KorAP: Find »[drukola/base=sake & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...14 >

334 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

Kyūshū. E tipicar, deschis și nu-i plac sub nici o formă lucrurile „strâmbe“. Din tinerețe era rău de gură, probabil de aceea a schimbat de două ori școala generală și liceul de trei ori. Deși e fiul unui fabricant de sake din Kyūshū, dar nu bea deloc sake. Mic de statură, slab, dar bine făcut, e foarte sigur pe el atunci când vorbește. Memoria sa e înspăimântător de bună. „Nu e cam dubios că vă amintiți atât de clar, până și cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
plac sub nici o formă lucrurile „strâmbe“. Din tinerețe era rău de gură, probabil de aceea a schimbat de două ori școala generală și liceul de trei ori. Deși e fiul unui fabricant de sake din Kyūshū, dar nu bea deloc sake. Mic de statură, slab, dar bine făcut, e foarte sigur pe el atunci când vorbește. Memoria sa e înspăimântător de bună. „Nu e cam dubios că vă amintiți atât de clar, până și cele mai mici detalii?“ - îl suspectau polițistii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
o să câștigați ceva?“ A râs și a zis: „Nu, nu o să câștig nimic!“ Este de mult timp interesat de cursele de cai, dar precum spune el: „Dacă te ocupi numai de cursele astea, nu e bine.“ Îi plăcea să bea sake, dar, după atac, nu a pus deloc gura pe sticlă timp de o lună. „Locuiesc de douăzeci de ani în prefectura Saitama, dar, sincer să fiu, nu mă simt atașat de locul ăsta. Gândul mi-a rămas la orașul natal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
s-a întâmplat o singură dată și nici nu am văzut-o bine la față. Nu prea aveam ce discuta. Părinții vorbeau pe o parte și eram singur. Ea a ieșit din casă, m-a salutat și gata. Îmi dăduseră sake și am băut întruna. Nu pot să spun că-mi plăcea sau că-mi displăcea. Era mult mai slabă decât acum, mi s-a părut frumoasă. Ne-am căsătorit pur și simplu. Eram destul de mulțumit. Deoarece tatăl meu a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pare că după atac am început să vorbesc mult fară rost. Când spun ceva, familia fuge de mine. Și înainte mai aveam astfel de tendințe, însă acum e mai grav. Am început să beau mai mult. Înainte mă delectam cu sake, după atac beau numai whisky. Golesc o sticlă de doi litri într-o săptămână. Beau de unul singur. Nu pot să dorm. De aceea îmi vărs amarul bând whisky. Beau, mă culc, la 02.00 mă trezesc să mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fi gândit la el, asta nu l-ar fi adus înapoi. Chiar dacă îți impui să reflectezi la altceva, nu poți uita. De fiecare dată când îmi aduc aminte, parcă îmi fierbe ceva în stomac. Nu beau mult, însă îmi place sake. La fel și băiatului celui mare. Când se întorcea Eiji acasă, trăgeam o băută în trei. Sake era cel mai bun în acele momente. Beam și nu mai terminam discuțiile. Într-o seară dădeam gata cam doi litri. Ne înțelegeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
altceva, nu poți uita. De fiecare dată când îmi aduc aminte, parcă îmi fierbe ceva în stomac. Nu beau mult, însă îmi place sake. La fel și băiatului celui mare. Când se întorcea Eiji acasă, trăgeam o băută în trei. Sake era cel mai bun în acele momente. Beam și nu mai terminam discuțiile. Într-o seară dădeam gata cam doi litri. Ne înțelegeam foarte bine. Nu ne-am certat niciodată.“ (Mama) „Era un copil blând. Din primul salariu ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fetele îl înțeleg. Mi-am zis: «Nu e nevoie să-i dau numărul meu. Mă va contacta oricum.» (râde) Aveam încredere în mine. Aveam aceeași vârstă. Douăzeci și șase de ani. Amândoi le aveam cu băutura. Orice beam: bere, whiskey, sake, vin. Îi plăcea să se distreze cu multă lume în jur. După această excursie la schi, am început să ne întâlnim frecvent. El locuia singur într-un cămin din Kawaguchi și de obicei ne întâlneam în centrul Tokio-ului - la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570

a zis să vină să lucreze la firma lui de asigurări, a șoptit Mary cu vocea ei de copiliță, care contrasta puternic cu chipul ei de femeie de vârstă mijlocie. Când i-a cerut chelnerului să-i mai aducă niște sake, omul a fost nevoit să se apropie mult de ea ca s-o audă, gest care-a făcut-o pe Mary să roșească. Tot timpul o ducea numa’-ntr-un plâns. Vi-i închipuiți pe Mike sau pe Naji suportând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
când asta trebuia să fie de-ajuns. Dacă recunoașterea avea să vină vreodată, avea să fie abia susurată: la o anumită vârstă, dragostea își pierde ambițiile glorioase și devine prudentă, finită și mică. Era o ușurare să ridice paharul cu sake. Pentru vise, a spus ea. Irene i-a întors un zâmbet hollywoodian sclipitor. Sau pentru eșecuri. Irene ! Credeți-mă, am văzut destule eșecuri la viața mea. E de rău să primești prea multe dintr-o dată. Când are prea multe mașini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
aduci aminte că tot timpul glumeam pe tema asta ? Viețile secrete din clubul sushi. Cum ziceam c-ar fi un titlu excelent de roman. Toate ați râs. Nu-ți amintești, Mary ? Cine n-ar fi râs după patru pahare cu sake și după ce toate scandalurile și tragediile lor fuseseră transformate în povești amuzante, pe care puteai să le înduri ? Cine nu se simțea demnă de-un roman în compania prietenelor ? Noi credeam c-am fi niște eroine, i-a răspuns Mary

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

castel, iar ocazia de a-l salva pe Kanbei venise de la sine. În castel avea loc o sărbătorire oarecare, astfel că toată familia și toți vasalii lui Araki Murashige se aflau în sala principală, în timp ce toți soldații fuseseră tratați cu sake. Norocul făcuse să fie o noapte întunecoasă, fără lună și fără vânt. Tenzo știa că era momentul să acționeze decisiv. După ce fusese în recunoașterea terenului, începu să cerceteze zona de sub fort, când văzu pe altcineva spionând pușcăria, un om care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mea și-i urez și lui Shojumaru succes în prima lui campanie. Nobunaga îi făcu băiatului semn din ochi să se apropie și-i dărui o sabie scurtă, făurită de un armurier vestit. Apoi, îi ordonă unui vasal să aducă sake și băură împreună. MOȘTENIREA LUI HANBEI Nimeni nu ar fi putut să prevadă că Bessho Nagaharu avea să reziste atât de mult în Castelul Miki. Castelul era sub stare de asediu de trei ani, iar de peste șase luni trupele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
apărea nici un semn de răspuns din partea castelului. Luna a Douăsprezecea sosi și trecu, iar armatele opozante întâmpinară al treilea An Nou de la începutul asediului. În tabăra lui Hideyoshi, oamenii aveau de mâncare cel puțin câteva turte de orez și puțin sake de băut, dar le era greu să uite că ocupanții castelului, deși erau dușmani, nu aveau nimic de mâncare și abia se mai țineau de firele fragile ale vieții lor. De la sfârșitul Lunii a Unsprezecea, când Kanbei fusese ca sol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fuseseră, din capul locului, prea grele pentru el. Rivalii săi invocau drept dovadă propriile păreri, conform cărora fie Hideyoshi nu precupețea cheltuielile militare, căutând să câștige popularitate în rândurile localnicilor, fie nu respecta foarte strict interdicția de a se bea sake în tabără, fiindcă se temea de antipatia soldaților. Dar, indiferent ce voiau să aducă în discuție adversarii săi, era ușor de văzut că, unul câte unul, toate fleacurile care nu meritau să ajungă la urechile lui Nobunaga se făceau auzite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu-i făcea asemenea cereri, Hideyoshi se arătă surprins, dar își dădu repede consimțământul. Shojumaru plecă în fugă, însoțit de vasalul tatălui său. În fiecare dintre micile campamente ardeau focuri și toate unitățile erau foarte vesele. Turtele de orez și sake-ul li se terminaseră, dar mai rămăsese o parte din spiritul Anului Nou. Seara aceea însemna a cincisprezecea zi din Luna Întâi. Tatăl lui Shojumaru nu era în tabără. În pofida frigului, stătea pe un taburet de campanie care fusese plasat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pe careva de-aici, poate părăsi castelul fără ezitare, înainte de ivirea zorilor. Bătură tobele, intonară cântece din teatrul Nô și petrecură seara cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori. A doua zi dimineața, așa cum se așteptase toată lumea, Nobumori luă o halebardă mare, în chip de toiag, își legă o sandală de paie pe piciorul stâng umflat - rănit în lupta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar în fața morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se întoarseră curând, cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră în fața lui Katsuyori și a fiului său. Se vedea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel moment. În tăcere, îi oferi soțului ei ceașca. Luând-o în mână, Katsuyori sorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
au terminat masa de seară. — Nu, voi aștepta până sosește Domnia Sa. — Domnia Sa întârzie cam mult în seara asta, nu vi se pare? — Azi a avut loc un banchet pentru sărbătorirea victoriei în tabăra principală. Stăpânul meu rareori se atinge de sake, dar poate că a băut puțin și s-a cam afumat, cu toate toasturile. — Vă pot servi masa de seară? — Nu, nu, îmi voi aștepta și cina, până văd că s-a întors. Îmi pare rău, totuși, pentru oaspetele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-un mod triumfal, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un vasal îi ducea de căpăstru calul, care mergea fără chef, în timp ce ajutoarele veneau în tăcere pe urma lor, cu aceeași stare de spirit. — V-am ieșit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pe spate. Când ieși din baie, Mitsuhide se schimbase atât la înfățișare, cât și în tonul glasului. Mintea i se înviorase complet, iar Toshimitsu se simțea la fel. A fost plăcută baia, cum spuneai. Cred că oboseala fusese cauza, precum și sake-ul. — Vă simțiți mai bine? Acum mi-e foarte bine, Toshimitsu. Nu-ți face griji. Eram îngrijorat din cauza marii neliniști de pe chipul dumneavoastră. Aceea a fost cea mai rea din toate. Ei bine, dați-mi voie să vă spun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Nu suntem cai sau vaci și, dacă am munci așa tot anu’, s-ar zice cu noi. Acuma, putem noi munci și peste măsură, dacă ni se împlinesc voile până la capăt, și cu gândul că, pe urmă, putem să bem sake, să ne plătim datoriile și să cumpărăm oarece straie noi pentru nevastă. Da’ dacă suntem plătiți numa’ cu promisiuni, nu putem să mai punem osu’ la treabă. — Ei, sunteți destul de greu de înțeles. Armata Seniorului Hideyoshi și-a făcut un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl întrebă Hideyoshi pe vasalul însărcinat cu paza prizonierului. La percheziția inițială, vasalul găsise în îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum în fața lui Hideyoshi. — Hm... pare să fie un răspuns de la Muneharu, adresat generalilor Kikkawa și Kobayakawa. Aduceți lampa puțin mai aproape. Întăririle din Mori se descurajaseră la vederea lacului care se întindea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acestea, lăsase deoparte aceste treburi importante pentru a-l primi pe Ieyasu. În mod cât se poate de firesc, lui Ieyasu i se puse la dispoziție tot ce putea oferi Castelul Azuchi, mai ales în materie de cazare, mobilier, ustensile, sake și mâncare. Dar ceea ce dorea, mai presus de orice, Nobunaga să-i dăruiască lui Ieyasu erau lucrurile care se puteau găsi în locuințele umile ale populației și în jurul vetrelor de la țară - prietenia și încrederea lui. Aceste două lucruri asiguraseră supraviețuirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ieșirii de azi este acela de a mă ruga pentru cei care au trecut prin focul iadului cu ani în urmă și de a ține cel puțin o slujbă pentru spiritele lor. Nu m-am gândit să iau cu mine sake fin și delicatese. — S-ar putea ca ieri să fi spus ceva care te-a jignit, dar sunt prudent din fire. Zău așa, n-a fost nimic mai mult decât dorința mea ca tu să nu faci ceva ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]