433 matches
-
tipologiei lui, dar fără a putea explica prin identificarea ritualurilor de ce acestea se aseamănă într-atât de mult unele cu altele și de ce se situează deasupra tuturor culturilor umane întâlnite de-a lungul mileniilor. Unele par imitative, pozitive sau negative, sacrificiale etc. Toate ritualurile sunt dependente de credință și modalitatea lor de înțelegere. Unele sunt repetarea miturilor sau a unor părți din acestea. Putem exemplifica ritualurile noului an ce imită creația, așa cum găsim în scriptura hindusă răspunsul la întrebarea: de ce simțim
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceleași conotații fiind și leagănele din festivalurile dionysiace din Atena sau din Tailanda. Iar la solstițiul de iarnă un sacrificiu vedic se realiza tot în leagăn. 127 Altarele din riturile vedice aveau canale, șanțuri, gropi în pământ folosite pentru focul sacrificial și altele pentru colectarea sângelui victimelor în Grecia, Iran și Arabia preistorice înconjurau un altar cu unul, trei, patru sau mai multe picioare, cu suprafața netedă sau prevăzută cu drenuri pentru sânge și libațiile lichide, cu platouri pentru ofrandele solide
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ale tipologiei apar (Rom 5:14) când Paul îl aseamănă pe Adam cu venirea lui Cristos, unul imprecând cu greșeala sa o omenire, celălalt cu harul său aducând darul lui Dumnezeu, tot pentru o omenire. Analogia tipologică se reflectă între sacrificial mielului de Paști și a morții lui Isus (In 19), între Melchisedec asemenea lui Abraham ca un tipar al lui Cristos (Evr 7) și ritualul levitic din Ziua Ispășirii în templul lui Moise ca un model pentru sacrificiul lui Cristos
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de iadul generalizat. Rezervorul de la toaletă oferă o apă pură în comparație cu ce putuseră să consume ei în experiența lor terifiantă. Puținele rezerve de hrană ale cămării sunt împărțite parcimonios dar egal și sunt completate de hrana spirituală, de lecturi oferite sacrificial de cine altcineva, decât de soția doctorului. Când cămara e golită, soția doctorului se îndreaptă cu bărbatul ei în chip de asistent, spre pivnița de unde își umpluse cândva pungile de plastic cu bunătăți întremătoare. Coborârea în stradă e din nou
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sentiment de filiație cosmică și de devoțiune mistică pentru pământ domina mentalul social al acelor comunități sociale premoderne. Cu timpul, acest metafizic sentiment s-a camuflat sub chipul unor structuri agrare, practici vânătorești sau sub cel al unor subtile ritualuri sacrificiale. Pământului i se aduceau ca ofrande ființe umane pentru a le ocroti, renaște și regenera. Pământul era suprema sursă de viață, purificare și terapie. Era în joc o formidabilă solidaritate metafizică între om, pământ, vegetație, cer și ape. Substanța ei
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
vest californiană l-ar cataloga pe sfântul creștin drept intolerant. Politica lui ar fi suspectă de prezența unor interese provinciale și de asumarea unor practici discriminatorii. Abilitatea tesviteanului de a-i umili pe profeții zeului Baal prin miracolul aprinderii focului sacrificial de pe Muntele Carmel ar fi suspectă de farsă sau iluzionism. Din punctul meu de vedere o asemenea interpretare este superficială, vulgară și greșită. Cred că până la urmă tot Eliade avea dreptate. Proorocii veterotestamentari au dezavuat religiozitatea cosmică, dar au pus
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
responsabilitățile ei - refondarea triumfală a cetății și a imperiului - coincidea cu subiectul actului de omagiere ritualică. În diverse etape ale ceremonialului, membrii familiei imperiale deveneau actori cu rol major în pregătirea sărbătorii, în "purificarea" spațiului urban sau chiar în scenele sacrificiale ale jocurilor închinate Romei. Funcția sacerdotală a împăratului, preluată și adaptată și de teocrația bizantină, se definește chiar în interiorul "politicii religioase" a statului și a instituției imperiale; ea îl conduce pe august către asimilarea cu cetatea însăși și către extrapolarea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
este a „omului în fața morții“, dezvoltată în tablourile următoare, prin conștientizarea situației arhetipale (Iona înghițit de balenă: Trebuie să dormi. - De ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții?), prin imaginarea morții eroice, în război, prin reflecția asupra morții sacrificiale a lui Isus (Că noi, oamenii, numai atâta vrem: un exemplu de înviere. Apoi ne vom duce liniștiți la casele noastre, să murim bine, omenește, pe la casele noastre.), prin asumarea propriei condiții de ființă muritoare, în finalul piesei. Item 3
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
puternic reliefată în tablourile următoare, prin conștientizarea situației arhetipale (Iona înghițit de balenă: Trebuie să dormi. - De ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții? - Hai, pune capul jos.), prin imaginarea morții eroice, în război, prin reflecția asupra morții sacrificiale a lui Isus (Că noi, oamenii, numai atâta vrem: un exemplu de înviere. Apoi ne vom duce liniștiți la casele noastre, să murim bine, omenește, pe la casele noastre). Cele două repere ale condiției umane - viața și moartea - se construiesc treptat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să te chinuiesc: am să te omor cum mi-aș omorî copilul meu când ar trebui să-l scap de chinurile călăului, ca să-ți dai sufletul pe nesimțite. se traduce, în mintea eroului slavician, ca "violență purificatoare" (în sens de sacrificială). Ceea ce se întâmplă de fapt e o "criză sacrificială adică pierderea sacrificiului, este pierderea diferenței între violența impură și violența purificatoare. Când această diferență este pierdută, nu mai e posibilă purificarea și violența impură, contagioasă, adică reciprocă se răspândește în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aș omorî copilul meu când ar trebui să-l scap de chinurile călăului, ca să-ți dai sufletul pe nesimțite. se traduce, în mintea eroului slavician, ca "violență purificatoare" (în sens de sacrificială). Ceea ce se întâmplă de fapt e o "criză sacrificială adică pierderea sacrificiului, este pierderea diferenței între violența impură și violența purificatoare. Când această diferență este pierdută, nu mai e posibilă purificarea și violența impură, contagioasă, adică reciprocă se răspândește în comunitate"203. Observațiile teoreticianului francez se verifică aproape ad
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
această diferență este pierdută, nu mai e posibilă purificarea și violența impură, contagioasă, adică reciprocă se răspândește în comunitate"203. Observațiile teoreticianului francez se verifică aproape ad litteram. Regăsim cu ușurință cuplul Ghiță-Lică în rândurile de mai jos: În criza sacrificială, adversarii se cred cu toții separați de o diferență formidabilă. În realitate, toate diferențele se șterg puțin câte puțin. Pretutindeni este aceeași dorință, aceeași ură, aceeași strategie, aceeași iluzie de diferență formidabilă în uniformitatea tot mai completă. Pe măsură ce criza se adâncește
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Cele două fețe s-au dublat, / s-au triplat / și azi e proprietarul celor o sută / [...] Ianus refuză teroarea / celor două fețe dintâi / se rupe de mit și devine / un oarecare / ca mine / ca tine”. Sigiliul trecerii, carte a ritului sacrificial al transgresiei, desfășoară, într-o scenografie cu spectre, iele, năluci și aburi stihiali, motivul abolirii hotarelor prin combustie erotică: „E beată de lumină și iubitoare / [...] Veșmântul pe trup i-a luat foc. / Trece strălucind ca o torță / curând va incendia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
nou atributul fundamental deținut mai bine de un mileniu: acela de for al unei proclamații evanghelice și al unei narațiuni liturgice excepționale 1. „Povestea” mântuirii neamului omenesc revelată în „epistolarul” biblic s-a dovedit în stare să ofere un sens sacrificial și sublim milioanelor de vieți omenești înscrise în calendarele nevăzute (pentru că au fost incendiate) ale Bisericii. Această putere de transfigurare și restaurare luminoasă a vieții omenești n-a fost niciodată rivalizată de campionii ideologiilor moderne 2. Capitalul lui Marx n-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
confirmat nu prin moarte, ci prin coborârea la iad - care, pentru pământeni, este adevărata icoană a Învierii. Aceasta aduce tuturor iertarea. „Învierea, nu moartea este temeiul eticii. ș...ț A te da pe tine însuți, dacă e necesar, unei morți sacrificiale înseamnă să primești deja un trup dincolo de mormânt. A dărui, a fi bun, înseamnă a fi deja înviat”1. Altera civitastc "Altera civitas" Înțelegerea virtuții creștine din perspectiva Învierii face trecerea perfectă de la sociologie către ecleziologie, de la gândirea seculară la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nici o pierdere, ci mai degrabă o nouă primire de ființă, care constă în mod fundamental în orientarea către Celălalt”2. Antropologia lui René Girard 3 pare să confirme critica augustiniană a „păgânismului”. Creștinismul o rupe în mod radical cu religiile sacrificiale care, în lumea veche, sunt rezultatul camuflajului colectiv al dorinței ca rivalitate mimetică. Pentru Girard, motorul violenței este ascuns în natura conflictuală a dorinței individuale. Dorința își găsește întotdeauna obiectul prin imitație. Rivalitatea mimetică provoacă o tensiune socială care face
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mimetică. Pentru Girard, motorul violenței este ascuns în natura conflictuală a dorinței individuale. Dorința își găsește întotdeauna obiectul prin imitație. Rivalitatea mimetică provoacă o tensiune socială care face imposibilă orice coabitare. „Descărcarea” energiilor negative ale rivalității se produce prin ritul sacrificial, mai precis prin celebrarea morții unui „țap ispășitor”. Încărcat cu vinovăție imaginară, obiectul expiator trebuie să moară, pentru a tăinui originea conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
criza ziariștilor ostatici în Irak, cazul călugăriței torturate la Tanacu, afacerea Dosariada. Au existat foarte puține momente de comuniune în acești ani: 1. ieșirea în stradă mai ales a tinerilor, în decembrie 1989, pentru a înfrunta regimul Ceaușescu, prin asumare sacrificială; 2. fenomenul Piața Universității, mai cu seamă în perioada aprilie-mai 1990, care a concretizat un fel de stare de grație și o revoluție spirituală, dar a unei minorități blamate de restul poporului, care nu a înțeles ce se întâmplă; 3
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
omphalos al Bucureștiului și al României, fiindcă aici era „pământ sfințit” de morții din decembrie 1989, cum declara un grevist al foamei. În ciuda ironiei, exista, în același timp, o formă de sacru în Piața Universității: locul era perceput ca spațiu sacrificial, ca un loc de veghe. Se poate spune de aceea că Golania a concretizat și un fenomen religios aparte, „eretic” (cum îl percepeau autoritățile), ca altar laic împotriva neocomuniștilor ce se instalaseră la Putere. Nu în zadar Piața Universității a
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic, cînd mînca bob. Ierburile, de la văpaia aromatelor la grînele hrănitoare și la umeda lăptucă, participau la jocul acelorași elemente din care era alcătuit și el. Corpul omenesc împărțea hrana sacrificială cu zeii, putea deveni trup de cerb ori trunchi de laur. El era părtaș direct la perpetua, nestrămutata ființă a unui imens univers, prin care zeii se jucau exuberanți. Totuși, cel puțin în tematizările filozofice explicite, trupul nu putea participa
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
gata de drum, cu pîrghiile necontenit în inele (Ieșirea, 25, 15). în centrul creștinismului stau niște materii care se preschimbă și se înghit : substanța lor vizibilă e suport pentru întrepătrunderea suflului divin și a interiorității umane. în India vedică, altarul sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
doar-doar aceștia or deveni astfel o mai „consistentă“ justificare a cererii invocaților ochi de drac: chiar simbolul piere astfel, căci se neutralizează negentropia biocâmpului plantei superioare care este ghiocelul cu entropia aceluia al plantei inferioare care e bradul. Or, gestul sacrificial al oferirii fie doar a unei flori Înseamnă, În primul rând, cât mai multă negentropie Înglobată În el... Să nu tulbur prea mult niște ape și așa cenușii, după cum se vede: Să ne oferim, firesc și cu bucurie, lipsitul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Toate ar fi În regulă, dacă s-ar ajunge, În final, la o trezire, la o limpezire a discipolilor, cum a fost și cazul apostolilor. Dar nu Întotdeauna se Întâmplă așa. Dezamăgirile țin de subtectonica actului educativ, având adesea accente sacrificiale, dramatice - dar reale. Transmiterea Învățăturii atrage după sine și un simț acut al sfârșitului sau al morții. Cine s-a atașat, Întru Învățare, de cineva - o știe. Să facă parte toate acestea din recuzita urii - și a iubirii -, a cărei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
sine, și ea este cea care îl transformă pe martir din cineva care suferă și moare în cineva care poartă mărturie. Trebuie să ne ridicăm crucea; nu doar ni se impune prin coerciție exterioară. Suferința devine creativă, iar moartea devine sacrificială, dacă și numai dacă sunt acceptate de bunăvoie de cel care trebuie să sufere sau să moară<footnote Bishop Kallistos of Diokleia, What is a martyr?, în Sobornost (incorporating Eastern Churches Review), 5, 1, 1983, p. 8. footnote>. Pentru a
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
De la "întregire", manualul lui Enescu-Bughea trecea, elocvent, direct la "Războiul Sfânt", aflat în desfășurare. Succesiunea regală era prescurtată în trei propoziții, pe când nenorocirile anului 1940 ajungeau, în economia narațiunii, să pară fără sfârșit 280. Pierderilor teritoriale li se găseau virtuți sacrificiale, de vreme ce românii le acceptaseră "pentru a nu tulbura pacea aici în Sud-Estul Europei". Despre pactul Tripartit și "Victoriile Axei" manualul avea numai cuvinte de laudă, acuzând în schimb bolșevismul, cauza directă a războiului început la 22 iunie 1941281. Ordinele de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]