190 matches
-
nuntă se gătește. / Țese / Iana, țese / In și cu mătase, / Lui Soare cămașă /Fir cu ibrișin, / Lui Soare zăbun..."195 Sărbătoarea Sânzienelor este o sărbătoare a maturității în care se tămăduiește timpul potrivnic, schilodit de Rusalii. De Sânziene, timpul se sacralizează, devenind propice culesului plantelor de leac, dar și deslușirii sorții, în cununa aruncată pe casă sau în cursul râului, simbolizând, astfel, consacrarea destinului, atât în spațiul uman, cât și în spațiul cosmic al aștrilor cerești: "Șoimanul de soare / E puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Nu se poate să fie loc fără lucru, nu se poate. Dumnezeu a lăsat că nu e nimic gol. Toate merg laolaltă în lume și nu se poate fără făptură. Așa a fost rânduit."216 Ieșirea din timp, prin sărbătoare, sacralizează spațiul: "Iaca vin sărbătorile și parcă-i altfeliu lumea, parcă-i mai blândă, mai frumoasă. E-atâta lumină și pace, e atâta bucurie de crezi c-o coborât Dumnezeu pe pământ."217 Timpul sărbătorii reprezintă o recuperare a ordinii primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care nu și-au tors cânepa până la Joimari, Sântoaderul reprezentare mitologică hipomorfă care pedepsește fetele care se strâng în șezători sau ies pe ulițele satului în serile din săptămâna denumită "Caii lui Sântoader. În afară de aceste reprezentări mitologice, omul tradițional a sacralizat și zilele săptămânii Sfânta Duminică Sfânta Luni, Sfânta Miercuri, Sfânta Joi, Sfânta Vineri ( marțea și sâmbăta erau dedicate morților) sau lunile anului Mărțișor, Prier, Brumar etc. Calendarul popular este dual, forțele benefice și puterile malefice sunt reprezentate în aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În ziua întâia ciocnesc numai în vârf, iar în celelalte zile și cu partea cealaltă; marți nu se mai ciocnesc, numai de Sfântul Gheorghe și de Ispas."260 Simbol solar, vestitor al luminii care risipește forțele întunericului, cocoșul purifică și sacralizează orice loc: "Cucoș dacă e la casă, el alungă toată necurățenia, tot răul. La casă nouă, când se sfințește, totdeauna se dă preotului un cucoș, ca să fie casa veselă (...), ca să le meargă ușor în gospodărie."261; Cucoșul e mare pază
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
geniu și noroc." Ideea ne amintește de "Memento mori" al lui Eminescu. Ca și altădată, poetul se îndoiește de posibilitatea cunoașterii absolute, însă trăirile le realizează la temperaturi înalte. Lirica se angajează într-o dezbatere teribilă a condiției umane. Se sacralizează universul, Marele Orb este răspândit în lumea din jur: "El pare duh pentru că nu-și arată corpul", dar pământul se înfiorează de prezența lui. Dumnezeu își răspândește sămânța: "Doamne, unde arunci sămânța ta,/ Doamne, eu sunt aici la ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
afirmă că nu are nici un rost să ne abținem de la a trăi această viață așa cum vrem, nu trebuie să fim paralizați de frica de a nu păcătui, însă, spre deosebire de filosoful german, Cioran nu face o metafizica a afirmării vieții, nu sacralizează viață și voință liberă. Moralitatea denotă o lipsă de imaginație, iar cine nu ceează iluzii nu poate trece prin acest coridor spre moarte care este viața. Cioran blasfemiază creștinismul, uneori, fără să aibă, în favoarea atacului sau, argumente, nici chiar pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lucrurilor, aparițiile și disparițiile lor fortuite și lipsite de sens"443. Pentru Mircea Eliade toate activitățile ce n-au semnificație sacră sunt nesemnificative. În timp ce sacrul este prin excelență adevărat, profanul este prin definiție fals, eronat. Cosmosul prozei lui Eliade este "sacralizat" în mod sistematic de autorul ei. Eliade își face un scop și o metodă din a reactualiza, recupera, revaloriza semnificațiile religioase. Eliade este preocupat de ceea ce Adrian Marino numea "demistificarea" inversă: descoperirea tuturor semnificațiilor sacre ale lumii moderne, secularizate, punerea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Cerului, a altitudinii spirituale la care a fost creat. De aici pro-vine întreaga criză, întreaga alienare a epocii moderne. Legile morale sunt legi divine, țin de acel telos exterior și trebuie integrate humusului social. Din punct de vedere economic, valori sacralizate de școala liberală și astăzi, precum individualismul, piața, concurența, libera inițiativă și altele au fost fructe ale concepției iluministe. Abordarea holistă a fost subordonată, dacă nu chiar abandonată, în beneficiul celor parțiale, uitîndu-se că "fiecare excelență se plătește cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
umanizare a divinului, asimilat tot mai mult conștiinței individuale și de divinizare a omului, prin iubire și sacrificiu. "Homo homini deus", cum spunea Feuerbach. Stăpînit de o morală, de o etică orizontală, omul a pierdut verticalitatea divină, ajun-gînd să-și sacralizeze corpul, drepturile individului și alte figuri ale unui sacru cu față umană. Descoperind prin angoasă neantul lumii, riscăm să murim în el. Am pierdut darul divin al iubirii, care ardea în noi și ne înălța prin forța afecțiunii sale, suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
departe și unde? chiar În locul cel mai de taină al casei, al palatului fiindcă fata și-a luat toate măsurile de prevedere, acum nu mai poate da greș. Două forțe acționează asupra fetei de Împărat: una care vrea să o sacralizeze, să o Înalțe către sublim, către staturile noetice superioare, să o esențializeze, să o ducă În regimul diurn, strălucitor, empiric, fenomenal și alta aceea concretizată prin influența pajului - care stă sub regimul nocturn, care vrea să o desacralizeze, să o
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Maximilian I (1493-1519) și Carol Quintul (1519-1556)331. Hotărârile Dietelor din anii 1486, 1495 și 1497 au reglementat modul de convocare și activitate a Dietei imperiale (Reichstag). Maximilian I, care a luat cel dintâi titlul de Împărat fără a fi sacralizat de papă, nu a vut succes în implementarea reformelor dorite. Profitând de nevoia de bani a lui Maximilian I în fața amenințărilor otomane, Dietele vor lua măsuri în consecință, în perioada 1495-1512. În Dieta din 1495 s-a proclamat pacea internă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în Europa și lichidarea paradisurilor sale fiscale. În Elveția, manipularea banilor are un caracter aproape sacru: primirea, păstrarea, căutarea, tezaurizarea, specularea, tăinuirea, plasarea lor în diferite investiții, toate sunt acoperite de o tăcere deplină, cvasiontologică. În baza teoriei calviniste ce sacralizează tezaurizarea, acești bancheri nu au numai funcția de gardieni ai banilor, ci și ai... moralei. Tăcerea lor protejează virtutea economisirii, iar secretul recompensează onestitatea clienților. Ipocrizie? În tot cazul, această taină monetară stă la baza atît a neutralității Elveției, cît
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mângâia sub o formă să zicem lesbiană, ceea ce pe sora ei o șocase profund, căci nu era obișnuită cu astfel de lucruri. Mama era deci senzuală la maximum. Iar eu, hélas, am verificat asta... Există societăți în care incestul e sacralizat, altele ca a noastră, după câte știu, în care dimpotrivă... Mult timp mi-am petrecut tot alergând pe la doctori ca să aflu dacă mă îmbolnăvisem și eu de sifilis..." Anchetatorul radio vrea să știe dacă i s-a mai întâmplat să
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
astăzi vin pe lume și nou-născuții. De astfel de boli nu sunt scutiți nici privilegiații. Dacă după antichitatea cu reușitele ei, timp de o mie de ani și mai bine, migratorii occidentalizați au trăit mai aproape de natura pe care au sacralizat-o, au acceptat-o cu răbufnirile ei neașteptate și au apărat-o prin jertfe consimțite religios, invocând mai rar trecutul barbar și tot mai des creștinismul, cu bisericile sale declarate azi monumente protejate de către UNESCO, în societatea contemporană crește rolul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este personificată în mama care hrănește și pe care copiii săi au datoria s-o iubească și s-o apere. Statul capătă chipul tatălui, fiind înzestrat cu acea Autoritate mereu îndreptățită care cheamă la arme și la înde-plinirea îndatoririlor. Fuziunea sacralizată dintre elementul matern și elementul patern se manifestă în însuși numele, masculin-feminin, de Patrie, sau în expresia "Patria-Mamă". Cetățenii devin "vlăstarele Patriei", iar această filiație îi înfrățește. Religia statului-națiune este de substanță matri-patriotică. Observăm că pornind de la acest complex mitic
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
istorice, marxismul, pentru ca avatarul socialist al democrației să dea naștere unei religii a Mîntuirii pămîntești. Totuși, însăși mișcarea care instaurează Adevărul socialismului științific în inima sistemului distruge democrația. Este așadar necesar să înțelegem că lucrul pe care trebuie să îl sacralizăm în democrație este absența adevărului, adică regula care permite diferitelor adevăruri să se înfrunte. Astăzi toată Europa dominată de totalitarism a înțeles minciuna Adevărului oficial care îi este impus. Experiența totalitarismului o face să simtă în mod profund nevoia vitală
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fundamentale ale Monarhiei franceze. Dar nu există familie politică azi care, în mod necesar, atunci cînd se pune problema să-și afirme legitimitatea sau să-și asigure continuitatea, să nu facă apel la exemplul sau la lecția unor "mari strămoși" sacralizați de legendă. În numele devotamentului pe care aceștia 1-au impus, în numele instituțiilor pe care aceștia le-au fondat, se răspunde la interpelările și la refuzurile prezentului. Uniformizate într-un același tip de reprezentări, avînd capul ridicat și grav, fruntea senină
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
boieri bogați, De mi vă uitați, Pe-o gură de vale, Vouă vi se pare Tot soare răsare. Ci vouă vă vine Tot cirezi de vaci... Exemplele dezvăluie un imaginar mioritic: cearcănul lunii, gura de vale, plaiul sunt unite și sacralizate prin aceeași viziune sofianică. În această curgere misterică de lume și de lumi infinite, nimic nu se pierde, totul e în devenire, în rotire. Orice accident, de tipul asasinatului mioritic, să spunem, angajează totalul, impune presant valorizarea și revalorizarea existentului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
noi perspective de discuție, care să aibă ca subiect principal "sacralitatea laică"532 a unor astfel de expoziții. În același timp, trebuie să evidențiem însă și certa capacitate a acestor lucrări, regăsite în majoritatea marilor muzee ale lumii, de a "sacraliza" prin simpla lor prezență mediile în care sunt expuse, raportarea lor la spațiul profan al muzeului sau al galeriei, nereușind, cu toate acestea, să epuizeze calitatea lor de obiecte sacre. Astfel descrisă, această situație îmbogățește sfera de sensuri a crezului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
În absența adversităților, geniile rămân în scutecele creației. IUBIRE Iubirea - un Everest care trebuie cucerit în fiecare zi. Inefabilul este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl poate face și pe olog să uite cârjele pe bancă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
încă libere. Sunt înlănțuite cu aur, argint și mărgele. Se poate trăi fără nevastă, dar mult mai ieftin. Englezii se minunează că românii fac sex și când nu sunt beți. Iubirea poate face din orice Figaro un Romeo. Marile iubiri sacralizează sublimul. Iubirea ar putea să mai fie încă gălbenușul de ou care încheagă aluatul. Iubirea ar fi putut fi Marea Stea Fixă a existenței noastre. Ne-am separat cu totul. Pentru că vrem ca această căsnicie să dureze. Când iubesc, toți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-un eseu literar, aceeași idee: "Polemicile (...) au împiedicat cultura să semene unui lac somnolent, pe care se așază netulburată mătasea broaștei (...). Căci dacă somnul rațiunii naște monștri, somnul dialogului naște dogme. Iar dogmele sfârșesc totdeauna prin ceea ce pretind că sacralizează"30. E important de semnalat că, în spațiul românesc, deși s-a observat și subliniat importanța polemicii ca motor al progresului, dar și ca act intelectiv cu o premeditată finalitate estetică, un studiu sistematic al discursului polemic, aplicat publicisticii literare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mama ritmuri de dans moderne jos) avut un loc privilegiat în istoria culturală a omenirii (începând chiar de la desenele Altamirei), vorbind de o "regalitate universală a imaginii" (în epoca "copilărie", care-i cere desenului să explice, să comenteze și să sacralizeze cotidianul. Prin urmare, narațiunea grafică serială împlinește o nevoie resimțită de om, anume inserarea într-un timp (trecut și viitor) a unei imagini luate separat, ceea ce reprezintă o decompoziție a evenimentelor și a dimensiunilor, adică "o ordonare, clasificare și ierarhizare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a pașoptismului românesc, prin care mișcările desincronice temporal, disparate teritorial și disjuncte programatic (în special în cazul Transilvaniei) sunt fuzionate în același cadru temporal, spațial și revendicativ în care dominantă este ideea unificării naționale. II. Discursul polifonic (post-1998). Tema unității, sacralizată în mitologia națională, este deconstruită odată cu noua programă școlară pe baza cărora au fost redactate manualele alternative. Programa școlară de Istorie pentru clasa a XII-a adoptată de Ministerul Educației Naționale în 1999 prevedea obligativitatea de a trata tema " Unitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
relativismului postmodernist din care este conceput manualul este explicit asumată de către autori. În comparație cu ortodoxismul istoriografic manifestat în manualele "clasice", discursul elaborat în lucrarea de față constituie o erezie, dacă nu chiar o blasfemie la adresa dogmaticii oficiale oblăduite de stat. În loc să sacralizeze trecutul națiunii (așa cum prescrie norma istoriografiei tradiționale), discursul dezvoltat în manual îl prezintă ca o poveste mitoistorică asamblată din elemente ficționale în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român punctul sensibil al istoriografiei clasice, care a demonstrat într-o manieră
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]