360 matches
-
a bătut joc de cele mai adânci și sacre temeiuri omenești și legi naturale, nu se va opri nici dincolo de pragul ocnei. Iar el o știe bine în cugetul său când, descriind peste abisul deschis dinainte-i o piruetă de saltimbanc al deznădejdii, își săvârșește trecerea de la pornografie la misticism... Ca să propună apoi umanității în restriște, în chip de leac al tututor relelor, cuvântul său de nerușinat, - un fel de crez, un fel de religie, al cărei mare preot își propune
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Eugène François Vidocq a murit în Paris în 1857. De când a jefuit, la paisprezece ani, brutăria tatălui său, Eugène a fost hoț, saltimbanc, spadasin, soldat dezertor, contrabandist, profesor de liceu înnebunit după fetițe, idol al bordelurilor, om de afaceri, turnător, spion, criminalist, expert balistic, director al Sûreté Générale, poliția de investigații franceză, si inițiator al primei companii de detectivi particulari. S-a luptat
11 MAI. OMUL BUN LA TOATE () [Corola-website/Science/295860_a_297189]
-
La cincisprezece ani de la execuția celor doi conspiratori, doctorul Antekirtt îi întâlnește la Raguza pe fiul lui Ștefan Báthory, Petru - care locuiește cu mama lui și cu bătrânul servitor al contelui Zathmar, Borik - pe bancherul Silas Toronthal și pe doi saltimbanci francezi, Pescade și Matifou, ultimii doi devenind parte a grupului care îl însoțește pe doctor. Petru este îndrăgostit de fata lui Silas, Sava, dar aceasta este promisă lui Sarcany, care își rănește de moarte contracandidatul la inima fetei. Doctorul Antekirtt
Mathias Sandorf () [Corola-website/Science/321313_a_322642]
-
din Iași, unde, din 1859, acuză semnele drastice ale inadaptării, rămînînd repetent de două ori și părăsind repede studiile, pentru a-și urma fascinația pe care o resimțea pentru o trupă de actori din epocă (trupa Lupescu). Alături de grupul de saltimbanci, Conta, intrat în pielea sufleurului, va bate țara timp de doi ani, fără a mai da pe acasă și fără a simți vreo remușcare pentru ingratitudinea filială. O coincidență tulbure face ca peste trei ani la aceeași escapadă sub coviltir
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
din jurul ei, mai cu seamă eroul, care e american, nu o înțeleg dar sînt fascinați de ea, atrași irezistibil tocmai de ceea ce fata are ininteligibil: combinația de pasiune, frumusețe, tenacitate, forță și deopotrivă delicatețe, fragilitate și periculoasă abilitate cu care, saltimbanc fiind, mînuiește cuțite și alte obiecte contondente. Mi-am zis, privind acest film (din motive oarecum asemănătoare celor din care am citit pînă la capăt Adorabila româncă): cît de ridicol exotici putem părea, priviți de la distanță! Catinca, protagonista aleasă de
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
asta nu-i ajungea. De cum eu Îi dădeam, rând pe rând, cele mai bune sonete ale lui, mă Întreba, printr-o privire sfruntată de Ea, de Tine, my Dark Lady. Ce oroare să aud numele tău de pe buzele lui de saltimbanc (nu știam că, spirit duplicitar și Înlocuitor, el căuta asta pentru Bacon). — Destul, i-am spus. M-am săturat să mai construiesc În umbra gloriei tale. Scrie tu pentru tine. Nu pot, mi-a răspuns, cu privirea cuiva care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
După trecerea acestora, continuară drumul pe străduțe strâmte și aglomerate, printre pelerini musulmani, negustori genovezi, cămile Încărcate cu baloți de pânze și covoare, măgari de povară, cărând În spinare cufere de piele, cerșetori indieni care se legănau cerând milă și saltimbanci care atrăgeau mulțimea pe la răscruci, făcând tumbe prin aer și scoțând foc pe gură. Încetul cu Încetul, mulțimea se Împuțina, iar la intrarea În Shah-i-Zinda nu mai Întâlniră decât câțiva derviși care veneau să se Închine la mormântul lui Kussam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atlaz și catifea, o lume de mantii albastre și roșii, de șaluri mov și portocalii, aruncate pe umeri adeseori descoperiți, o lume de săbii de paradă, În teci sclipitoare, cu mânere scânteind de pietre prețioase, o lume de actori și saltimbanci veniți de la Florența și Milano, Încântând mulțimea prin replici de haz, pantomimă sau salturi spectaculoase. Copiii se strecurară printre cavaleri, doamne, prelați și actori, ajungând lângă Palatul Dogilor, În locul unde se afișau Avizzi cu ultimele porunci ale dogelui, și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îndoială China se va revărsa, cu mărfurile ei fascinante și multicolore, acoperind piețele europene ca o mare veselă și Înspumată, plină de idei trăznite exprimate Într-o limbă cu sonorități de zurgălăi. În târg se mai aflau și actori ambulanți, saltimbanci și luptători care, pentru o sumă modestă, se Înfruntau cu Înverșunare În aplauzele mulțimii. Tânărul urmărise atent mișcările lor și găsise unele deosebiri față de tehnicile de luptă fără arme practicate În Japonia. Unde japonezii acționau scurt și cu forță maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cari le celebrează cu un elan liric. "Republique Franșaise ", organul d-lui Gambetta, declară cu gravitate ca serbările naționale sunt unul din cele mai puternice mijloace de educațiune! Toate acestea nu ne dau oare portretul fidel al roșilor noștri? Acești saltimbanci oportuniști una strigă și alta fac! Și apoi în orice creațiuni pe dos ale lor întrec pe toți demagogii din lume, atât în forma bizantină pretinsă liberală cât și în fondul [ei]. {EminescuOpXII 237} În genere, să nu uite niciodată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îmbrăcate când roșu când alb, cari azi pun o etichetă, mâne alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai ambițiile noastre să fie satisfăcute? Sîntem bărbați noi sau niște fameni, niște eunuci caraghioși ai marelui Mogul? Ce sîntem, comedianți, saltimbanci de uliță să ne schimbăm opiniile ca cămeșile și partidul ca cizmele? Ceea ce-i e permis d-lui de Bismarck, de-a se juca cu partidele, în urma gloriei sale politice, e permis piticului d. Brătianu, ale cărui zile se numără
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și invita la "concurs" ascultătorii într-o limbă română impregnată cu anglicisme prost formulate, scuipate rapid printre dinți. Tema unuia dintre concursuri era "Câștigă 200 de euro să-ți vizitezi soacra". Pentru a câstiga, cei care obțineau legătura telefonică cu saltimbancul FM erau obligați să claxoneze în trafic, cât puteau de tare și îndelungat, pe cel ce se afla la volanul mașinii din față. Delirant, de necrezut, într-un oraș deja atât de poluat fonic, cu o circulație de iad. Am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
superioară trebuia să aleagă această modalitate pentru a se manifesta? Mintea lui refuza să accepte una ca asta. Oare chiar maiestatea lui Dumnezeu se putea revela În felurile acelea schimonosite, În vătămarea Îngrozitoare a trupului? Sub forma unor spectacole de saltimbanci? Și asta pentru a asmuți plebea la niște fapte pe care, dimpotrivă, ardoarea și virtutea s-ar fi cuvenit să le stârnească? Dumnezeu chiar avea nevoie de așa ceva pentru a elibera de dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
curte interioară mică, spre care dădea casa lui Alberto lombardul. În piațeta din fața prăvăliei se adunase o mulțime de oameni. Bărbați și femei zgâindu-se emoționați la ceva din fața lor, printre strigăte și râsete. Crezând că era vorba de un saltimbanc care Își prezenta caraghioslâcurile mizerabile, priorul Își croi drum printre oameni, gata să le poruncească să părăsească locul. Găsi, Însă, altceva decât se așteptase să găsească. La colțul străzii fusese ridicat un stâlp al infamiei, al cărui clește din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din patrulele de supraveghere de la ziduri a semnalat grupuri de oameni În marș spre oraș, pe drumul spre Prato. Ne cer să fim gata pentru orice eventualitate. - Ce fel de oameni? - Păi, ar putea fi pelerini În drum spre Roma, saltimbanci sau soldați Împrăștiați din milițiile de la Imola. Se pare că acolo trupele nu Își mai primesc solda de câteva luni și că au dezertat, iar acum jefuiesc ținutul și au apucat-o spre Apenini. Dar suntem toți foarte Îngrijorați, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ocări la adresa corupților și a corupătorilor. Dar Dante nu Îl mai asculta. Din prima clipă, avusese senzația că ceea ce tocmai se petrecea Își avea rădăcinile undeva departe. Orașul său era un soi de culise de teatru, precum cortinele Îndărătul cărora saltimbancii Își pregătesc farsele, pentru o tragedie ce fusese scrisă altundeva. Toți actorii veniseră din afară. Și probabil că urmau să mai sosească și alții. Iar dacă totul trebuia să se petreacă pe ascuns, nu era oare tocmai aceasta cortina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
machina, n-are ce căuta în drame. în fine, ce e toată povestea asta băbească, fără nici o verisimilitate, făcută pentru ca să spărie copiii și învîrtită împrejurul unui adulteriu? Răutatea și perversitatea omenească au rămas să fie reprezentate - prin cine? Prin niște saltimbanci caraghioși. Egoismul omenesc, acest sâmbure al răului, acest nerv al caracterelor, care s-a 'ntrupat mai bine și mai perfect sub frumoasele obrazare de bronz ale cezarilor decât sub mutra de capră a unui satir, acest egoism este reprezentat printr-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
burta lui lăsată; avea nasul cârn, cu nări temătoare și ofensate, și ochi rotunzi, lipsiți de inocență, în care se citea că este bine apărat. Era un tío listo, o figură de carnaval, un obișnuit al bordelurilor. Avea stilul unui saltimbanc de cea mai joasă speță, care făcea un număr amărât, cu un baston și câteva tumbe, cântând „Am fost coleg cu Maggie Murphy“ și spunând tot felul de glume fără perdea în timp ce publicul lui nerod aștepta să apară vedeta principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat la zeci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mare. Compania spaniolă Xarxa, cea mai puternică trupă din Spania care folosește focul și pirotehnia, a deschis șirul acestor spectacole, demonstrând ceea ce și-a propus să demonstreze Constantin Chiriac, directorul festivalului: că „spectacolele de stradă nu înseamnă că vin niște saltimbanci și fac câteva giumbușlucuri“. Xarxa a adaptat special pentru Sibiu trei spectacole diferite. O corabie uriașă instalată în fața Muzeului Brukenthal a fost în centrul atenției în prima seară. Pânze și vânt, o reprezentație concepută pentru ceremonia de inaugurare a Canalului Mânecii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
de lumină caută gândind / Sfârșitul lumii. Rar se sting și se aprind... Așa era... așa era întâiul ceas. / De nu m-ar fi chemat, pe cruce aș fi rămas. // 78 În prima strofă a poeziei Parafă..., el se simte un saltimbanc, care pășește ridicol pe o sârmă, nefiind în stare să calce pe suprafața mării, situându-se astfel în opoziție cu Isus mergând pe ape: "Marea crâncenă de plumb visează salbe / Și resoarbe înveninată spume albe. Pe deasupra-i sârma-ntinsă între
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a avut nevoie de mai mult timp pentru a-și lua zborul și de a se face cunoscută. Primele apariții și-au făcut prezența în satele românești. În zilele de sărbătoare la diferitele bâlciuri, micii comercianți și diferitele grupuri de saltimbanci aveau panourile de reclamă care mai de care mai colorate și cu personaje foarte expresive prezentând diferite scene pentru a atrage clientela. Toate erau pictate de meșteri populari, într-o manieră naivă și erau expuse doar câteva zile cât ținea
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
a "muncii" lor. Asta înseamnă a merge împotriva curentului. Într-adevăr, semnul are în prezent de un asemenea prestigiu, încât toate imaginile vor să fie semne. Nu se va bucura de considerație, mântuire ori înălțare cel care artist, videast ori saltimbanc vrea să dea ceva de văzut, dacă nu articulează cel puțin niște semnificanți, o scriitură, o gramatică. În secolul al XII-lea, la Paris, știința nobilă era teologia și în umbra ei discursul încerca să înnobileze "imagierul". La sfârșitul secolului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe artizani și pe soldați. Căci imaginea fabricată este deopotrivă un produs, un mijloc de acțiune și o semnificație. Veronese compare sub escortă strânsă în fața tribunalului Inchiziției, unde trebuie să explice prezența sacrilegă alături de Christos, în Nunta din Cana, a saltimbancilor și țopârlanilor. Se va vorbi în cazul lui de o "sinteză precipitată"? O istorie a privirii trebuie să fie indisolubil legată de aceste diferite laturi, fiecare făcând obiectul unei discipline separate și separatoare: istoria Artei tratează tehnicile de fabricare, efectele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
văzut, a devenit cea mai importantă calitate a meseriei. Din demonstrativă, strategia puterii a devenit monstrativă; retorica se pierde în scenografie. Dar cum "mediumul este mesajul", iar televiziunea este în substanță entertainment, decidentul și actorul, politicianul și cântărețul, tribunul și saltimbancul, obligați de medium, se vor întâlni din ce în ce mai mult (Reagan, Montand etc.). Treburile publice devin o varietate a varietăților, mediul politic o colonie a show-biz-ului. Ștergere a frontierelor care delegitimează și în curând discreditează "clasa politico-mediatică". Cât au câștigat în influență
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]