108 matches
-
3, ap. 103, sectorul 2. 153. Muha Iosif, născut la 10 iulie 1968 în localitatea Sinteu, județul Bihor, România, fiul lui Muha Iosif și Anna, cu domiciliul actual în Cehia, 340 22 Nyrsko, Hodousicka 599, cu ultimul domiciliu din România, sătul Huța Voivozi nr. 6, comuna Sinteu, județul Bihor. 154. Gondec Ioan, născut la 1 iunie 1975 în localitatea Sinteu, județul Bihor, România, fiul lui Gondec Petru și Ana, cu domiciliul actual în Cehia, 345 06 Kdyne, Markova 512, cu ultimul
HOTĂRÂRE nr. 665 din 5 iunie 2003 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/150515_a_151844]
-
în sediul vechi până la construirea unei noi școli, în perioada comunistă. În prezent, sediul școlii vechi, a fost retrocedat parohiei reformate din Sălațig. Nouă școală poartă numele scriitorului Petre Dulfu, născut în Tohat, localitate aflată în apropiere. În perioada 1940-1944, sătul s-a aflat în zona cedata Ungariei, românii apți de serviciul militar fiind înrolați în timpul celui de-al doilea război mondial în armată ungară. Au fost și tineri care, trecând granița în România s-au înrolat în Divizia Tudor Vladimirescu
Sălățig, Sălaj () [Corola-website/Science/301830_a_303159]
-
multe rânduri. Astfel, agentul polon Korsak îl notează în anul 1849 că "Zamfirca", iar peste numai un an Ion Ionescu de la Brad îl menționează "Djafer". Fondul Tapiurilor otomane din perioada 1866-1877 amintește de satul "Cafer - Islam". Locul odinioară de turci, sătul se va deopula după anul 1877, odată cu emigrarea acestora. Din fericire, statul român va coloniză populația românească în localitate, astfel peste ani avem pentru satul Florești o populație de 330 de locuitori de origine română și 22 de țigani creștini
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
la sud cu orașul Macin iar la sud - est cu localitatea Greci. Actuala grupare a locuințelor din cadrul localității Jijila urmărește Drumul Național 22, cu un numar de gospodării mult mai mare pe partea stângă a acestuia spre Macin. Că tipologie, sătul vechi, care era grupat în imediata apropiere a băltii Jijila spre Dunăre. Dezvoltarea ulterioară spre vest și extinderea spre nord și sud din perioada primelor decenii ale secolului al XX-lea, au aceleași caracteristici „compacte”. Vatra veche, nucleul inițial al
Jijila, Tulcea () [Corola-website/Science/301846_a_303175]
-
Mari în Letopisețul sau, cu ocazia descrierii morții și înmormântării hatmanului Sendrea 1774 - recensământul din acel an menționează în sat 49 de familii la un numar de 42 case dintre care 15 erau puștii 1828 - Prin înființarea satului Dolhestii Mici, sătul Dolhesti își schimbă denumirea în Dolhestii Mari 1832 - Recensământul din acel an menționează 328 de familii 1854 - Arendașul Stați construiește pridvorul Bisericii 1864 - prin Reforma Agrara sunt împroprietăriți 84 de clacași și 170 de pălmași 1864 - se înființează prima școală
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
(n. 17 aprilie 1959, sătul I. L. Caragiale, județul Dâmbovița) este un chestor român de poliție, care a îndeplinit funcția de rector al Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din București (2014-2015). s-a născut la data de 17 aprilie 1959, în satul I. L. Caragiale (județul
Gheorghe Popa () [Corola-website/Science/311886_a_313215]
-
răsărit cu Baxanii, iar dinspre apus cu apă Căinarului”. Mențiunile de mai tîrziu sînt destul de frecvențe. La 8 mai 1614 satul e amintit cu prilejul confirmării de către Ștefan Tomșa diacului Petru din Bulboci “a lui dreapta moșie cu tot venitul”, sătul Popeștii de pe apă Căinarului. La 17 aprilie 1644 Vasile Voievod confirmă lui Gavril, pîrcălab de Suceava, părți din moșia satului Bulboci, cu iazuri și cu loc de moară în apă Căinarului. Mai tîrziu satul și moșia Bulboci devin în întregime
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
Crnja. Ea a fost fondată în timpul administrații Habsburg (în 1832) de coloniști nemți. Primul recensământ din 1836 înregistrat 558 de locuitori din sat. Satul a făcut parte din punct de vedere administrativ din Torontal în Habsburgic, Regatul Ungariei. În 1848-1849, sătul făcea parte din autonome Voivodina sârbească, și în perioada 1849-1860 a fost parte a Voievodatului Șerbia și Banatul Timișian, un teren separat Austriac. După eliminarea voievodatul în 1860, sătul a fost din nou inclus în Torontal. Acesta a fost, de
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]