928 matches
-
Eliade", desfășurat în zilele de 14 și 15 martie a.c., care a beneficiat de participarea a șapte distinși cercetători și profesori de la Universitatea din Lisabona (José Augusto Martins Ramos, Fenomenologie și istorie: itinerarii eliadiene prin religiile preclasice; Luís Ramalhosa Guerreiro, Sacralitate și istorie antropologică; Joao Bigotte Chorao, O imagine a lui Mircea Eliade; Paulo Borges, Dorul originii, yoga și eliberare în opera lui Mircea Eliade; Maria Joao Coutinho și Simion Cristea: Structuri mitologice ale fantasticului în opera lui Mircea Eliade; Daniel
Un centenar și o inaugurare by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9763_a_11088]
-
canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în transcendent. Când Nietzsche a spus: ,,Dumnezeu este mort!”, nu rostea o blasfemie ci ne avertiza tragic asupra unei eventualități cumplite: Cerul este gol! Deci lumea și-a pierdut sacralitatea. O pierdere - să recunoaștem - irecuperabilă. Personajele cărții lui Constantin Slavic se mișcă în acest orizont în care transcendența este doar o speranță frumoasă. Altminteri, viața ca trăire irepetabilă implică o largă paletă de bucurii dar mai cu seamă de nenorociri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vieții o simplă complicitate cu privitorul. însă dincolo de pauperitatea materialelor și de suspendarea iluziilor, de asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea construcției ca metaforă a existenței însăși, formele lui Mogoșanu păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contră, inapte încă de a se manifesta. în spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă momentul prielnic pentru reactivare în memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din actul creației dintîi ori din îndepărtata stilistică a unei viziuni bizantine
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
împotriva curentului, deși știa că e scurs la vale, era salvarea lui, dovadă că și nereușita face parte din sensul vieții. Conștient că există ca nimicnicie veritabilă, ca nonsens dovedit, ca absurd demonstrat, a oferit cu atât mai mult, convingerea sacralității vieții. Sunt un nimeni important râdea el de propriul avatar. Dacă ar fi mers la fiecare dintre profesori acasă, scria Gustav mai departe, ai fi crezut că lumea e un bâlci în care zadarnic vrei să te distrezi pentru că hidoșenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt fanteziste și - pentru cititorul lipsit de experiență - stupefiante. Ele creează senzația neplăcută că despre orice se poate spune orice. Din perspectiva adoptată de Mircea A. Tămaș, până și fermecătoarele povești ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
voiau polemice la adresa vechii Septuaginte: versiunile lui Symmachos sau Aquila, de pildă. Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, întrucât în spatele nostru există o tradiție creștină întemeiată în bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, în Grecia, traducerea Septuagintei în neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta în biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a tinereții lor care este pentru mine ca un veritabil elixir. - Cum se explică că-n fiecare vară, de peste 10 ani, te regăsesc din nou în București? - Revin cu plăcere acasă pentru că pentru mine acasă înseamnă un spațiu încărcat de sacralitate: este locul nașterii mele, locul unde am crescut, m-am educat și m-am pregătit pentru dans. Aștept de fiecare dată revederea cu scumpa mea soră Titiana, de care sunt profund legat sufletește, și cu nepotul meu Andrei care sper
Reîntâlnire cu Gelu Barbu by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6999_a_8324]
-
Povestea cu jertfă omenească - e numai așa - un joc." Oricât s-ar părea de bizar felul în care un scriitor folosește punctuația, nimeni - dar absolut nimeni! - nu-și poate lua libertatea să-l amendeze. Fără să fie vorba numai de sacralitatea verbului scris care în vremurile noastre nu și-ar mai avea, chipurile, rostul, e, mai degrabă, vorba de semnificații pe care punctuația folosită de un scriitor nu ni le relevă de la primă lectură. Sunt și altfel de libertăți pe care
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-un mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile unei sacralități întunecate (fără jumătate dintr-un picior -înghițită, după o confruntare directă, de balena albă - și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează în ierarhia vaporului său aidoma un rege în vechile
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. În mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
1903-1966) - reprezentant al modernismului englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) - e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
o absoarbe. Termenii acestei încercări sunt unii religioși, icoanele rămase de la călugări și găsite de Erik sunt șterse, locul haloului de lumină care înconjoară capul sființilor a fost luat de întuneric, de ilizibilul neantului, întreg locul este impregant de o sacralitate care vădește însă fațeta ei malefică, terifiantă. Scenariul religios al ispășirii păcatelor se reproiectează asupra scenei istorice, frontiera este trasată pe harta pregătită de Knut și Musko cu sânge, iar geografia se face pe stratul de cadavre. Întrebările puse nu
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
cu care s-a născut. (2) BCER susține dreptul și obligația părinților de a asigura creșterea și educația copiilor, în conformitate cu învățătura Sfintei Scripturi. (3) Viața este darul lui Dumnezeu, iar BCER susține, în întreaga sa activitate, atât principiul sacralității vieții, de la concepere până la moartea naturală, cât și al familiei, așa cum a întemeiat-o Dumnezeu. (4) BCER respinge categoric ideologia de gen. (5) În întreaga sa activitate, BCER susține identitatea de gen dată de Dumnezeu prin naștere
ORDIN nr. 71 din 4 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270966]
-
a euforiza: „beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu // silabe de frunze / sub cerul căzut / în verde de muguri" (24), spre o sacralitate eretică, ardelenească, apăsată de orgolioasa trudă a inadaptării, „credință vinovată de toamnă" (ibidem). Poezia lui Ștefan Melancu ne oferă un tablou al acelei toamne în care timpul devine un „trofeu al netimpului", eternizat ca un simbol al unei structuri morale
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
de țăran depășesc cadrul personal, aspirînd la reconstituirea unui mediu arhaic (resortul e același ca-n evocările coșbuciene). Orășeanul actual se întoarce asupra obîrșiilor sale cu o emoție dar și cu o sumețire a unei vechimi sugerînd noblețea și chiar sacralitatea: „Ce gînduri sfinte-n toate încep să te cuprindă/ cu aburul ce suie, stăpîn, pînă la grindă! / ... In vremea cinei, focul părea ca un altar, / văzut din drumul țării la casa din hotar" (Cina). De la ritualul ocupațiilor casnice cotidiene nu
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
Eugeniu Nistor se remarcă prin efortul, mereu reînnoit, de „rescriere”, de refuncționalizare a locului comun, căruia îi conferă un contur nou, proaspăt, neîncetat sugestiv și evocator. Versurile lui Eugeniu Nistor reprezintă tot atâtea somații adresate adâncurilor firii, profunzimilor universului, unei sacralități abia întrezărite, unei lumini difuze ce nu se arată niciodată pe deplin. Peisajul transilvan, istoria, tăcerea, absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile predilecte ale poetului, acele elemente ale figurației lirice care îi conturează un relief propriu, într-
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
atelier, era liniște deplină. Printr-un sistem alambicat de holuri și scări, puteai coborî în final într-o curte invadată de flori multicolore și citi, netulburat de nimeni, ore în șir, ceea ce am și făcut, fără să-mi pese de sacralitatea locului ori de faptul că poate nu voi mai reveni acolo vreodată (o senzație care-ți frânge inima!). Ce contează? Mă simțeam acasă. Câte o frunză se întâmpla să cadă alene, de undeva de sus, din misterele ansamblului vegetal luxuriant
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
NUP, e o mizerabilă intruziune în intimitatea și viața privată a doi particulari, scrie Principiul e valabil, pentru mine (ar trebui să fie pentru orice om cu țiglele pe casă), indierent dacă actorii sunt simpatici sau antipatici puterii politice. Pentru că sacralitatea vieții private e un principiu; deci nenegociabilă. De data asta, unealta folosită pentru o execuție (rămâne de văzut a cui) este ziarul Adevărul. Al cărui proprietar, mogulul Patriciu, a dat în judecată SRI fix pentru înregistrări neautorizate și folosirea lor
Victor Ciutacu despre stenogramele din Adevărul: Cine se hrăneşte cu borhot securistic? () [Corola-journal/Journalistic/49680_a_51005]
-
celuilalt secol fusese una din temele poeziei, revine ca motiv de reflecție în lirica de acum a Anei Blandiana, proiectându- ne obsesiv în lumea noastră tehnicizată și dezumanizată, amenințată cu atât mai grav cu cât procesul vizează până și teritoriile sacralității: „Ctitori purtându- și în brațe cu greu / Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil / La change-office-ul vieții de apoi; / Călugări tineri/ Cu doctorate la Cambridge / Și odăjdii sărutate/ De țărăncile bătrâne / Târându-se în genunchi...“ Poeta constată, deplângând-o, robotizarea generației
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
montane vibrează o nedeslușită transcendență, romanul deviază de la previzibila și îndestul de banala traiectorie inițială, căci textul capătă, de la sine, un dublu registru: nibelungic (sacru) și săsesc (profan). Nu exagerez, susținînd asta. Căci muntele și pădurea își păstrează, natural, o sacralitate originară. După cum cabana de basm a lui Gunther, ascunsă în adîncul pădurii, provine tot dintr-un străvechi scenariu legendar. Atîta doar că „amabilul” romancier se ferește, din bun-gust, să îngroașe sugestiile, încurajînd cititorul spre o lectură agreabilă, ce reține doar
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
coarnele, docil, în tufișul de lîngă locul sacrificiului, pregătit de Abraham - pentru a se conforma, sever, datelor impuse de concursul Baptisteriului, constrîngerilor din întrecerea istorică între Brunelleschi și Ghiberti. Înfățișările motivului închipuite în expoziția noastră rîvnesc mai degrabă spre o sacralitate mai slobodă, spre acel fond de remanență mitologică - în jurul lui Pan și a unor anume răsunete dionysiace, de care s-a servit exemplar Lucian Blaga, în lirica înfiorată a începuturilor: cînd zeul «prinde-n palme încetișor căpșorul mieilor», să-i
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
respectiv nu vrea) să facă e să siluiască libertatea auditorilor săi. E dreptul fiecăruia să rămână «în afară», să adopte o formă sau alta de nereceptivitate, de surzenie programatică, cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le implică”. Adevărul sacralității, înscenat sub forma unei povești esențiale este, în fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le implică”. Adevărul sacralității, înscenat sub forma unei povești esențiale este, în fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității” umane ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum. Interpretarea parabolelor biblice este efectuată cu instrumente hermeneutice adecvate, printr-o subtilă
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
împărtășește convingerile și procedeele). Cum sărbătorim Paștele A trecut peste România sărbătoarea Paștelui. Din rezumatele oferite, abundent, de către televiziunile de știri aflate în pană de subiecte, avem sentimentul că această sărbătoare a creștinătății și-a pierdut semnificația simbolică de adâncime, sacralitatea. Paștele, în înțelegerea contemporanilor noștri, a devenit un prilej pentru dezlănțuite petreceri lumești, în care excesul, de mâncare, de băutură, vestimentar și nu numai, este cuvântul de ordine. Piscine și plaje luate cu asalt de trupuri care numai de fiorul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
sugestiv poem al paradoxurilor existenței, al coincidenței contrariilor (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă), e sugerat momentul inefabil al întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine, tăcere, vin): „Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]