129 matches
-
porunci căpitanului de dorobanți să o ia înainte călare spre Curtea domnească și să orânduiască să fie însoțit spre Mogoșoaia de zece dorobanți călări, cu făclii înmuiate în păcură. În întunericul trăsurii, doamna Marica își netezea bordura de blană de samur a dulămii de serasir. Se împlinise și la față și la trup, dar deși era nepoata lui Antonie Vodă din Popești, care a intrat în cronică drept cel mai zgârcit domn ce s-a pomenit vreodată pe aceste meleaguri, ținea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dovedind rafinament și dare de mână. Era tot atât de vioaie ca și în tinerețe, dar devenise mai pretențioasă de când numele ei alături de al voievodului era pomenit în toate bisericile ctitorite. Era atentă cu ținuta ei, de aceea își mângâia blana de samur pentru ca firele moi să-și găsească locurile lor și blana să lucească mătăsos. Știa că, deși era întuneric, domnul îi va remarca eleganța. Vodă întinse mâna să i-o întâlnească pe a ei. A lui era mare și fierbinte, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ținte de aur. Cei doi prinți călăreau armăsari roibi pursânge englezesc. Erau îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard auriu având țesute flori cafenii la Constantin și verzi la Ștefan și pe margini blană de samur; caftanele strânse pe trup, din serasir, aveau nasturi și paftale la cingători din argint negru ciocănit. Toți patru, vodă, cei doi prinți și Toma Cantacuzino glumeau și râdeau, expresia fețelor lor reflectând bucuria de a trăi. Pe rând când unul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unde mai mulți comișei au prezentat înaltului demnitar darurile voievodului muntean: un ar-măsar negru pur sânge, strălucind de sănătate și de bogăția harna șamentului cu care era împodobit. Urcând treptele casei, i s-a pus pe umeri o blană de samur iar, imediat cum a trecut pragul, i s-a înmânat o casetă cu o mie de zloți de aur și bijuterii de argint. Au fost primiți în sala mare a conacului, unde era adunat un fel de divan din marii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar fără scutire de vamă. A doua zi de dimineață, împreună cu alți dragomani, a sosit marele dragoman Nicolae Mavrocordat, fiul exaporitului. După ce Brâncoveanu l-a numit fratele iubitului său ginere și l-a dăruit cu bijuterii și o blană de samur, au început să discute ca din întâmplare despre un oarecare Marco aciuit nu se știe cum în preajma marelui vizir. — Măria ta, să fie oare așa cum spune el, rudă cu măria ta, ca nepot al lui Matei Vodă? Domnul a început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treacă diseară, să mă vază. Servitorul tot nu ridicase capul, când spătarul reluă: — Intră în grabă, dacă nu-l găsești pe doftor, lasă-i vorbă. Noi o să așteptăm aci, în sanie, până te întorci. Haina, domnește căptușită cu spinări de samur, îi ținea cald și tot așa macatul dublat cu blană de lup îi încălzea picioarele și genunchii. Frigul doar îi uscase nările și-i îmbujorase obrajii iar acum, admirându-și ctitoria Colței, chipul său exprima un fel de fericire mirată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ouă de aur... Când au scos mai mult bănet din Țara Românească? Or fi învățat și ei că domnul bogat plătește în haznaua sultanului, iar cel sărac în buzunarele creditorilor din Fanar. Și totuși? Își scoase calpacul cu blană de samur de pe cap și-și îndesă în locul lui o căciulă la întâmplare, a nu știu cui din cei adormiți, se îndreptă de spinare stăpânindu-și un geamăt - îl dureau oasele la fiecare mișcare -, deschise ușa, pe sală nimeni, în firidele lor ardeau opaițele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fi sigur că va fi în stare să îngroape foarte adânc amintirea micului dezmăț și niciodată să nu-l mai repete. Așa încât, frisonând în paltonul subțire și elegant, făcând utopice calcule de bani pentru o mult visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă ochii înlăcrimați. Viu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sunt nebun. „mai bine îți spun cum ai ajuns să faci dragoste cu orașul. mai întîi ai încercat cu arborii, cu iarba, cu florile... apoi cu o florărie. Cu animalele de pluș din magazinul de jucării. Cu o blană de samur și cu un covor persan. ai intrat într-un magazin de motociclete și ai încercat cu o motocicletă japoneză. ai mai încercat cu o saltea pneumatică și cu o barcă pneumatică. ai încercat cu unul dintre manechine și mai tîrziu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
start orice tensiune dramatică și, prin aceasta, exilând contemplația de budoar în sfera derizoriului: "Juna greacă simțea o plăcere din cele mai mari a privi dupe fereastră pe toți trecătorii, de la veliții boieri cu bărbile albe și cu căciuli de samur, până la calemgiii și iamacii cei cu ișlice în patru colțuri și rași pe cap chinezește". Observați, vă rog, și că, la vremea respectivă, singurii skinheads proveneau, dacă este să ne bazăm pe "solidele" informații ale autorului, din anarhista Țară a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în față, Romico, pentru că acolo îi voi sta eu cât de curând. Vorbea cu amabilitatea calmă, ușor ironică a unui tânăr boier. ― Și acum, hai - bătu ușor din palme - gătește-ne! În timp ce Romica îi ajuta să îmbrace giubelele căptușite cu samur și le potrivea faldurile ample și mătăsoase, Iancu reveni la chestiunea lui. ― Dumneata Nicolache, eu nu te știu zgârcit. Atunci de ce mă lași singur la spectacol? De ce nu vrei să împarți bucuria asta cu mine? Nicolae nu se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau o vânătoare prin codrii neapărat pustii... ― ...cu nimfele pădurii și un purcoi de bucate tradiționale alături, îi preluă Iancu stilul și râse cu capul dat pe spate, după care își trânti neglijent pe cap prețiosul ișlic din blăniță de samur siberian, ignorând cu totul oglinda. PAGINĂ NOUĂ 4 La palatul lui Ienăchiță Văcărescu, beteala prinsă în brazii înalți de la poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
salte în final la supremul grad al revoltei. În același timp începu să se plimbe cu pași mari de la un capăt la celălalt al salonului, cu cüpp-ul lui greu - albastru-levant, din cea mai scumpă catifea și căptușit cu pacea de samur - înfoiat ca o mantie imperială în urma lui. ― Nu mă interesează motivele. După mine, acestea nici nu sunt motive. Cunoști familia mea. O familie care a fost și va rămâne aici, în țara asta. O familie care a făcut și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
A fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu, și nu te necăji! Vei rămâne întotdeauna tânăr. Inima ta are forța unei inimi de zeu. Pot să iau asta cu mine? Degetul ei arăta spre ișlicul din blană de samur siberian pe care Iancu îl ținea într-o mână. I-l așeză chiar el peste părul despletit, potrivindu-i colțul între sprâncene. Cu ișlicul pe cap, ea căpătă, dintr-odată, un aer sălbatic, ușor straniu, ceva dintr-o Ofelie nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putea uita vreodată toate astea? Aceea a fost adevărata mea viață. Iancu îl asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie stând drept și privindu-l ca de la o mare depărtare pe sub gugiumanul impresionant din samur. Deși simțea o undă de tutun parfumat și de levănțică, bunicul îl intimida. Știa că sub nici o formă nu trebuia să-i apară dinainte atunci când suferea de melanholie și se închidea în odaie. Apoi, când avea aproape cinci ani, Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vistiernicului], Să-l lovească cu hamgerul (Occisio Gregorii, 1778) (112, p. 51). Era epoca tabacherelor de lux, ornate cu pietre prețioase. În 1781, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti, prințul Kaunitz, cancelarul austriac, îi arată lui Ienăchiță Văcărescu „o blană de samur și o tabachere cu berleanturi ce-i dăruise grand-duca al Rusiei [= Pavel, fiul Ecaterinei a II-a]” (196, p. 60). De bună seamă, „berleant” este „numele popular al briliantului”, al diamantului șlefuit, „tăiat cu mai multe fețe”, cum ne asigură
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
răspândite pe vârful limbii, îl plimbă spre centru și pe urmă în fundul gurii, acolo unde gustul puternic, sărat, lipsit de nuanțele rafinate ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu țite ale unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering... Atât de simplu. Cu un râgâit aproape baritonal, își inspectează obrazul proas păt ras, ușor cenușiu, subțiat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de a găti heringul, nici rede corarea imensului său imperiu înghețat care aluneca, asemeni unei enorme balene albe, greoi, printre valuri, ducând cu sine o mulțime îm blănită și doldora de diamante care ieșea, ritual, la soare pe punte, ca samurii pe zăpada translucidă, la amiază. Dintr-un port al cărui nume nu făcuse deloc efortul să-l rețină trimisese să i se aducă o cutie de cretă colorată. În noaptea aceea tapetul cu stele de mare din cabina lui de pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
câteva luni. Peretele dinspre miazăzi al sălii era acoperit cu portretele strămoșilor, înșiruiți într-o ordine genealogică. Primul era cel al întemeietorului acestei stirpe nobile, Johan Augenstein cel Statornic, Principe Elector de Saxa. Avea trupul masiv, înveșmântat în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aș da mereu cu c... 1 Ti-aș pătrunde paciavurul Pân cuprinși ca de o spaimă * Am scari * încet de-a.... Până ce lăsând să-mproaște 30 Tot în noduri *** cirul Ar mai merge și-nainte Dar ți-ar unge * și samurul. TURTURICĂ, TURTUREA (p. 562) Turturică, turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea. Că mi-e drag un turturel 5 Ce suspină singurel, Mă gândesc numai la el. 1023 {EminescuOpXV 1024} DE UNDE VII DORULE? (p.
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
crezare descrierii lui Ghica. Numai că personajele care animă acest tablou monden vin dintr-o cu totul altă lume: vodă, „Îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brâu, ședea În mijlocul sofalei Între ferestre, rezemat de perne, cu giugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mîinile Încleștate la ceafă”2. Înșirați pe pat unul lângă altul stau cei șase fii ai domnitorului, beizadelele, „rași la frunte, la tâmple și la ceafă, purtând pe creștetul capului un mititel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu pietre acoperit; .................................. Cel din Neamț și de la Vrance Rezimat stetea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel jur împrejur Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel 108 {EminescuOpVI 109} Și cu mânici de oțel. Cei ce-n lume se înnalță Cisme roșie încalță, Cisme roși împintinate Și pieptare - mplătoșate, Cămăși de zale mărunte Ce par ca focuri de munte, Cine-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
angajament. Și o voi sărbători pe fiecare dintre ele În mod corespunzător. Cu o bijuterie. Sau cu un obiect de artă ori o haină de blană. De fapt, deja mi-am comandat la Paris o haină dumnezeiască din blană de samur. Un singur sărut și a mea este. Și spunând asta, Lauren se scufundă În apă. Când apăru, din nou, la suprafață, având pe față picături de apă care scânteiau În soare, am Întrebat-o: — Dumnezeule mare, chiar crezi că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Amândoi poartă robele imperiale din mătase galbenă, brodate cu motive reprezentând dragoni și păsări phoenix. Coroana lui are o perlă manciuriană imensă și Încrustații din argint împodobite cu panglici și ciucuri. Curelușa cu care se prinde sub bărbie e din samur. Hsien Feng urmărește reprezentația cu mare interes. Nuharoo stă cu eleganță, însă atenția ei nu e îndreptată spre scenă. Aruncă priviri în jur fără a-și întoarce capul. În dreapta ei se află soacra noastră, Marea Împărăteasă. E îmbrăcată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un loc mocirlos cu un iaz mare și o rîpă înspăimîntătoare unde mulți s-au înecat. Toți galii care au scăpat de la înec au fost legați și duși în robie de către geți. Lapise, te rog să iei aceste blănuri de samur și să le dai după ce vei tăbărî(ajunge). Din înălțimea binecuvîntată cu puterea crucii a lui Zabelieo să gonești și să pleci cu bîrsanele chiar peste rîuri către sarmați spunînd: privește sfînta cetate a geților! Lapise”. După înfrîngerea suferită în fața
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]