246 matches
-
sprijinită de o erudiție pe măsură, fundamentele doctrinei clasice. Diferențierea însă constă în conturarea acestor precepte dintr-o perspectivă flexibilă, datorată eliberării de intenția normativă sau de constrângerile unui model. La Fénelon admirația pentru antici nu mai este dublată de sacralizarea acestora și tocmai acest aspect face ca Scrisoarea să realizeze pasul necesar spre relativizarea gustului care va deschide drumul spre o critică de tip impresionist. De altfel, încercând să definească rolul autorului și al cititorului în mecanismul complex al creației
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu Orașul Sfânt, iar căderea lui cu distrugerea celui de-al Doilea Templu. Cât despre martiriul evreilor de aici și, într-o mai mică măsură, cel al altor comunități, el ar corespunde unei reconstrucții a Sanctuarului. Nu este imposibil ca sacralizarea Mainz-ului să-i fi inspirat pe martiri, care, identificându-se cu preoții Templului, au ales moartea voluntară. Însă ei nu se opresc aici, ucigându-și și familiile, cum făcuseră sicarii din Massada. Evreii descriși în aceste cronici practicau iudaismul cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
autorului o manipulare tactică a intervievaților. Iar filmul nu a fost scutit de critici dinspre lumea științifică americană, critici de neînchipuit în Franța, într-atât este aici figura lui Lanzmann identificată cu evenimentul însuși. Filmul său și genocidul fiind una, sacralizarea celui de-al doilea trebuia să se răsfrângă asupra celui dintâi. Această sacralizare datorează deja mult titlului ales pentru film. Autorul îl preia din Biblie, de la profeții Isaia și Sofonieyyyy. În sursele scripturale, shoah înseamnă distrugere, înfrângere, exil și nenorocire
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
critici dinspre lumea științifică americană, critici de neînchipuit în Franța, într-atât este aici figura lui Lanzmann identificată cu evenimentul însuși. Filmul său și genocidul fiind una, sacralizarea celui de-al doilea trebuia să se răsfrângă asupra celui dintâi. Această sacralizare datorează deja mult titlului ales pentru film. Autorul îl preia din Biblie, de la profeții Isaia și Sofonieyyyy. În sursele scripturale, shoah înseamnă distrugere, înfrângere, exil și nenorocire individuală, decurgând dintr-o pedeapsă aplicată de Dumnezeu, pentru păcatele săvârșite, colectivității sau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
despre genocid, interdicția biblică a reprezentării figuratezzzz. Toate acestea nu știrbesc cu nimic valoarea operei sale, ale cărei bogăție și interes nu mai trebuie demonstrate. Dar aceste alegeri, făcute de un laic ca el, se înscriau clar în valul de sacralizare a Holocaustului care creștea în Franța și în promovarea căruia filmul a jucat un rol important, fie și numai prin intrarea în uzul curent a titlului său. De altfel, Lanzmann o spune fără ocolișuri: "Este un film la timpul prezent
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acolo pentru a mărturisi ororile vieții de neputință din diasporă. Deviza "niciodată să nu se mai întâmple asta" căpăta un sens sacru, era o datorie pe care Israelul avea s-o îndeplinească. Statul era astfel sacralizat și el, totul prefigurând sacralizarea viitoare a fidelității față de Israel în diasporă, în numele celor care muriseră în lagăre și al viitorului mai bun care trebuia asigurat noilor generații. Fondarea statului Israel câștiga astfel în moralitate. Toate sacrificiile erau justificate, precum și toate suferințele provocate palestinienilor. Acest
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
avea să împiedice repetarea acestuia. Această teologizare în definitiv clasică se îmbogățește cu elemente noi, extrase de astă dată din realitatea politică a momentului, printre care exigența securității. Totodată, genocidul începe să fie prezentat teologic ca un mister impenetrabil. Ideologizarea, sacralizarea și consolidarea lecturii teologice merg de acum împreună, justifică politica dusă față de palestinieni și se repercutează asupra manierei în care evreii din diasporă se percep pe ei înșiși. Ca urmare, istoria evreilor iese din istoria globală, și tocmai atunci lucrările
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
i s-a dat în deturnează de la orizontul lui natural. Conștientizarea provocată de genocidul evreiesc putea duce la o responsabilizare universală, ai cărei beneficiari naturali și legitimi ar fi fost toate victimele opresiunilor, persecuțiilor și masacrelor. Or, ideologizarea genocidului și sacralizarea lui au limitat efectul mesajului, fără să împiedice cu nimic banalizarea lui, nici a memoriei lui. Amintirea exterminării este din ce în ce mai mult scoasă în față imediat ce țara se confruntă cu întrebări și dileme grave. În timpul Războiului din Golf din 1991, cele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dintre abordările sale pot face obiectul criticilor 11. Chiar și în 2006 putem citi, sub pana universitarului Elhanan Yakira, că volumul lui Arendt despre procesul Eichmann a fost un "eșec moral"12. Însă ea pusese degetul pe un proces de sacralizare deja în desfășurare, un proces care anunța presiunea tot mai mare pe care avea s-o exercite datoria de memorie. După doliul din anii 1944-1954, vine timpul refulării, apoi cel al întoarcerii refulatului, care conduce la o fază obsesională. De la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
are timp să gîndească și se mulțumește cu prefabricate intelectuale servite de-a gata pentru a-și explica ceea ce consideră că ar fi, totuși, de explicat. M-am întrebat de ce și cred că fenomenul îl însoțește pe cel de de-sacralizare, de dezîncîntare a lumii (Marcel Gauchet), cu toată invazia sa de ateisme, pe care Occidentul continuă să le producă cu o ritmicitate demnă de o cauză mai bună și care, mai nou, vin preponderent dinspre științele exacte, spre deosebire de perioada anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
devine alergic la cea mai mică întârziere, devorat cum este de timpul comprimat, de instantaneitate și de urgență 30. Înverșunarea în a comprima timpul a fost interpretată ca unul dintre semnele instaurării unei noi condiții temporale a omului, marcată de sacralizarea prezentului, de un „prezent absolut”, autosuficient, din ce în ce mai detașat de trecut și de viitor. Invadând cotidianul, dominând ansamblul activităților umane, ordinea timpului precipitat face să dispară, ni se spune, distanța și reculul necesar reflecției, distruge universurile simbolice, îl închide pe om
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mare. O etapă nouă este depășită începând cu anii ’20. În vreme ce suporturile se multiplică, anunțurile exploatează tematici și registre inedite, încă în vigoare și astăzi: elogiul femeii moderne, machiate și seducătoare, cultul realizării în viață, al confortului și al distracțiilor, sacralizarea tinereții. Dacă publicitatea apare ca un instrument capabil să crească cifra de afaceri a întreprinderilor, i se atribuie și funcția de a obișnui masele cu exigențele societății de consum pe cale de a se naște, difuzând un nou mod de viață
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și poeme, cântece și piese de teatru o pun în scenă 3; până și cadrul de viață (locuință, interioare, grădină, mobilier, bibelouri, decorațiuni) concretizează noul primat recunoscut plăcerilor și vieții împlinite 4. Secularizarea lumii a mers mână în mână cu sacralizarea fericirii aici, pe pământ. Cea mai mare parte a speranțelor au fost plasate în progresul științelor despre care se crede că n-au un scop strict speculativ, ci unul utilitar. Cu începere de la Bacon și Descartes, proiectul prometeic al modernilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
această interdicție a numirii, devenind metaforă a luminii: "Focului să nu-i zici "foc", dar "lumină". Când spui "foc", în Botoșani ți se răspunde: ""Foc la tatari, dar la noi lumină!""157 Ceea ce rămâne constant, în aproape toate mitologiile, este "sacralizarea focului", ca "venerație absolută"158 4. AERUL Ca și focul, aerul este un element activ și masculin, în timp ce pământul și apa sunt elemente pasive și feminine.159 Aerul este asociat cu vântul și răsuflarea, reprezentând "lumea subtilă, așezată între cer
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ajunul sau și în ziua cununiei, dis dimineață, atât mirele cât și mireasa trebuie să se scalde într-o scaldă sau baie, anume spre acest scop făcută, sau și într-o apă curgătoare. Nescăldați nicicând nu se cunună" 215. Această sacralizare a nuntirii, prin apă se întâlnește și la alte popoare, la greci, la romani, în India-țara scaldelor prin excelență, la evrei, la albanezi 216: la romani, mirii primeau miresele cu apă și foc, în India, socrul spală picioarele mirelui cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ei, în universul material în care există: "Prin podul casei, prin cuiere, prin actele ei/ în mari întunecări târându-se". Timpul macină formele materiei. Despre aventura existențială a inteligentei, despre universul dezmărginit, despre setea de absolut, precum și despre încercarea de sacralizare a universului cu pornirile spre sensurile primare, aflăm în poemul "Gemenii". Ochiul "Marelui Regizor" este similar cu "Marele anonim" și cu "Marele Orb" din "Fântâna somnambulă". Ca și la Marin Sorescu și la alți poeți contemporani, apare lumea ca teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atât de puternică, încât devine similară morții. Unele versuri de dragoste dezvăluie o mare singurătate sau un acut sentiment al trecerii timpului: "Abia te uit cum ești, când ești fierbinte,/ Și mai fierbinte mi te aduc aminte." Tendința este de sacralizare a iubirii: "Îngenunchiat sub lume, împreună,/ Ca două cruci sudate de furtună". Poezia civică Pornind de la motive livrești (Dimitrie Cantemir, O. Goga), Adrian Păunescu construiește poeme cu semnificații politice și sociale aflate în relații directe cu realitățile contemporane. "Păsările surde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Elanuri titanice, în stare să cucerească cerul, pământul, să stăpânească timpul și spațiul, existența noastră, divinitatea (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi munților"); 18. Misterul lui "homo ludens" - divinitatea este eliberată prin joc, într-un elan cosmic de sacralizare, de spiritualizare; 19. Extazul contrastele se dizolvă în extaz: nocturn/ diurn; sacru/ profan; 20. Panismul o stare de toropeală, oarbă, edenică, expresie a beatitudinii cosmice, inspirată din cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
izvor este puritatea sa totală, ce-și are obârșia în intimitatea secretă a pământului. Pe lângă faptul că purifică organele și țesuturile, apa de izvor ne pune în contact cu liniștea și cu calmul primar, ne oferă posibilitatea reîntoarcerii la natură. Sacralizarea izvoarelor reprezintă un aspect universal al multor tradiții și mitologii, care vedeau în izvor apa vie sau apa virgină. Izvorul simbolizează originea vieții iar apa sa este considerată pe bună dreptate o autentică sursă de sănătate. Cele mai bune izvoare
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
On l'oubliait. Lorsque son nom revenait, parmi ces messieurs et ces dames, leș plus étranges histoires circulaient, chacun donnait des renseignements opposés et prodigieux. (...) Une légende se formait" [Zola, Nana, p.451, 452]. Întreg Parisul este implicat în această sacralizare: "Et leș intimes s'inclinaient, avec un discret sourire d'intelligence, rendant hommage à ces belles épaules, si connues du tout-Paris officiel, et qui étaient leș fermes colonnes de l'empire" [Zola, La Сurée, p.242]. Interpretată mitico-simbolic, Pariziana este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
regăsească o ultimă evadare, în iubire, care este, însă, o altă iubire, deconstrucție a celei originare: cea de sfârșit. Astfel încât, s-ar putea spune că acest volum este "o abordare metafizică panteistă a iubirii, în care erosul se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nichita Stănescu, autoarea realizează o demitizare a spațiului primordial, pur, printr-o trimitere a sa în cotidian. Alteori, însă, dimpotrivă, reinstalând romantismul diafan pe care nu îl suprapune primăverii, nici toamnei, ci unui început cald de septembrie, autoarea încearcă o sacralizare a unui spațiu oarecum banal, printr-o alternare a elementelor cadrului natural cu cele onirice. Pendularea aceasta permanentă între construcție și deconstrucție, între facere și desfacere se realizează împrumutând elemente din universul copilăriei și al maturității sale, precum fructele, frunzele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cum ar fi reproducerea etichetelor de la o serie de produse elvețiene, redate în trei limbi. Desigur, scriitura sa ne duce inevitabil cu gîndul la Noul Roman, la Le Clézio făcînd inventarul magazinului Monoprix în Procesul verbal, și totuși, în această "sacralizare a banalului"2, nu acumularea lucrurilor îl interpelează pe autor, ci aceea a cuvintelor care aleargă după concret, care la rîndul său ne scapă. Iar această experiență este cu totul personală, omul se confruntă cu lucrurile ca "instanță enunțiativă", individuală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
putem controla. Procesului de metamorfozare a omului obișnuit în supererou prin transfer de forțe supranaturale i se opune procesul de transformare a vampirului în om obișnuit prin umanizare. Ambele procese se întâlnesc în cultura americană contemporană: pe de o parte, sacralizarea obișnuitului, pe de alta, demistificarea sacrului. Fenomenul la care asistăm de ceva vreme este importarea de către Europa a modelelor culturale care au trecut prin procesul de creolizare în America. Dacă acceptăm teoria eurocentrismului, putem explica acest fenomen ca o formă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
decît dorința reîntoarcerii. De asemenea, nu există evocare a unei fericiri dispărute care să nu ateste, în același timp, aspirația sa de a se reinstaura. De îndată ce este invocată amintirea pentru ca să risipească umbrele uitării, destinul se pune din nou în mișcare. Sacralizarea trecutului nu este niciodată foarte departe de anunțul profetic al renașterii sale; a deplînge zeii dispăruți nu este decît o modalitate dintre cele mai eficiente de a le dovedi prezența. Versurile lui Nerval îi readuc în memorie în toată măreția
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]