131 matches
-
trupul prihănit Ce sta întins și rece în turnul părăsit: Și mortul era visul suprem de așteptare. IULIU C. SĂVESCU Iuliu C. Săvescu, mort de ftizie în 1904, e un nostalgic în căutarea de spații exotice, evocator al "pustiului ars saharian" și al celor două poluri: La polul nord, la polul sud, sub stele veșnic adormite, În lung și larg, în sus și-n jos se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață ce adorm pe așternutul mării ud. Cu munți înalți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legi și năpasta și-n răzmerița ce-n mine crește, sudui vârtos, mocănește, și scuip pe toată rânduiala asta!... I. VALERIAN O mică notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu preferințe pentru lugubru, în Caravanele tăcerii, în măsura în care evoacă pustiurile sahariene: Vin caravanele ce le-am crezut pierdute În zarea țărilor necunoscute Și-aduc poveri de fildeș și de aur... Și cum alunecă alene, Purtând tăcerea păturită pe surile spinări, Par șiruri de corăbii ce se întorc din larg, Greoaie - fără de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce rămânea doar la un cadru tribal restrâns putea fi vulnerabil în față cuceritorilor din afară. Șefiile erau convertite astfel într-o putere monarhică la nivelul unor comunități restrânse, ce se puteau identifica ușor cu liderul lor: ca exemplu, imperiile sahariene ca Ghana, Mali și Songhai, ce încetau să mai fie șefii tradiționale de tip tribal, adoptând un sistem politico-economic "comunitar-comercial" prin intermediul contactelor comerciale și schimburilor cu arabii. Acestea impuneau tribut redus populației rurale cu care statul interfera extrem de puțin, iar
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
sunt identificate drept factor de dirijare a furtunilor tropicale care se formează deasupra Atlanticului, Pacificului și deasupra zonei sudice a Oceanului Indian și care ajung pe uscat în America de Nord, Asia de Sud-Est și, respectiv, în Madagascar și Africa Răsăriteană. Alizeele transportă și nisip saharian către vest peste Atlantic în Marea Caraibelor, dar și în părți din sud-estul Americii de Nord. Nori cumulus de mică profunzime se observă în regimul alizeelor, ele fiind împiedicate din a căpăta înălțime de o inversiune a alizeelor, cauzată de curenții descendenți
Alizeu () [Corola-website/Science/304259_a_305588]
-
care se deplasează în jurul periferiei sudice a crestei merge deasupra uscatului, ploile sunt suprimate și cerul își schimbă culoarea din albastru intens către alb, ceea ce face ca apusurile de soare să fie de un roșu mai intens. Prezența acestui praf saharian are efect asupra calității aerului crescând cantitatea de particule din aer. Deși sud-estul SUA este zona cu cel mai curat aer din America de Nord, mare parte din praful saharian ce ajunge în SUA afectează peninsula Florida. Din 1970, perioadele de poluare
Alizeu () [Corola-website/Science/304259_a_305588]
-
de soare să fie de un roșu mai intens. Prezența acestui praf saharian are efect asupra calității aerului crescând cantitatea de particule din aer. Deși sud-estul SUA este zona cu cel mai curat aer din America de Nord, mare parte din praful saharian ce ajunge în SUA afectează peninsula Florida. Din 1970, perioadele de poluare cu praf saharian s-au înrăutățit din cauza secetelor din Africa. Există o variație mare de la an la an în cantitatea de praf transportat în Caraibe și Florida de la
Alizeu () [Corola-website/Science/304259_a_305588]
-
asupra calității aerului crescând cantitatea de particule din aer. Deși sud-estul SUA este zona cu cel mai curat aer din America de Nord, mare parte din praful saharian ce ajunge în SUA afectează peninsula Florida. Din 1970, perioadele de poluare cu praf saharian s-au înrăutățit din cauza secetelor din Africa. Există o variație mare de la an la an în cantitatea de praf transportat în Caraibe și Florida de la an la an. Creșterile în cantitatea de praf sunt corelate cu o scădere a sănătății
Alizeu () [Corola-website/Science/304259_a_305588]
-
dar ceea ce este sigur reprezintă dorința majorității românilor de a depăși carapacea mentalului conservator pentru a circula liber în Europa și în lume, nu umiliți și servili, ci ca cetățeni egali și demni ai Terrei. Vara toridă, carpatină, cu valori sahariene, greu de suportat, m-a determinat să caut răcoarea dimineților și susurul apelor la mii de kilometri spre apus, în misterioasa Scoție, într-un itinerar lung și plin de peripeții. Majoritatea statelor incluse în program îmi erau oarecum cunoscute din
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
răstimp în care proza science-fiction „de cursă lungă” și-a recăpătat suflarea, așa că extraordinarele aventuri au pornit să înmulțească numărul de fascicole publicate: Eduard Jurist și Leonid Petrescu - „Uzina submarină în primejdie” (CPSF 19-20); Max Solomon și I. M. Ștefan - „Sahariana” (CPSF 21-24); Mircea Barteș - „Astrida” (CPSF 25-27). Seriile română și maghiară au mers în paralel până la numărul 28, când CPSF a început publicarea romanului lui Igor Kalnițki, „Sfârșitul orașului subteran”, completat apoi cu „O pogorâre în Maelström” a lui Edgar
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
numelui, "Imazighen", sunt locuitorii originari ai nordului Africii. Astăzi ei sunt distribuiți incontinuu pe un larg teritoriu care începe de la oaza Siwa în Egipt și se extinde până pe coasta Atlantic-ului, de la Marea Mediterană pînă la fluviul Niger, cuprinzând și partea sahariană a continetului african. Mult reduse, în ziua de azi, zonele în care se mai vorbesc limbi berbere sunt răspândite pe teritoriile unor state ca Algeria, Maroc, Libia, Tunisia și Egipt. Din anii 1990, intelectualii berberi încearcă să resusciteze interesul pentru
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
creștere vestică a subgrupului Indian - american, cu origini în Jamaica, Haiti, Trinidad și Tobago, și Barbados. Această comunitate a numărat 2,5 milioane de persoane în 2008. Mai recent, începând din anii 1990, a existat un aflux de imigranți din Africa sub - sahariană în Statele Unite, din cauza instabilității în oportunități politice și economice în diferite țări din Africa. Acestea sunt depășite numeric de către descendenții născuți în Statele Unite, și împreună au compus o valoare estimată de 2,9 milioane în 2008. O a treia minoritate
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
acelor vremuri. Africa a fost primul continent explorat de Verne, într-o călătorie de la est la vest cu balonul (în romanul "Cinci săptămâni în balon"). El avea să revină asupra ei în mai multe romane, prezentând Magrebul ("Clovis Dardentor"), zona sahariană ("Invazia Mării") și sub-sahariană ("Căpitan la cincisprezece ani", "Satul aerian"), precum și Africa de Sud ("Steaua Sudului", " Aventurile a trei ruși și trei englezi în Africa Australă"). Toate romanele a căror acțiune se petrece pe acest continent au reprezentat ocazii pentru Verne de
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
probabil ostile. Denumirea de Tenerife este apropiată de Tanezruft din Algeria și Tenere din Niger, desemnând în limbile berbere podișuri. În 1878 francezul René Verneau descoperă pe povârnișurile de la Los Balos inscripții libice care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se găsesc numai în insulele El Hierro și Gran Canaria, astfel că majoritatea etnologilor consideră că guanșii propriu-ziși nu aveau scriere, inscripțiile respective fiind lăsate de „vizitatori” punici sau numizi veniți de pe continentul african. În
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
roman scris de Jules Verne și apărut în 1905. Acest roman este prezentat ca fiind ultimul scris de Jules Verne. În realitate, este ultimul pe la care acesta a apucat să realizeze corecturi. Autorul l-a intitulat "La Mer saharienne" ("Marea sahariană"), dar titlul definitiv i-a aparținut editorului, Hetzel fiul. Aceasta nu a fost singura intervenție a editorului asupra romanului, acesta devansând acțiunea cu 25 de ani și dezvoltând partea destinată tuaregilor. Verne a predat manuscrisul pe 15 octombrie 1904, apoi
Invazia mării () [Corola-website/Science/321320_a_322649]
-
pe 12 decembrie. Romanul a apărut în foileton în "Magasin d'éducation et de récréation" între ianuarie și august 1905, ediția în volum apărând la sfârșitul aceluiași an. Inginerul M. de Schaller este însărcinat de o societate "franceză a mării sahariene" să relanseze proiectul pe care îl reprezintă, creând o mare interioară care să relanseze comerțul nord-african. Însă localnicii, în fruntea cărora se află tuaregii expatriați, li se opun cu îndârjire. Șeful lor, Hadjar, este făcut prizonier și este dus la
Invazia mării () [Corola-website/Science/321320_a_322649]
-
prin realizarea unui canal care să plece din golful Gabès până la Chott el-Jérid. Proiectul a fost în cele din urmă abandonat, însă Jules Verne i-a oferit o continuare romantică. Romanul i-a permis să realizeze o confruntare între viața sahariană a tuaregilor și lumea științei și tehnicii reprezentate de inginer și colaboratorii săi. Deși era de așteptat o dominație științifică, inginerul este făcut prizonier, iar triumful său final nu apare prin stăpânirea naturii, ci prin apariția unui cutremur providențial.
Invazia mării () [Corola-website/Science/321320_a_322649]
-
este mediteraneană în nord, deșertica la sud de Atlasul Saharian (limită nordică a Saharei). Diferențele de temperatură zilnice cât și anuale sunt foarte mari. Precipitațiile foarte scăzute, sub 100 mm/an. Cursurile de apă apar și dispar periodic. Părțile dinspre Marea Mediterana sunt caracterizate printr-o climă subtropicala, cu ierni blânde
Clima Algeriei () [Corola-website/Science/317340_a_318669]
-
genetice. Cu aproximativ 70.000 de ani în urmă, o parte din populația purtătoare a haplogrupului L3 a migrat din Africa de Est către Orientul Apropiat. Schimbarea condițiilor climatice, ce au transformat deșertul Sahara într-o regiune fertilă (teoria pompei sahariene), a permis deschiderea unui coridor spre nord ce a favorizat migrația unor grupuri umane. Pe baza faptului că numai descendenți ai haplogrupului L3 au fost identificați în afara Africii, unii oameni de știință consideră că doar un grup restrâns de persoane
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
este o ipoteză climatică care explică modul în care flora și fauna au migrat între Eurasia și Africa prin intermediul podului terestru levantin. Teoria arată că perioadele pluviale africane sunt asociate cu o fază „umedă” a regiunii sahariene, în timpul cărora existau mari lacuri și râuri. Aceste schimbări au determinat modificări ale faunei zonei respective. Indiferent de variațiile de ariditate ale regiunii sahariene, migrația de-a lungul coridorului fluviului Nil a fost întreruptă atunci când, în perioada unei faze deșertice
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
terestru levantin. Teoria arată că perioadele pluviale africane sunt asociate cu o fază „umedă” a regiunii sahariene, în timpul cărora existau mari lacuri și râuri. Aceste schimbări au determinat modificări ale faunei zonei respective. Indiferent de variațiile de ariditate ale regiunii sahariene, migrația de-a lungul coridorului fluviului Nil a fost întreruptă atunci când, în perioada unei faze deșertice cu acum 1,8 - 0,8 milioane de ani în urmă, Nilul a secat complet și, eventual, a curs numai temporar în alte perioade
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
ridicare a regiunii nubiene. În timpul perioadelor umede, denumite și „Sahara verde” ("Green Sahara" în limba engleză), Sahara și Arabia erau o savană, flora și fauna fiind comune ambelor regiuni. În urma perioadelor interpluviale aride, condițiile deșertice s-au reinstalat în zona sahariană, ca urmare a retragerii spre sud a musonului din Africa de Vest. Evaporarea a depășit precipitațiile și nivelul apei în lacuri (ca, spre exemplu, Lacul Ciad) a scăzut , râurile au secat și au devenit ueduri. Ca rezultat, flora și fauna, larg răspândită
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
speleotemelor cu depozitele de calcit sugerează că perioadele umede au fost limitate la numai la zeci sau sute de ani, între 60 și 30 mii de ani existând condiții extrem de aride în multe regiuni ale Africii. Un exemplu de pompa sahariană a avut loc după ultimul maxim glaciar. Pe parcursul ultimului maxim glaciar deșertul Sahara a fost mai extins decât este acum, întinderea pădurilor tropicale fiind mult redusă. În această perioadă, temperaturile mai scăzute au redus forța circulaței curenților de aer din
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
de praf în nucleele fazei Bølling / Allerød scade brusc și arată o perioadă de condiții mult mai umede în Sahara, indicând un eveniment Dansgaard-Oeschger (o încălzire bruscă urmată de o răcire mai lentă a climatului). Debutul perioadei cu condițiile umede sahariene este spre 12,500 î.Hr., corespunzând cu extinderea zonei de convergență intertropicală spre nord în timpul verii emisferei boreale, și aduce mai multe precipitații și determină un climat de savană în Sahara. Această perioadă (exceptând o scurtă perioadă uscată asociată cu
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
în urmă. Mișcarea bruscă ulterioară spre sud a zonei de convergență intertropicală concomitentă cu un eveniment Heinrich (o răcire bruscă, urmată de o încălzire mai lent) și legată de modificările El Niño, au condus la o uscare rapidă a regiunilor sahariene și arabice ce au devenit, în scurt timp, deșerturi. Acest lucru a determinat un declin marcat al inundațiilor Nilului între 2.700 și 2.100 î.Hr.. Pompa sahariană a fost folosită pentru a data patru valuri de migrație umană în afara
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
de modificările El Niño, au condus la o uscare rapidă a regiunilor sahariene și arabice ce au devenit, în scurt timp, deșerturi. Acest lucru a determinat un declin marcat al inundațiilor Nilului între 2.700 și 2.100 î.Hr.. Pompa sahariană a fost folosită pentru a data patru valuri de migrație umană în afara Africii, și anume: Formarea Saharei moderne, ca urmare a unui eveniment produs acum 5,9 mii de ani, este de asemenea considerată a fi o continuare a aceluiași
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]