010 sub codul . Vărd, mai demult "Vordu" (în dialectul săsesc "Wierd, Viert", în , în ) este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Hârtibaciului. Aparține de comuna Chirpăr. Așezarea se află la doar cinci kilometri de Agnita. Prima atestare documentare este în anul 1319 într-un document
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]
-
Petrești, mai demult "Petrifalău, Sânpetru, Petrești-Alba", (în dialectul săsesc "Piterschterf, Pitterštref, Pitešdref", în , în ) este o localitate componentă a municipiului Sebeș din județul Alba, Transilvania, România. Așezată la 4 kilometri de Sebeș, localitatea Petrești, cea care a dat numele unei culturi neolitice, apare astăzi că o așezare româno-germană prosperă
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
cetății medievale de stil romanic. De jur împrejur s-a păstrat și curtină (zidul) de piatră care înconjura odinioară biserica. Satul a dat numele cunoscutei culturi neolitice cu a sa faimoasa ceramică pictată - cultura Petrești. Petreștiul este totodată ultima așezare săsească de pe Valea Sebeșului, coloniștii germani evitând locurile muntoase ascunse și reci. Sașii au imprimat localității o arhitectură tipică, cu străzi largi, străjuite de canale de apă, cu case înalte, cu porți mari. Din primele secole ale așezării nu a mai
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
și a avut atât un rol militar, cât și civil. În vremurile de război, construcția servea drept refugiu pentru locuitori, iar în timp de pace aici se păstrau cerealele și alte bunuri alimentare. Cetatea și biserica au rezistat atât timp cât populația săsească a avut un rol important în dezvoltarea localității. Astăzi, monumentul istoric nu este mediatizat aproape deloc și nu este inclus în nici un circuit turistic. Foarte puțină lume, chiar și din județul Alba, știe că în Petresti există o cetate și
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
cei care susțin chiar revenirea la statutul de comună, însă acest lucru pare destul de greu de realizat în prezent. Pe vremuri localitate de sine stătătoare, astăzi Petreștiul aparține din punct de vedere administrativ de municipiul Sebeș. Depopularea masivă a populației săsești dinainte de Revoluție și în primii ani de după 1989 a făcut ca în Petrești să mai locuiască în prezent foarte puține familii de sași. Familiile plecate în Germania se întorc periodic pentru a-și vizita locurile natale. Anual în Petresti se
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
(în , în , în ; de asemenea pe hărțile vechi trecut "Cron∫tadt", "Brastovia" sau "Braßov", în dialectul săsesc "Kruhnen, Krűnen, Krînen") este municipiul de reședință al județului cu același nume, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Poiana Brașov. Potrivit recensământului din 2011, are o populație de locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
era înconjurată de un șanț de apărare plin cu apă. 1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu va mai fi construit niciodată. 1486: Brașovul și toată Țara Bârsei intră în "Universitatea Săsească", prin confirmarea privilegiului "Andreanum" pentru toți sașii din Sibiu, Mediaș, Brașov și Țara Bârsei. 1521: Judele Brașovului, "Johann (Hans) Benkner", primește de la "Neacșu" din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
Andrei, ajutat de împrejurări și de o înclinație deosebită pentru studii, a mers mai departe. Primele cunoștințe de școală le primește de la un bătrân grănicer, Dănilă Doboș, din Valea-Rodnei. În anul 1825 a fost primit ca elev la școala normală săsească din Bistrița, iar peste câțiva ani a trecut la liceul piariștilor, din același oraș, făcându-se remarcat printre elevii cei mai buni. În 1832 s-a mutat la Blaj, unde a fost ajutat de profesorul Nicolae Marin și unde a
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
în monografia Transilvaniei publicată la Viena, în anul 1839, denumirile folosite de români pentru diferitele comitate, astfel: În trecut, în perioada când a aparținut regatului medieval maghiar, Transilvania a fost compusă din trei părți: 1. Teritoriul Comitatelor maghiare, 2. Pământul Săsesc (Scaunele săsești) și 3. Pământul Secuiesc (Scaunele secuiești). Sașii au primit partea de sud a Ardealului, unde au format așa-numitul „Universitas Saxorum” care le-a fost oferit prin edictul regal „Andreanum”. Secuii au avut ținuturi autonome, mai ales în
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
Transilvaniei publicată la Viena, în anul 1839, denumirile folosite de români pentru diferitele comitate, astfel: În trecut, în perioada când a aparținut regatului medieval maghiar, Transilvania a fost compusă din trei părți: 1. Teritoriul Comitatelor maghiare, 2. Pământul Săsesc (Scaunele săsești) și 3. Pământul Secuiesc (Scaunele secuiești). Sașii au primit partea de sud a Ardealului, unde au format așa-numitul „Universitas Saxorum” care le-a fost oferit prin edictul regal „Andreanum”. Secuii au avut ținuturi autonome, mai ales în părțile estice
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
regal „Andreanum”. Secuii au avut ținuturi autonome, mai ales în părțile estice ale Ardealului. Restul Ardealului a fost administrat de nobilimea maghiară din comitate. Voievodul Transilvaniei își exercita autoritatea doar asupra comitatelor maghiare. Comitatele maghiare au fost următoarele: Fostele Scaune săsești și secuiești din Ardeal au fost în urma reformei administrative din anul 1876 desființate și incorporate în cele 15 noi comitate ardelene. Aceste 15 comitate au dăinuit până în anul 1918. Tratatul de la Trianon a afectat vechiul sistem de comitate din 1876
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
Biserica evanghelică fortificată din Hărman, comuna Hărman, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric, . Hărman mai demult "Herman" (în dialectul săsesc "Huntschprich", în , în trad. „Muntele mierii“, în , în ) este un sat în partea de est a județului Brașov, în Depresiunea Brașov. Reședința comunei Hărman. Localitatea Hărman se află în Țara Bârsei, la cca. 10 km spre est de municipiul Brașov
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
Volk im Osten - Zeitschrift des Südostens", fapt cunoscut opiniei publice abia în 1943, după ce Birkner s-a înscris ca voluntar în Waffen-SS. În cel mai important roman al său, "Die Tatarenpredigt" (Predica tătarilor) (1973), Birkner a ridicat un monument satului săsesc din Transivania, așa cum mai era el după al doilea război mondial, cu diversitatea sa națională, confesională și culturală. În romanul următor "Das Meerauge" (Ochiul de mare) (1976), conceput după plecarea sa din România, autorul descrie soarta sașilor transilvăneni care au
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
Biserica evanghelică fortificată din Axente Sever, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIII-lea. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cu următoarele obiective: Axente Sever, mai demult "Frâua", (în dialectul săsesc "Franderf, Frândref, Frandref", în , în ) este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor, reședința comunei Axente Sever. În 1931, cu ocazia sau sub pretextul comemorării a 25 de ani de la moartea revoluționarului pașoptist Ioan Axente
Biserica fortificată din Axente Sever () [Corola-website/Science/326604_a_327933]
-
(în dialectul săsesc "Frek, Fraek", în , în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Bradu, Glâmboaca, Mârșa și Săcădate. Are o populație de locuitori și a fost atestat documentar în anul 1364, fiind declarat
Avrig () [Corola-website/Science/297031_a_298360]
-
anul 1380. Censul transformat din „terragium” apare consemnat în registrele de socoteli ale Sibiului începând cu anul 1468 pentru satele: Avrig, Săcădate, Veștem,Cașolț, Bungard și Rășinari. În urma epidemiilor de ciumă și a războaielor (1531, 1554, 1573, 1577), unele așezări săsești și-au completat populația cu locuitori români. În această categorie se include și Avrig-ul, pe lângă Bungard, Cârța, Orlat, Săsăuși, Ludoș, Fofeldea sau Topârcea. Reglementarea propriu-zisă a păstoritului oierilor mărgineni în Țara Românească se face cu începere din 1721, prin întocmirea
Avrig () [Corola-website/Science/297031_a_298360]
-
Valea Viilor este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea este denumită colocvial "Vorumloc" sau "Vorumbloc", iar în , colocvial "Baromlaka", în trad. „Târgul Vitelor”, în dialectul săsesc "Wormloch, Vurmliχ", în . Biserica fortificată din secolul al XIV-lea, inițial cu hramul Sfântul Petru, se află din anul 1999 pe lista monumentelor UNESCO. Localitatea Valea Viilor este situată în nordul județului Sibiu, la o distanță de 14 km. de
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
Agârbiciu, mai demult "Agribiciu" (în dialectul săsesc "Arbejän, Arbäjn", în , în ), este un sat în comuna Axente Sever din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de nord a județului, în Podișul Târnavelor. Străbătut de pârâul Visa, Agârbiciu este o veche așezare săsească care aparținea de
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
Agribiciu" (în dialectul săsesc "Arbejän, Arbäjn", în , în ), este un sat în comuna Axente Sever din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de nord a județului, în Podișul Târnavelor. Străbătut de pârâul Visa, Agârbiciu este o veche așezare săsească care aparținea de Scaunul Șeica ("Schelk Stuhl"), fiind întemeiată încă din secolul al XIII-lea. În sat se află o biserică fortificată. Prima atestare documentară a localității este din 1343. Biserica-sală închinată Fecioarei Maria, ridicată pe o colină din mijlocul
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
Turnu Roșu (în dialectul săsesc "Ridenturm", în , în , în limba latină" Rubra Turris ") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea se află situată la 24 km sud de Sibiu și la o distanță de 79 km sud
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]