285 matches
-
din Roman și Școala Națională de Viticultură din Chișinău, terminată în 1938. În 1940 trece bacalaureatul și devine student la Facultatea de Agronomie din București. În perioada școlarității, neobișnuit de lungă (începe cursurile secundare târziu), lucrează ca ucenic brutar, acrobat, salahor, paznic, zidar, impiegat, electrician, pedagog, iar după licență (1946) este angajat agronom la Camera Agricolă a județului Roman. Între 1948 și 1960 lucrează ca profesor la Liceul Agricol din Alexandria și la Liceul Horticol din Turnu Măgurele, iar între 1960
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
1949-1950), G. se vede obligat să o părăsească, punându-i-se în vedere că i se pregătea excluderea (fără îndoială pentru „origine socială nesănătoasă”). Din 1950 tânărul începe să muncească pentru a-și asigura existența (averea familiei fusese confiscată) ca salahor pe un șantier, ca desenator, slujbaș modest la un institut de cercetări în domeniul construcțiilor. Între 1955 și 1959, demisionând de la institut, își asigură existența prin colaborări regulate (activități redacționale, traduceri) cu o asociație a inginerilor și tehnicienilor. Lucrează, între
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
de Lazăr Șăineanu, care devine pentru I. o adevărată „carte sfântă”, fundamentală pentru instruirea lui ca autodidact. Citește cu pasiune. În februarie 1898 se angajează lucrător la plăcintăria lui Kir Nicola. Devine apoi ucenic în sala cazanelor din docurile Brăilei, salahor la o pescărie și la o fabrică de frânghii. Se apropie de enigmaticul boem rus Mihail Mihailovici Kazanski, pe care îl va evoca în povestirile sale. În 1901 pleacă la Giurgiu, muncind aici ca hamal în port. Se împrietenește cu
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
pescărie și la o fabrică de frânghii. Se apropie de enigmaticul boem rus Mihail Mihailovici Kazanski, pe care îl va evoca în povestirile sale. În 1901 pleacă la Giurgiu, muncind aici ca hamal în port. Se împrietenește cu un alt salahor, armeanul Sarkis, și acesta devenind personaj în literatura lui I. Se întoarce la Brăila și începe să practice meseria de zugrav. În 1904, împreună cu Mihail Mihailovici Kazanski, se angajează ca agent într-un birou de plasare din București; experiența de
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
-l drept „oriental”. De multe ori, autorul Chirei Chiralina a fost privit ca o curiozitate, ca un exponent al senzaționalului excentric, etichetat drept „vagabond intercontinental”, „haimana internațională”, „cavaler rătăcitor.” În I. se vedea numai „cazul” ieșit din comun al unui salahor din portul Brăila, care, după lungi peregrinări prin Orient și Occident, ajunge deodată scriitor de renume. Au fost însă și mari scriitori și critici literari, ca Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, Tudor Vianu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, care au afirmat, chiar de la
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
realizat printr-o variată suită de mijloace. Accentul principal era pus pe introducerea limbii române În școală și biserică. Răspândirea științei de carte În sânul populației românești din ținut era absolut necesară, pentru ca „toți să știe carte, și cioban și salahor” <ref id="103">103 Glasul Basarabiei, nr. 43, 16 februarie 1914. </ref>, și pentru „a cunoaște mai bine țara, neamul și pe Dumnezeu” <ref id="104"> 104 Ibidem. </ref>. Ziarul lansase și următorul apel către românii basarabeni: „Cu străinii care
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
și de cele sovietice (ianuarie-februarie 1945). Întors acasă, va fi redactor la „Orizonturi noi” (Arad, 1945), muncitor la o țesătorie din același oraș (1946-1947), redactor la „Patriotul” (Arad, 1947-1949), inspector general în Direcția Teatrelor din Ministerul Artelor și Informațiilor (1949-1951), salahor în piața bucureșteană Obor (1951-1953), regizor la Studiourile Cinematografice Buftea (din 1954). Debutează în 1951 cu schițe, în volumul Mecanici și alți oameni de azi, semnat împreună cu Titus Popovici. Într-un ritm susținut, în anii ce au urmat tipărește carte
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
cinematografice măcar un succes, dacă nu un triumf. Faulkner și Fitzgerald veneau în California cu prejudecata artei înalte, a experimentelor îndrăznețe și a prestigiului intelectual cucerit cu trudă. Erau niște domni pe care sistemul îi obliga să presteze munci de salahori. Pentru Raymond Chandler, lucrurile sunt mult mai simple - sau, în orice caz, simplificate de faptul că, la începutul anilor ’40, se simțea deja un scriitor terminat. Invitația de a intra în solda studiourilor venea așadar la țanc. Nu se simțea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai îngrozitoare șicane și, în fiecare seară, sunt obligat să ascult insultele care se aduc generației mele, fără dreptul de a o apăra. Mai mult, sunt bruscat cu violență, și pe șantier înadins mi se dau să execut munci de salahor care, la vârsta și posibilitățile mele fizice, constituie adevărate suplicii 2. Simionescu era foarte slăbit de bătăi, însă deținuții îl ajutau cu mâncare pe ascuns, cu toate că erau pedepsiți dacă erau prinși. Un coleg deținut l-a văzut cum mânca coji
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1982. Prefața volumului Manifest rezumă și opiniile autorului despre poezie, care trebuie să întrupeze un crez, o atitudine susținută „la bara adevărului”. În mod firesc, majoritatea poemelor din volum sunt sociale, lirismul fiind preponderent obiectiv (Cântec de hamal în port, Salahorul, Accidentul, Cartier muncitoresc). Versul, influențat de tehnica lui Aron Cotruș, este liber, ritmat de repetiții și de rime sau asonanțe interioare. Lirismul subiectiv precumpănește în volumul Eu și Dunărea, un poem unitar, structurat ca jurnal al unei călătorii de-a
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
cu dânsul nu le merge. Un zidar cu obrazul bălan ca de șoric sărise gardul la vecini și se întinsese în iarbă. Cu ochi răi de ficat putred, proprietarul cârâi la dânsul, dar tânărul îl privi nepăsător. Hamletizând, unul dintre salahori medita moale, moldovenește, cu o cărămidă în mână : - Se bolnăvește omul de râs dacă-i vine asta în cap. Altul povestea moartea lui frate-său : - ...La patruj’ dă metri mai jos apa dedea în vârtej. Și Niculae, ce i-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
clandestin Royal Îmbuteliat În sticle obișnuite sau de plastic. Unii Îl beau așa, alții Îndoit cu apă. Eu obișnuiesc să-l diluez cu ceai. Merge stins și cu bere sau chiar cu vin... La fiecare sfârșit de săptămână brigada de salahori a lui Ippolit sărbătorea câte un eveniment. Salahorii se Îmbătau cumplit. Nici Ippolit nu se lăsa mai prejos decât subordonații săi, ba chiar, am putea spune, el era cel care da tonul. Trebuie să-ți spun că Subotin al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plastic. Unii Îl beau așa, alții Îndoit cu apă. Eu obișnuiesc să-l diluez cu ceai. Merge stins și cu bere sau chiar cu vin... La fiecare sfârșit de săptămână brigada de salahori a lui Ippolit sărbătorea câte un eveniment. Salahorii se Îmbătau cumplit. Nici Ippolit nu se lăsa mai prejos decât subordonații săi, ba chiar, am putea spune, el era cel care da tonul. Trebuie să-ți spun că Subotin al nostru era un zdrahon, Înzestrat cu o forță herculeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de ciroză sau de apoplexie, continua el să se laude, eu nu mă tem de nimic, În afară de mine. Și nici de mine nu mă tem. Am Învățat să mă stăpânesc ca un cal breaz.“ Vorbărie goală, pe care ceata de salahori o Înghițea hăhăind și mirându-se de istețimea șefului la fiecare cuvânt. Încurajat de această hoardă gălăgioasă, Ippolit prindea avânt. La un moment dat, numărându-i, Îi veni ideea să Întindă o masă mult mai lungă decât la aceea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Royal. „Aceasta este carnea mea și acesta este sângele meu, mâncați, beți și vă veseliți...“ Și după ce ortacii Închinară pe rând În cinstea sa, Subotin, rotindu-și ochii peste capetele lor, rosti cu solemnitate: „Unul dintre voi mă va vinde...“. Salahorii hăhăiră, iar unul dintre ei Îndrăzni, În beția lui, să-i spună: „Tu singur te vei vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul său Mesia și propriul său trădător. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
singur te vei vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul său Mesia și propriul său trădător. Suntem În stare să ne vindem pentru o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă puse stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sufletul lui. Subotin nu se lăsă Însă bătut cu una, cu două, ci, turnându-și un borcan Întreg de spirt Royal, Îl Înălță deasupra cetei, zicând: „Cine se teme de propria sa soartă e un laș...“. Cuprins de beție, un salahor Îl Întrebă, ridicând și el borcanul: „De soartă am Înțeles că nu te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o respect“, adăugă el cu o privire cufundată Înlăuntrul său. „He-he, dar uneori mătura te mai și altoiește“, chicoti un salahor. Ippolit nu-l luă În seamă. Abia după ce mai dădu Încă un borcănel pe gât, spuse: „Și Socrate se temea de mătura Xantipei, dar asta nu Înseamnă că filosofa mai puțin...“ De unde auzise Subotin de Socrate, n-aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gurii Îi stăruie Însă un iz de metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În buzunare și au plecat acasă. Ippolit trase câteva Înjurături, apoi se potoli. În cele din urmă, Își potoli setea trăgând o dușcă zdravănă de spirt Royal. Altă transpirație, alt chin. Stomacul dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că altul s-ar fi ferit să mănânce din mâncarea pe care o atinseseră alte mâini și alte guri. Lui Ippolit prea puțin Îi păsa cine și cum mâncase din bucatele aflate acum pe masă. E posibil ca, după plecarea salahorilor, din bucatele rămase să se fi Înfruptat șoarecii și șobolanii care mișunau prin antrepozite. Poate că urmele de dinți de pe castraveciori nu erau făcute de hamali, ci de rozătoare. Totuși, dacă șobolanii s-ar fi urcat pe masă, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-mi dau seama. Totuși, cum se spune, nu port sâmbetele nimănui, iar vinerea mă feresc să Înjur de mamă... Ce-aș mai putea spune despre mine? Sunt Însurat de zece ani, am o consoartă rea și lucrez ca șef de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
adevăr efectul. Privind fluviul larg ce se unduia lin În stânga și În dreapta sa, brigadierul avu mai Întâi intenția să pornească Înspre casă, dar se răzgândi. În fond, scandalul cu nevasta putea fi amânat și pentru seară. În afară de aceasta, până la sosirea salahorilor, mai rămăsese vreo două ore, așa că Ippolit reintră În depozit și, după ce puse ceasul să sune la ora șapte, Își lăsă coatele pe masă și-adormi din nou. Când se trezi, adună Într-un colț resturile rămase de la petrecerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]