143 matches
-
Salicae) a fost o colecție de legi folosite de franci, forma lor oficială fiind stabilită în secolul al VI-lea, sub domnia lui Clovis Întâiul. Un aspect interesant și cu o mare importanță în istoria Europei este legea moștenirii; legea salica interzicea femeilor să moștenească pământuri și, prin urmare, ascensiunea lor la tron nu era posibilă. Datorită acestor legi, s-au declanșat un numar de războaie pentru succesiune, cel mai celebru (și cel mai recent) fiind Războiul Carlist din Spania 1833
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
the Sun King, Weidenfeld & Nicolson, Londra, 2000, p. 12: "he entered into conspiracies from the lack of will and crept ouț of them for lack of courage". footnote>. Deoarece ducele nu avea decât fete, intră și el sub incidența legii salice. Astfel, există posibilitatea ca, în eventualitatea morții lui Ludovic al XIII-lea și a ducelui de Orlèans, Franța să fie guvernată de următorii pretendenți la tron: prințul de Condé și cei doi fii ai săi, ducele Enghien și prințul de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și al Augustei Wilhelmina Louisa, născut cu două luni înaintea ei (26 martie 1819), dar cum tatăl ei, ducele de Kent, era mai mare decît cei doi frați ai lui, pe de o parte, iar pe de altă parte "legea salică"1 nu se aplica în Marea Britanie, Victoria avînd precedență la tron. Prințesa Victoria, pictată prima oară cînd avea patru ani de Stephen P. Denning, a primit o educație "elementară" (cum o va descrie ea însăși), predominant germană†, în palatul Kensington
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Melbourne (whig), o proclama regină. După 136 de ani de la urcarea pe tron a reginei Ana Stuart (v. vol. 2), Anglia, Scoția și Irlanda aveau din nou o regină, dar pierdeau regatul Hanovra unde se aplica așa (impropriu)-numita "lege salică" (principiul succesiunii masculine) care nu permitea accesul femeilor la tron (v. vol. În mod automat, rege al Hanovrei a devenit fratele defunctului rege William IV și al ducelui de Kent**, anume Ernst Augustus, ducele de Cumberland***. Printre primele măsuri luate
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de aproape o mie de ani stema orașului Paris (o corabie pe valuri), Fluctuat nec mergitur (" Se clatină, dar nu se scufundă"). Îi invităm pe cititori să testeze validitatea aserțiunii noastre prin filtrul rațiunii și sensibilității proprii. NOTE 1. "Legea salică" (< Lex Salica) face trimitere, cel puțin etimologic, la Francii salieni. Aceștia erau un trib germanic și aveau statutul de foederati ai Imperiului Roman. În anul 358, sub Constantius II, Roma le cedează francilor salieni un teritoriu din nord-nord-estul Galliei romane
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
o mie de ani stema orașului Paris (o corabie pe valuri), Fluctuat nec mergitur (" Se clatină, dar nu se scufundă"). Îi invităm pe cititori să testeze validitatea aserțiunii noastre prin filtrul rațiunii și sensibilității proprii. NOTE 1. "Legea salică" (< Lex Salica) face trimitere, cel puțin etimologic, la Francii salieni. Aceștia erau un trib germanic și aveau statutul de foederati ai Imperiului Roman. În anul 358, sub Constantius II, Roma le cedează francilor salieni un teritoriu din nord-nord-estul Galliei romane cuprins între
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
foederati ai Imperiului Roman. În anul 358, sub Constantius II, Roma le cedează francilor salieni un teritoriu din nord-nord-estul Galliei romane cuprins între rîurile Meuse și Scheld (aproximativ Belgia flamandă de azi). În secolul V, aceștia cuceresc toată Gallia. "Legea salică", cea mai importantă lege teutonică (lex barbarorum), excludea succesiunea la tron pe linie femeiască. În Franța, sub Capețieni, legea nu a fost invocată pentru simplul motiv că toți dinaștii au fost masculi pînă în 1328 cînd, după moartea lui Filip
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
1328 cînd, după moartea lui Filip IV cel Frumos și a celor patru fii ai săi (Ludovic X, Ioan I, Filip V și Carol IV; Isabela, cel de-al treilea copil al lui Filip IV, fiind exclusă prin aplicarea "legii salice"), s-a urcat pe tron Filip VI din Casa de Valois. În Anglia, Țările Scandinave și Regatul Neapolelui sub dinastia de Anjou (1266-1442) "legea salică" nu a funcționat. De altfel, principala cauză politică a Războiului de 100 de ani s-
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Isabela, cel de-al treilea copil al lui Filip IV, fiind exclusă prin aplicarea "legii salice"), s-a urcat pe tron Filip VI din Casa de Valois. În Anglia, Țările Scandinave și Regatul Neapolelui sub dinastia de Anjou (1266-1442) "legea salică" nu a funcționat. De altfel, principala cauză politică a Războiului de 100 de ani s-a datorat aplicării "legii salice" în Franța și a non-aplicării ei în Anglia (v. vol. 1). În 1593, Franța a invocat legea pentru a exclude
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
tron Filip VI din Casa de Valois. În Anglia, Țările Scandinave și Regatul Neapolelui sub dinastia de Anjou (1266-1442) "legea salică" nu a funcționat. De altfel, principala cauză politică a Războiului de 100 de ani s-a datorat aplicării "legii salice" în Franța și a non-aplicării ei în Anglia (v. vol. 1). În 1593, Franța a invocat legea pentru a exclude candidatura la tron a Infantei Isabel, soția lui Filip II al Spaniei și nepoată de fiu a lui Henric II
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ei în Anglia (v. vol. 1). În 1593, Franța a invocat legea pentru a exclude candidatura la tron a Infantei Isabel, soția lui Filip II al Spaniei și nepoată de fiu a lui Henric II al Franței. În Spania, "legea salică" a devenit operațională în 1713 cînd Filip V (din dinastia franceză de Bourbon) a emis decretul Auto Acordado. Dimpotrivă, în Egiptul faraonic caracterul matriarhal al Casei regale era caracteristic, moștenirea regatului făcîndu-se pe linie femeiască, acestea devenind "regi" și "faraoni
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
tratarea unor boli psihice. În legătură cu originea Călușarilor există trei interpretări, iar originea latină este la rândul ei explicată prin patru teorii. Conform primei teorii, Călușarii au fost moșteniți de daci de la romani prin diferite căi și pledează pentru originea lor salică, reprezentând o reminiscență folclorică a vechiului spectacol de coregrafie rituală, executat de preoții zeului Marte. Compoziția cetei de Călușari, ierarhia ei, structura și dansul, costumele specifice amintesc de dansul ritual al celor doisprezece sali conduși de căpetenia Vates, În românește
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
să desfacă mariajele monarhilor care nu aveau urmași. În eventualitatea unei astfel de decizii, Ana ar fi fost returnată Spaniei, sau, într-un caz mai fericit, ar fi fost trimisă să guverneze Olanda Spaniolă (Belgia de azi, n.n.). În conformitate cu Legea Salică, regina căpătase autoritate absolută, datorită nașterii moștenitorului tronului, și putea acționa ca regentă la moartea soțului său. De această poziție beneficiase atât mama lui Ludovic al XIII-lea, Maria de Medicis, cât și autoritara și intriganta Caterina de Medicis, bunica
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
de loialitate. Întreaga sa colecție de legi folosite de franci, forma lor oficială fiind stabilită în secolul al VI-lea, sub domnia lui Clovis Întâiul. Un aspect interesant si cu o mare importanță în istoria Europei este legea moștenirii; legea salică interzicea femeilor să moștenească pământuri și, prin urmare, ascensiunea lor la tron nu era posibilă. Datorită acestor legi, s-au declanșat un număr de războaie pentru succesiune, cel mai celebru (și cel mai recent) fiind Războiul Carlist din Spania 1833-1876
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
chiar de unul dintre contemporani, cardinalul Richelieu:,,a acceptat să se alăture conspirațiilor pentru că îi lipsea voința și s-a târât afară din ele pentru că îi lipsea curajul”. Deoarece ducele nu avea decât fete, intra și el sub incidența legii salice. Astfel, exista posibilitatea ca, în eventualitatea morții lui Ludovic al XIII-lea și a ducelui de Orlèans, Franța să fie guvernată de următorii pretendenți la tron: prințul de Condé și cei doi fii ai săi, ducele Enghien și prințul de
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
problema succesiunii la tron. La moartea sa, Ludovic al X-lea cel Certăreț lasă în urmă o fată, Ioana. Soția lui naște un băiat, dar loan I moare la cinci zile după naștere. Ioana este înlăturată de la moștenire în virtutea "legii salice" (excluderea femeilor de la dreptul de a urca pe tron) inventată cu această ocazie de juriști. Filip al V-lea, care la rîndul său nu are decît fete, este moștenit fără dificultate de fratele său Carol, dar situația se agravează în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Pentru a obține o rezolvare avantajoasă a acestei probleme supărătoare, Eduard al III-lea se hotărăște să conteste alegerea baronilor francezi făcută în favoarea lui Filip de Valois după moartea lui Carol al IV-lea. Invocînd lipsa de regularitate a "legii salice", care a fost folosită pentru a-l da de-o parte, acesta se proclamă rege al Franței. Această proclamare, făcută la momentul potrivit, va constitui în secolul al XV-lea baza politicii britanice, între timp începe un interminabil conflict, suită
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dovessi Mi seppellisci con un di quei veli. Son mesta tanto, tanto. 429 Mia madre aveva una povera ancella Innamorate w bella; Era îl suo nome Barbara; Amava un uom che poi l'abbandonò, cantava una canzone; La canzone del Salice. Mi disciogli le chiome. Io questa seră ho la memoria plena di quella cantilena. "Piangea cantando nell'erma landa, piangea la mesta. O Salce! Salce! Salce! Ședea chinando sul sen la testa! Salce! Salce! Salce! Cantiamo! Cantiamo! Îl salce funebre
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
româno-polone, București, 1989; Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot, București, 1995; Universaliști și comparatiști români contemporani, București, 1996; Plămada cărților, București, 1997; Sienkiewicz, București, 1998. Literatura polonă în România. Receptarea unei mari literaturi, București, 2001. Traduceri: Igor Newerly, Băiatul din Stepele Salice, București, 1962 (în colaborare cu Al. Ștefănescu-Medeleni); Wladislaw Reymont, Fiu de nobili, pref. trad., București, 1967, Comedianta. Frământări, pref. trad., București, 1984, Vampirul, pref. trad., București, 1995; Jaroslaw Iwaszkiewicz, Dumbrava de mesteacăn, în Maica Ioana a îngerilor, I, București, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
ereditare și patrimoniale. În Galia francă, suveranul este un șef militar a cărui putere nu face nici un fel de distincție între stat, persoana sa și bunurile sale. Iată de ce, la moartea sa, regatul se vede împărțit între copii, conform legii salice. Pentru a-și asigura sieși și curții sale subzistența, regele trece de la o villa la alta, însoțit de garda sa personală și de aceia dintre fideli care au în grijă palatul: funcționarii și înalții ofițeri între care nu există încă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
erau, pe de altă parte, prea puțin numeroși pentru a împiedica presupunînd că și-ar fi dorit-o ca latina și limbile vulgare derivate din latină să se impună în fața populației. Legile înseși barbare, precum Codul lui Euric sau Legea Salică, influențate inițial de dreptul roman, vor fi redactate în limba învinșilor. Într-o altă ordine de idei, toate părțile fostului Imperiu de Apus nu au suferit în mod egal și la fel de puternic efectele invaziilor și migrațiilor barbare. În Italia, unde
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
dorințele clericilor. Unii dintre aceștia, entuziasmați de atitudinea noului împărat care, încă mai mult decît Carolce Mare, întrupează unitatea lumii creștine occidentale, vor ntrge chiar și mai departe. Arhiepiscopul de Lyon, Agobard, va cere o totală "francizare" prin aplicarea legii salice france întregimi Imperiu. Fără a accepta aceasta, Ludovic va purcede la oprirea de unificare juridică a statelor sale, făcînd din religie Haitii unității lor politice, ceea ce va conduce la modificarea pelticii sale față de Papă, recunoscîndu-i acestuia, la început, o totală
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la mijlocul secolului al XI-lea. După domnia lui Henric II cel Sfînt (1002-1024), care a trebuit să accepte emanciparea Poloniei și retragerea germanizării la est de Elba, apoi, după domnia lui Conrad II (1024-1039), fondator al unei noi dinastii numită "salică", de fapt francă, și după aceea a fiului său Henric III (1039-1056), abia odată cu Henric IV (1056-1106) izbucnește conflictul cu Papalitatea, în timpul întregii minorități a tînărului suveran (la moartea tatălui său, el nu avea decît 6 ani) și a regenței
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al Angliei, nepot al lui Filip cel Frumos pe linie maternă, și Filip de Valois, văr al regelui defunct, pe care-l desemnează, în cele din urmă, ca suveran, sub numele de Filip VI, invocînd, în justificarea alegerii lor, legea salică, care interzice orice succesiune pe linie feminină ("crinii nu torc niciodată"). Din această hotărîre va decurge "Războiul de o Sută de Ani". De cealaltă parte a Canalului Mînecii, forța și prestigiul monarhiei atinseseră apogeul sub domnia lui Henric II și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
opinia lui F. Beyerle, ripuarii nu au constituit nhiodată un trib sauo amurâ distinctă a francilor (mai bine zis nu au putat acest nume). Studiind Lex Ribuaria cercetătorul german a arătat că aceasta nu reprezintă un cod distinct de Lex Salica (aparținînd francilor salieni), ci numai o simplă variantă a ei, mai tîrzie. Termenul "ripuari" (în forma corectă riboari) este menționat, de fapt, pentru prima dată, în anii 726 727 în Liber Historiae Francorum (compusă la St.-Denis, în primul sfert
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]