460 matches
-
un poet român, reprezentant al generației resurecționale și a paradoxismului. Este fiul agricultorului Anton Gheorghe și al Filofteii Gheorghe (n. Marin). După ce studiază la Școala Normală „Spiru Haret“ (1947-1948) și la Școala Pedagogică din Buzău (1950-1952), îl aflăm între discipolii sadovenieni de la „fabrica de scriitori ai proletariatului“, Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, absolvită în 1954; între 1955 și 1970, anul obținerii diplomei de licență, își desăvârșește studiile la Facultatea de Filologie - Universitatea din București. Activitatea sa
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
mai consecvent autor din Bucovina culturală de astăzi. (...) Autorul dă dovadă de o constanță a atmosferei și o constanță stilistică, o construire savantă a personajelor în povestirile sale”". Alți critici ai operei sale remarcă calitățile portretistice, anecdotica povestirilor și parfumul sadovenian.
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
strălucită în dezvoltarea picturii românești, el atingând însă maturitatea spre sfârșitul deceniului al patrulea și începutul anilor '50 ai secolului trecut. Pictura sa nu pare tributară, în mod deosebit, nimănui, ea având o marcată personalitate. Nu este "contaminată" de lirismul sadovenian, este lipsită de pitoresc autohton și, mai ales, nu are intimismul atât de frecvent în pictura dintre cele două războaie. Practicând inițial un figurativ echilibrat și având o cromatică luminoasă, a evoluat treptat spre o sinteză a formelor, spre o
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
vă mărturisesc că pe măsură ce-l priveam - descoperind întruna în el, trăsături de penel neașteptate și uimitoare - am avut senzația că am înaintea mea sufletul fratelui meu". Sunt rânduri scrise de Profira Sadoveanu despre acest făuritor de frumos, prizonier al universului sadovenian ce l-a înglobat în lumea sa ca într-un mirific chihlimbar. "Literatura", oricât de mare ar fi harul celui ce evocă un tablou, face numai în parte dreptate unui artist. Poate că într-o bună zi se va găsi
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
criticul Eugen Atanasiu constata că filmul "„mijlocește publicului cinefil un contact însuflețitor și de autentică artă, pusă în slujba marilor idealuri patriotice, cu actorii noștri în roluri de anvergură (sic!) istorică”". Majoritatea criticilor cinematografici au criticat tratarea superficială a operei sadoveniene, monotonia și lipsa de măreție a filmului. Chiar și Dumitru Fernoagă, directorul Casei de Filme 5, și-a notat în agenda sa următoarea apreciere a filmului: "„Lung și fușerit, sub auspiciul Casei noastre de film”". Călin Stănculescu s-a declarat
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Dumitru Fernoagă, directorul Casei de Filme 5, și-a notat în agenda sa următoarea apreciere a filmului: "„Lung și fușerit, sub auspiciul Casei noastre de film”". Călin Stănculescu s-a declarat "„șocat de libertatea cu care este tratat spațiul operei sadoveniene, cât de exploziv și teatral, fără a fi și dramatic, monoton și lipsit de elementare semnificații cinematografice în montaj, culoare, mișcare”" este filmul. Cronicarul ieșean Ștefan Oprea constată că "„filmul lui Mircea Drăgan este lipsit de fior și de măreție
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Moldovei conspiră și amenință domnia înțeleptului Ștefan. Prezentat, din generic, ca «O povestire de M.D. după romanul „Ucenicia lui Ionuț”», filmul în care au fost concentrate mari resurse materiale nu reprezintă decât încă un atentat al mediocrității la nimbul poeziei sadoveniene. Timorat de amintirea maestrului, asistat formal la scenariu de colaboratori ai acestuia ca Profira Sadoveanu și Al. Mitru, dar luptându-se cu imensul material epic fără a reuși să-l retopească în coerente tipare filmice, Drăgan plimbă floarea actorilor români
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
céle vitejești, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după acéia l-au ajunsu” ). Personajul nu este modelat astfel numai după romanul "Frații Jderi", ci preia multe aspecte din cutumele încetățenite în imaginația colectivă în decursul secolelor. Din eposul sadovenian este preluat „cadrul aventuros, apropiat de fantastic chiar, cu un emoționant fior mitic, prin care Sadoveanu dă respirație epopeică evenimentului istoric”. Familia Jderilor, care îl înconjoară pe voievod, are semnificația oferirii unui eșantion moral al oștenilor care au credință nestrămutată
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
se află astfel pe locul 10 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Majoritatea criticilor cinematografici au criticat tratarea superficială a operei sadoveniene, monotonia și lipsa de măreție a filmului. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman preciza că acest film a fost primit de critica de specialitate cu „obiecții serioase”, cu toate că un film despre Ștefan cel Mare era așteptat
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
Mare al lui Drăgan este, cum spunea, la 1830, Vasile Cârlova, un adevărat „mormânt al slavei strămoșești”, poate chiar cavou dacă luăm în seamă forțele materiale irosite. Nimic „tainic și delicat”, nimic inefabil și vibrant, nimic din melancolia și parfumul sadovenian în filmul lui Drăgan. E lipsit de fior și măreție, fiindcă înscenează fiorul și măreția. Tema, renumele scriitorului, grandoarea punerii în cadru și eforturile armatei de a-și folosi cât mai eficace potențialul de figuranți, îi aduc, însă, peste șapte
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
din urmă puterea nebănuită de rezistență existentă în firea locuitorilor acestei țări și capitulează neputincios. Personajul principal al romanului este Codrul Borzei, care dobândește în viziunea lui Sadoveanu trăsături omenești: rezistența aprigă împotriva dușmanilor ce încearcă să o distrugă. Natura sadoveniană nu mai este aici doar un element de decor ca în alte scrieri, ci este personificată și domină întregul cadru al acțiunii, dobândind ceva din noblețea și liniștea solemnă a celor puternici. Oamenii joacă un rol secundar, ei fiind copleșiți
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Viziunea sa limitată îl transformă curând într-un dușman al localnicilor, care i se opun tot mai deschis. Narațiunea conține numeroase elemente fantastice, care o fac să iasă din limitele realismului literar. Natura este o sursă a unui fantastic specific sadovenian, declanșând adevărate forțe magice care-i sunt favorabile omului dacă acesta este capabil să le înțeleagă sau dimpotrivă adversare dacă s-a încălcat coexistența armonioasă. Sadoveanu înzestrează pădurea cu o capacitate de a se apăra de cei care vor să
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
simbolizează întâlnirea sacrului cu profanul. Folclorul mai multor popoare, mai ales cele nordice, conține celebrări speciale dedicate acestei nopți. Marele dramaturg englez William Shakespeare descria apariții magice de zâne și spiriduși în comedia romantică "Visul unei nopți de vară". Fantasticul sadovenian este înfățișat ca o comunicare între două lumi care s-au despărțit de mult, printr-o regresie dublă în arhaicitate. Pădurea Borzei este un adăpost pentru cei care o iubesc precum pădurarul Neculai Peceneaga și haiducul Liță Florea, după cum constată
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Calboreanu (Moș Mihu), Ștefan Ciubotărașu (Stroie Orheianu) și Ana Maria Nicolau (Magda Orheianu). Rolul Tudor Șoimaru urma să fie interpretat inițial de Ilarion Ciobanu, dar acesta a fost înlocuit după prima lună de filmări cu Mihai Boghiță. Pentru redarea peisajului sadovenian s-a folosit peliculă color de foarte bună calitate, s-au filmat planuri generale, peisaje pitorești și sate tradiționale. Regizorul a ales să filmeze în decorurile naturale din apropierea bisericilor medievale moldovenești pentru a da mai multă autenticitate narațiunii cinematografice. Filmul
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Recenziile critice din perioada lansării filmului au fost mixte. Majoritatea criticilor cinematografici și-au exprimat nemulțumirea față de tratarea superficială a operei sadoveniene, considerând că regizorul a fost „ispitit de filmul de aventură în costumație exotică” și de aspectele decorative ale romanului de inspirație; în opinia lor, filmul a fost golit astfel de „fiorul prozei sadoveniene”. Filmul a fost premiat în anul 1964
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
exprimat nemulțumirea față de tratarea superficială a operei sadoveniene, considerând că regizorul a fost „ispitit de filmul de aventură în costumație exotică” și de aspectele decorative ale romanului de inspirație; în opinia lor, filmul a fost golit astfel de „fiorul prozei sadoveniene”. Filmul a fost premiat în anul 1964 cu Premiul de excelență pentru calitatea imaginii și pentru ingeniozitatea mișcărilor de aparat la al IV-lea Congres al UNIATEC (Union Internationale des Associations Techniques Cinématographiques) de la Milano. Romanul "Neamul Șoimăreștilor" a fost
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
ordonat în jurul ideii de înfruntare dintre legitimitate și uzurpare, desprinsă din Povestea lui Harap Alb, are drept țintă un recurs la evaluări critice și istorico-literare eronate, deseori nedrepte, „certate” cu realitatea estetică și obiectivitatea raționamentului, așadar uzurpatoare. „Acoladele comparatiste” (Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă, Natura ironiei la Walter Scott și Mihail Sadoveanu, Coincidența și substituirea contrariilor la Mircea Eliade și Bram Stocker) examinează opere, legături „izomorfice” (pe cât de surprinzătoare, pe atât de fin identificate și argumentate), filiații spirituale și afinități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
Sadoveanu, Coincidența și substituirea contrariilor la Mircea Eliade și Bram Stocker) examinează opere, legături „izomorfice” (pe cât de surprinzătoare, pe atât de fin identificate și argumentate), filiații spirituale și afinități, în proiecții critice remarcabile prin erudiție și forță analitică. Eseul Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă preludează o altă lucrare de pionierat în critica și teoria literară românească, Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale unei structuri (2002), la origine curs universitar ținut la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. SCRIERI: Proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
înscenarea este axată pe metempsihoză. În jurul eroului, vlăstar al unei vechi familii țărănești din Munții Bucegi, se țese o mișcare epică încâlcită, cu multe elemente fantastice, onirice, ducând până la începuturile daco-romane. Ceva din viziunea eminesciană a etnogenezei ori din atmosfera sadoveniană prezentă în Creanga de aur pare, totuși, prefigurat în acest roman. Note de drum în munții Moldovei, alte narațiuni fantastice, care urmau să alcătuiască volumele Legende și novele sau Carpații și Balcanii, se află în periodice, ca și prelucrările după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
1906, cînd a apărut revista, situația era aceasta : Sus o elită socială care nu cetea decît franțuzește. Jos un popor care nu cetea nimic". Convinși de necesitatea unei culturi care să-i includă și pe "umiliții și ofensații vieții" (formulă sadoveniană cu iz dostoievskian), întemeietorii Vieții românești recurg la "poporanism", un termen cu înțeles mai mult progresist decît estetic. Cu aerul său de "diletant superior" care aspiră la a scrie pe înțelesul cît mai multor cititori, Topîrceanu va fi considerat un
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
și sentimentalismul liric al naturii ar putea asemăna romanul druțian cu narațiunile epice "Desculț" al lui Zaharia Stancu și "Cartea Oltului" al lui Geo Bogza, dar critica basarabeană acceptă cel mai adesea că proza lui Ion Druță seamănă cu cea sadoveniană prin „cultul tradiției, ritualismul gesturilor, mistica anotimpurilor, perspectiva paseistă, filosofia sceptică și fatalistă”. Fiorul liric profund al romanului îi conferă un caracter mai mult baladesc-rapsodic decât realist și romanesc. Personajul principal al romanului, Onache Cărăbuș, este un păstrător al tradițiilor
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
în jurul faptelor respectivului erou. Relatarea este făcută de un cronicar mai degrabă martor al întâmplărilor sau om foarte bine informat decât tradiționala voix de Dieu, al cărui stil combină limba din cronicile secolului al XVII-lea cu seva romanelor istorice sadoveniene și stilul popular, ironic-înțelept al Amintirilor lui Ion Creangă. Se poate spune că Dan Perșa parodiază scrierile cronicarilor medievali așa cum Cervantes a parodiat romanele cavalerești. Romanul său poate fi citit în cheie ironică și chiar postmodernă, dar poate la fel de bine
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
cu Domnul Trandafir încật îi repeta ceremonios gesturile, dậndu-ne în fiecare toamnă pere din părul bătrận din curtea școlii, priveghind la descărcarea carului cu fận, dậnd ușor tonul cu diapazonul: Laaaa! sau punậndu-ne să împletim diferite obiecte, după modelul maestrului sadovenian. În rest, lecțiile erau cật se poate de originale: citirea se făcea cursiv, cu glas tare, cu intonație, respectậnd cu rigurozitate curba fonetică impusă de semnele de punctuație. Scrierea trebuia să fie impecabilă, citeață și caligrafică. Acorda o mare atenție
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
uitării, "formă originală de cunoaștere narcisică. Un astfel de Narcis este la Sadoveanu pescarul. Farmecul pescuitului este "în despărțirea desăvârșită de lume și în repaosul complet în care intri. Grijile, preocupările, supărările și durerile adorm". Astfel începe căutarea timpului pierdut sadovenian, care constituie izvorul infinit al operei". Obsesie a dublului, a alterității, oglinda se întoarce în postmodernism cu mai multă ferocitate decât în Antichitatea lui Platon. Theodor Codreanu își încheagă aforismele în plasa dublului. Și cum fiecare autor se dedublează mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lucidă a uzurii în timp, poetul se antologhează parcimonios în volumul Poeme. 1931-1965 (1965) și mai ales în Puterea iubirii (1971). Proza însă, cultivată cu precădere după 1960, îndeosebi pe subiecte istorice, uneori cu o poetizare a stilului în descendență sadoveniană, captivează prin claritate narativă, prin știința portretizării și intuiția psihologică și, în același timp, prin exactitatea reconstituirilor de epocă. O nuvelă amplă, Premieră de gală (1957), concentrează acțiunea într-o singură seară, din noiembrie 1955, la Viena, când spectacolul extraordinar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]