9,247 matches
-
nu a înțeles cu ce ar fi trebuit să se compare, de vreme ce jandarmul nu fumase niciodată pînă atunci. Era luna mai și bătea spre iunie. Doamna Ana și cu rusul au stat la sanatoriu cam două săptămîni. Sau poate trei? Sanatoriul era bine păzit, erau paznici cu pistoale automate, nu se apropia nici rîndunica fără consimțămîntul celor doi și al paznicilor. De trecut au mai trecut ei prin comună, în goana mașinii, erau greu de văzut că geamurile erau fumurii, praful
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
de-al lui Guraliuc, care se reangajase în armată spuneau unii sau că făcea treburi murdare în numele comuniștilor spuneau alții, dar care era de aici din sat și l-a luat pe Fotache, lăutarul comunei și l-a dus la sanatoriu. Acolo, la sanatoriu, erau la momentul respectiv șase oameni, două femei și patru bărbați. Pe lîngă doamna Ana mai era una care părea să fie acolo doar ca să îi întrețină pe ceilalți trei bărbați, tot ruși care o stîlceau puțin
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Guraliuc, care se reangajase în armată spuneau unii sau că făcea treburi murdare în numele comuniștilor spuneau alții, dar care era de aici din sat și l-a luat pe Fotache, lăutarul comunei și l-a dus la sanatoriu. Acolo, la sanatoriu, erau la momentul respectiv șase oameni, două femei și patru bărbați. Pe lîngă doamna Ana mai era una care părea să fie acolo doar ca să îi întrețină pe ceilalți trei bărbați, tot ruși care o stîlceau puțin și în rumânește
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
spună cu voce tare. - Chiar așa? întrebă Fotache. - Chiar așa, răspunse Țepordei. - Dar faină muiere mai e, îndrăzni Fotache. - |-hă, consimți Țepordei. Aici Fotache se simți dator să povestească lui Țepordei despre seara de dinainte cînd le cîntase celor de la sanatoriu, despre cum l-a pupat doamna Ana, despre Igor, despre madmazel și despre hăndrălăii care o înghesuiau prin colțuri. Chiar și despre mutrița lui madmazel îi spuse, atunci cînd se întorcea în salon după ce dispărea cu cîte un rusnac undeva
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Domnul samă, Că pofta dușmanilor, Taie drumul lui Igor, Și-n sufletul chiaburilor Coace buba urilor Și-n unirea din popor Jalea și pieirea lor. Hanăă, Hanăă...! Seara Fotache, înarmat cu acordeonul și cu vioara s-a prezentat la poarta sanatoriului și a fost întîmpinat de unul dintre gardieni, de Cozorici Grigore. Acesta l-a somat de departe și l-a oprit la cîteva sute de metri de intrare. Deși îl cunoștea pe Fotache, că îi cîntase la nuntă, Cozorici Grigore
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
popor, Din poporul muncitor, Din poporul muncitor, măi. Cînd aproape să termine cîntecul, tocmai în momentul în care Igor apare ca să o salveze pe frumoasa Hannah din mîinile ciocoilor care o urau cu ură de moarte, doi dintre paznici de la sanatoriu, Cozorici Bănel și Falău Gheorghe au apărut din noapte, hotărîți și fără nici un fel de explicație i-au spart vioara lui Fotache, în picioare i-au jucat-o de schelălăia sărmana ca un motan spînzurat de coadă. Unul a apucat
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
grele strădanii, să obțină autorizația autorităților germane, își pierde pașaportul. Că dintr-o închisoare, ieșirea din pensiune, din acel limbo al emigrantului, e imposibilă. Și totuși, mie mai nimerita chiar mi se pare analogia dintre pensiunea doamnei Dorn și un sanatoriu, iar ca atare, trimiterea nu la Kafka, ci mai curînd la Thomas Mann. Există o anumită seninătate tristă a personajelor, reflectată mai ales de Clară, o tînără care își cîștigă existența că dactilografa, neavînd pe nimeni în Germania, decît iubirea
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
să iși mestece cumva trecutul că pe o grămăjoara de tutun, fără să îl înghită, fără să îl mai asimileze, o dovedește plecarea lui, cu cîteva ore înainte de sosirea Masenkăi. Pe care nu vrea să o vadă. Ganin scăpa din sanatoriu, cu alte cuvinte. El pleacă din "casă cu umbre", la fel ca si poetul care moare. Dar plecarea lui nu e neapărat o evadare autentică: Ganin pleacă spre Franța, spre Provence, unde știe că îl așteaptă marea. Greu e de
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
această formulă naratologică dezvăluia trăiri intime, la Blecher această trăire e înfricoșătoare prin tragedia ei insolită. Născut în 1909, după ce-și ia bacalaureatul și începe medicina la Paris se îmbolnăvește de morbul lui Pott (tuberculoză osoasă), petrecîndu-și tinerețea prin sanatorii în Elveția (la Berck) și alte țări, fără a putea fi lecuit. Trăia cu tot corpul încorsetat în ghips, cu picioarele de la genunchi în jos silite de ghips să stea rigide în formă de W întors, rezimat de perini. Și
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
d-na Mădălina Lascu) cuprinde acest stoc de corespondență în bună măsură inedit (113 de scrisori), la care se adaugă altele cîteva (destule) către pictorița Lucia Demetriade-Bălăcescu, redactate în limba franceză, cu care a stat o vreme, în 1933, în sanatoriul de la Eforie, cîteva inedite, o traducere tot inedită și un corpus de articole reprezentînd receptarea operei lui Blecher în critica românească a timpului. În totul e o carte care, are dreptate editoarea, ne restituie un Blecher mai puțin cunoscut, imaginea
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
18 februarie 1936 îl anunța pe Bogza că scrie noua sa carte, cea care va fi Inimi cicatrizate, autorului părîndu-i-se, la început, că e o continuare la Întîmplări... Și, la urma urmei, ca atmosferă, nu este, de vreme ce recrea ambianța din sanatoriul de la Berck. Nu-i comunica Blecher lui Bogza la începutul lui iunie 1936: "În Întîmplări temele erau panopticumul, cinematograful și toamna, aici vor fi realități mai grave și mai copleșitoare, odăi de operații, pansamente în odăi albe, reci și înfiorătoare
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
nemilos. În decembrie 1936 i-a mărturisit lui Sebastian, care l-a vizitat a doua oară, că s-ar sinucide dar, țintuit cum e în patul cu rotile, n-are cu ce. Apoi, în martie 1937, a fost internat în sanatoriul bucureștean Saint Vincent de Paul și, după alte suferințe atroce, în martie 1938 moartea l-a izbăvit. Secțiunea de corespondență din această ediție a d-nei Mădălina Lascu e răvășitoare iar prefața eruditului domn Ion Pop lămurește cum se cuvine tot
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
tratamentul ce i s-a aplicat) un casus belli, străduindu-se să releve că, de fapt, poetul a fost perfect sănătos și, din dispoziția lui Maiorescu, ar fi fost arestat și internat în ziua fatală de 28 iunie 1883 în sanatoriul dr. Șuțu. D-sa pune sub semnul îndoielii însemnarea din 23 iunie din jurnalul lui Maiorescu care consemnează că "Eminescu devine din ce în ce mai evident alienat", notînd detalii ce atestă acest diagnostic, la care aș adăuga prima constatare (din 30 mai), tot
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
baia Mitrașewski, unde Gr. Ventura, gazetar prieten cu Eminescu, l-a însoțit și poetul, cu mintea întunecată, s-a închis într-o cabină, nemaivoind să o deschidă pînă spre seară și de unde, de fapt, a fost luat și internat la sanatoriul dr. Șuțu. Dl. Cernăianu scrie fără să clipească faptul că "Maiorescu a fost aranjatorul internării lui Eminescu și cel care l-a declarat drept alienat mintal". Ba chiar de "acțiunea în orb a lui Maiorescu, omul care a acordat femeii
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
De unde le scoateți venerabililor?" Cum Ventura, după ce l-a lăsat pe Eminescu la baia Mitrașewski s-a dus să anunțe pe prefectul poliției care trebuia să-l ia pe poetul cu mintea dusă de acolo și să-l interneze în sanatoriul dr. Șuțu (întocmind, firește, cuvenitul proces verbal, care s-a păstrat, Eminescu devine "primul deținut politic". Iar scena de la baie a fost, de fapt, o sinistră înscenare ("ne aflăm în fața unei înscenări"), toți participanții menționați în procesul verbal mințind cu
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
de publicistica poetului. De fapt, Eminescu a devenit cunoscut publicului larg după publicarea plachetei de poezii, pe care ne-am obișnuit s-o numim ediția princeps. Nu-i scria Maiorescu poetului, după apariția plachetei, cînd poetul era vremelnic restabilit la sanatoriul vienez Ober-Döbling că, acum, e cunoscut din București pînă în Tîrchilești? Apoi, celelalte ediții au consolidat această impunere în conștiința publică a poetului. Listele de subscripție pentru ajutorarea poetului în suferință și nevoie, lansate de socialiști (în frunte cu Vasile
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
că poetul merita o slujbă mai acătării decît sub-bibliotecar. Dar în condițiile date, Maiorescu (deși apelase și la intervenția reginei) a obținut tot ceea ce se putea atunci, iar pensia de abia în 1889, cînd poetul a ajuns din nou la sanatoriul dr. Șuțu. Degeaba îl acuză - dar pe ce ton? - dl Cernăianu că i-a furat poetului lada cu manuscrise, refuzînd să i-o dea fratelui Matei. De s-ar fi supus stăruințelor lui Matei Eminovici manuscrisele ar fi ajuns vîndute
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
Pound! El a spus că nu trebuie luați în seamă cei care "n-au produs ei înșiși opere însemnate". Și, totuși, chiar Ezra Pound - chiar ținînd cont de propria sa părere! - a ajuns să stea mulți ani internat într-un sanatoriu de alienați...". Zbătîndu-se între limitele artificiale ce și le-a impus, D.R. Popescu scrie astfel: Se știe. Turgheniev a scris: "Am renunțat să mai citesc Crimă și pedeapsă - toată povestea îmi amintește de o nesfîrșită durere de dinți". Bine, bine
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
trista poveste a poetului. Citez din dl Codreanu: "în puține cuvinte, lucrurile stau astfel: la 28 iunie 1883, Eminescu a fost dus, în chip brutal ("în cămășoiul de forță", după nota din procesul-verbal încheiat de comisarul de poliție Nicolaescu), la sanatoriul doctorului Șuțu, nu fiindcă ar fi fost nebun de legat, ci fiindcă devenise extrem de incomod ca ziarist, încît scoaterea lui de la Timpul era dorită atît de liberali, cît mai ales de prietenii săi conservatori, în frunte cu T. Maiorescu și
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
Poezie și rugăciune Lucian Vasilescu redescoperă și el sensibilitatea, o sensibilitate dureroasă, după ce poeții generației '80 și-au transplantat inimi de hârtie și și-au injectat cerneală în vene. Cărțile sale anterioare - Evenimentul zilei, 1995, Ingineria poemului de dragoste, 1996, Sanatoriul de boli discrete, 1996 - au atras de la început atenția și au fost premiate tocmai datorită dramatismului care putea fi sesizat dincolo de o gesticulație de carnaval, dar în cuprinsul lor există și zone de poezie livrescă minoră, amintire a influenței exercitate
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
zice că poetul folosește în locul faimoaselor zaruri propoziții și sintagme dintr-un jurnal intim, conținînd consemnări ale unor simțăminte și fapte umile. Combinatoria reprezintă factorul ce le transfigurează în feerie lirică: Ce vreți, asta e lumea/ Doi morți din partea tatălui/ Sanatoriul încurajat al uitărilor/ Copacii înfrînți sub ștreanguri/ a doua zi după război mai verzi/ Azi-ieri, ieri-mîine, subțiri trubaduri// Dacă mîncați portocale ce faceți cu cojile/ dacă dormiți ce faceți cu tibiile voastre imense/ dacă folosiți ochii: închis deschis/ dacă iubiți
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Drăgan - L'utopie hermetique de l'île merveilleuse dans les textes alchimiques de la fin de la Renaissance). Literatura se oferă discuțiilor despre imaginile izolării și traiectele inițiatice în două texte ale lui Thomas Mann: Muntele vrăjit și nuvela Tristan (Ștefan Borbely - Sanatoriul ca spațiu insular în opera lui Thomas Mann). Dar și textele "clasice" ale insularității: Robinson Crusoe și Aventurile lui Guliver în contextul mai larg al imaginii insularității la britanici (Mihaela Irimia - Insula distopică sau ascensiunea eutopiei către utopie poate fi
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
opera foarte mult (cam trei bolnavi pe zi) și deși lua onorarii mari, ca mijloc de selecție a bolnavilor, pentru cei fără posibilități dar cu afecțiuni grave onorariile erau mai mici sau erau îndreptați spre spital (pentru că opera și în sanatorii particulare). Era și foarte generos și din veniturile sale ajuta medicii mai tineri și chiar pe unii cunoscuți din afara medicinei care primeau, lunar, un plic, pentru a se putea ajuta de nevoi. Era modest și dovedea o mare capacitate de
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
-i așa? A doua zi nu l-am mai găsit la intrare, căci portarul se întorsese la treabă. L-am întrebat imediat: - Înlocuiitorul dumitale nu mai e aici? - Nu. A plecat azi-dimineață la Genova. - Ce face acolo? - Stă într-un sanatoriu. Vede sora lui de el. Bănuiesc că ați remarcat... - Dar îl înțelegea pe Niezsche și vorbea despre el ca nimeni altul. - Păi cred și eu! Era chiar Niezsche. Am simțit că mi se taie răsuflarea și că-mi pierd mințile
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
abuziv cultivat. Maturitatea lor nu putea decât să-i placă lui Blaga. Era un lucru "perfect gândit și scris", cum preciza Dan Petrașincu, în prezentarea textului scrisorii care l-a făcut pe aristocratul condeiului, care a fost Lovinescu, aflat în sanatoriu, să le răspundă melancolic: "ochii mei s-ar închide bucuroși peste aceste zări fericite". În scurt timp însă dispariția lui Lovinescu a îndoliat pentru multă vreme literatura română, iar "zorii fericiți" au rămas timp încremenit. Pe de o parte, cerchiștii
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]