152 matches
-
a bucuriei, obstacolul care trebuie depășit. Pentru a demonstra pe deplin existența justiției temporale este deci necesar să analizăm acest fenomen fizic, sanctificarea, nu numai conform principiului ei, ci pînă în cele mai mici detalii ale manifestări sale. Pentru teologie, sanctificarea este spunerea totală față de poruncile Dumnezeului real interpretat modul dogmatic. Potrivit adevărului psihologic, sanctificarea face parte din fenomenele motivante lipsite de orice semnificație suprareală. "Sanctificarea" nu este decît un termen general pentru desemnarea reacțiilor supraconștiente studiate pînă acum sub diferite
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este deci necesar să analizăm acest fenomen fizic, sanctificarea, nu numai conform principiului ei, ci pînă în cele mai mici detalii ale manifestări sale. Pentru teologie, sanctificarea este spunerea totală față de poruncile Dumnezeului real interpretat modul dogmatic. Potrivit adevărului psihologic, sanctificarea face parte din fenomenele motivante lipsite de orice semnificație suprareală. "Sanctificarea" nu este decît un termen general pentru desemnarea reacțiilor supraconștiente studiate pînă acum sub diferite nume: armonizarea dorințelor multiple, satisfacerea dorinței esențiale, combativitatea elanului, apariția sufletului prin intermediul psihicului, determinarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
conform principiului ei, ci pînă în cele mai mici detalii ale manifestări sale. Pentru teologie, sanctificarea este spunerea totală față de poruncile Dumnezeului real interpretat modul dogmatic. Potrivit adevărului psihologic, sanctificarea face parte din fenomenele motivante lipsite de orice semnificație suprareală. "Sanctificarea" nu este decît un termen general pentru desemnarea reacțiilor supraconștiente studiate pînă acum sub diferite nume: armonizarea dorințelor multiple, satisfacerea dorinței esențiale, combativitatea elanului, apariția sufletului prin intermediul psihicului, determinarea liberă. Introducerea acestei serii de expresii a fost indispensabilă, întrucît ele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
apostoli, și care, netrăind ca Lao-Tse sau Buddha în admirația unanimă, îndrăznesc să înfrunte eroarea și nedreptatea lumii întregi, neavînd nici o posibilitate de a scăpa de soarta lor, pe care o cunoșteau și au prezis-o. Trebuie să menționăm că sanctificarea este caracteristică climatului nordic, fiind exclusă din cadrul oricărei realizări datorate unei cauze accidentale: rigoarea condițiilor de viață. Nordicul este prea dependent de ambianță, iar această dependență îl face ingenios și combativ. Aceasta este forța și slăbiciunea culturii occidentale. Ingeniozitatea tehnică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atinge nivelul sublimării decît prin spiritualizare, iar idealul numai prin intermediul ideii. Va avea el curajul să abordeze problema esențială impusă de cercetare: studiul științific al preștiinței mitice, a cărui temă este combativitatea elanului? Psihologia intimă nu plagiază religia vorbind despre sanctificare ca fiind idealul bucuriei. Pentru ea, idealul nu se rezumă la formula "oh, dulcele meu Iisus", ci constă în sarcina cea mai dificil de dus la bun sfîrșit: ținerea sub control a tuturor excitațiilor, libertatea, țelul suprem al eliberării. Ea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ideal, ci faptul că eliberarea completă a fost realizată din punct de vedere istoric în condițiile și prin intermediul INDIVIZILOR CU ADEVĂRAT EXCEPȚIONALI. Știința nu poate face abstracție de acest fenomen psihic manifestat în diferitele cicluri ale culturii. Ea vorbește despre sanctificare dezvoltînd legal, prin extrapolare începînd cu funcționarea instanțelor psihice -, semnificația simbolului "sanctificare": idealul sublimării armonizante. Studiind acest fenomen limită extremă a posibilităților de liniștire ale funcționării psihice -, folosirea superlativelor este inevitabilă: idealul suprem, idealul cel mai elevat, bucuria perfectă etc.
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vedere istoric în condițiile și prin intermediul INDIVIZILOR CU ADEVĂRAT EXCEPȚIONALI. Știința nu poate face abstracție de acest fenomen psihic manifestat în diferitele cicluri ale culturii. Ea vorbește despre sanctificare dezvoltînd legal, prin extrapolare începînd cu funcționarea instanțelor psihice -, semnificația simbolului "sanctificare": idealul sublimării armonizante. Studiind acest fenomen limită extremă a posibilităților de liniștire ale funcționării psihice -, folosirea superlativelor este inevitabilă: idealul suprem, idealul cel mai elevat, bucuria perfectă etc. Or, căutarea obiectivă are motive să evite superlativele. Dar ce facem dacă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihice. Eroul aduce salvarea, răscumpărarea, pentru că el merge pînă la capăt pe calea aceasta. Trebuie însă să insistăm asupra faptului că realizarea nu este țelul accidenial al vieții sale, ci reușita esențială a duratei acesteia, purificarea constantă, la modul simbolic: sanctificarea. Sarcină firească pentru elanul cu forță unică, dar pentru oricare alt om nu vom putea repeta de multe ori acest lucru sarcină vanitos exaltată, care nu-l va duce nici la salvare și nici la purificare, ci la exaltare patologică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru oricare alt om nu vom putea repeta de multe ori acest lucru sarcină vanitos exaltată, care nu-l va duce nici la salvare și nici la purificare, ci la exaltare patologică și la inhibarea perversă a elanului său. Întrucît sanctificarea constituie împlinirea unică, mîntu-irea este speranța care rezultă pentru ceilalți, iar salvarea fiecăruia este realizarea speranței în funcție de forța sa. Mitul mîntuirii este inseparabil de mitul căderii originare, căci mîntuirea este redresarea din căderea comună. Potrivit sensului său ascuns, mitul adamic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
concepție ebraică va inspira și viziunea creștină asupra timpului și istoriei, chiar dacă subzistă diferențe fundamentale. Istoria este împărțită în trei vîrste, sau epoci mari: era Tatălui, a creației inocente, era Fiului, a răscumpărării și era Sfîntului Duh, sau cea a sanctificării. Ele sunt rezumate în simbolul Crezului. Unii adaugă alte periodizări, după numărul evangheliștilor (patru), după zilele Creației (șapte) ș.a. Important este că odată cu venirea Fiului, lumea a intrat într-un timp nou, timpul cristic, care e veșnic și reunește cele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
irigații, prevenirea dezastrelor și alte investiții pe termen lung. Teritoriul schimbat al țării după reîmproprietăriri trebuie administrat pentru a micșora haosul din construcții și modernizări de drumuri, alte infrastructuri necesare implantării noilor industrii. Încurajându-se libertatea nestăvilită a voinței prin sanctificarea proprietății particulare, s-au lățit în foarte multe sectoare anarhia, arbitrariul și individualismul exagerat. Proprietatea este și "publică" (printre care drumurile, podurile, pășunile, multe lacuri și ape), "comunitară" ori "confesională", dar ea este mereu agresată de particulari veroși ridicați chiar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Bath, publicată în secolul al XV-lea, ca o tânără perfectă, frumoasă, virtuoasă, serioasă, inteligentă și rezervată. A devenit un model de feminitate, aprobat de societatea pa-triarhală și urmat de femei, care credeau cu tărie în progresul lor spiritual. Dar sanctificarea Caterinei și a celorlalte fecioare-martir nu este doar rezultatul per-fecțiunii lor. Miza a fost puritatea, care poate fi per-cepută ca "semnificat tangibil al credinței și forței lor miraculoase 140", cauza martiriului lor. Neoferindu-și inocența în schimbul bogăției materiale, au fost
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
predispus la a manifesta un comportament masculin excesiv (dacă trecem în revistă, de pildă, independența față de autoritatea paternă, recuzată de timpuriu, tendința de a domina intelectual relațiile afective, mizantropia, asumarea deplină a statutului familial, dar și orgoliul și energia creatoare, sanctificarea muncii trudnice etc.). Această predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care ne propunem să le investigăm. 4.2.2. Bătaia ruptă din rai. Există, la Arghezi, o preocupare obsesivă de a face din
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de consacrare, "prin care se acreditează simboluri vii".443 Eroul concentrează valorile integratoare ale unei comunități, aparținând unei structuri atemporale, continuă Borbely pe linia lui Roger Rollin, el este "figură a exteriorității, a consacrării publice", într-un "regim spectacular de sanctificare a simbolurilor de apartenență comunitară", fiind manipulat la etajul superior, oficial, al ideologiei, "ceea ce face din el o instanță ușor de stereotipizat" (nu are interioritate complicată, de altfel ignorabilă în favoarea spectacolului, spre deosebire de antierou, care nu posedă alt sistem de valori
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-i ridic, în romanul meu retrospectiv, Calcanul, un monument imposibil de ignorat acelui profesor de latină și fost președinte al partidului de centru al orașului liber, neobositului apărător al fericitei Dorothea von Montau. El și pustnica gotă. Eforturile lui pentru sanctificarea ei. Monseniorul era cuprins de euforie de îndată ce cura ei de slăbire devenea tema abordată de noi. Cu mare ușurință se lăsa momit să abandoneze țarcul în care creșteau severele structuri sintactice ale limbii latine; era suficient să întrebi de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a închistat într-o doctrină și s-a evaporat în lipsă de obiect. Am putea să râdem de fleacurile instalațiilor și de stupiditatea acum la modă, de demența săltăreață din zona video și de țopăitul din eveniment în eveniment, de sanctificarea fierului vechi și de golul arhiplin al unei arte superficiale. Iar apoi eu aș avea voie, ca gazdă și bucătar, să-i bucur pe oaspeții mei cărora moartea le-a dat permisie. La început, s-ar servi o supă concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
după cum am spus, făcînd să intre în Biserică bogățiile și puterea veacului (lucru care a început cu convertirea împăraților romani, dar, în special, de la invaziile barbare care au distrus Imperiul Roman și au pus temelia regatelor moderne) a țintit spre sanctificarea societății după ce îl va fi sfințit pe om și va fi introdus prin-cipiile Evangheliei în legile și în natura ordinii publice. Dacă această influență benefică a Religiei se observă prin semnele evidente ale unei mai mari justiții și echități care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de bază a literaturii sacre se complică și se laicizează. Alături de cultura sacră a bisericii, oficializată, canonică, apare o nouă formă de sacralitate puternic culturalizată: cultura umanistă. Efectul valorizării sacralizate a literelor este foarte important. Putem vorbi de o adevărată „sanctificare” a studiilor literare. Apare, precum la Erasmus, ideea de literatură ca formă de pietate. Literatura nu poate fi concepută decât în primul rând și în mod esențial ca fiind scrisă. Dicționarele și lingviștii epocii reiau, confirmă și sistematizează elementele ce
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
al cărei nume trimite explicit către o formă sau alta de naționalitate înțeleasă în sensul modern al conceptului, este departe de aceasta. După cum notează și P. Cornea (1973), noțiunea de patriotism desfășurată în paginile manualului publicat de Iancu Nicola presupune "sanctificarea rânduielilor existente" (p. 238), întrucât promovează o formă tipică de ceea ce am numit a fi "pedagogia obedienței". Iată un pasaj relevant din Manual... în care este definit conceptul central al lucrării: Iubirea de patrie stă întru a arăta respect și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași monumentalitate; d) sacralizarea trecutului momentul apoteotic al acestui crescendo al patosului național se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod tradițional, atitudinea generală a societăților față de propriul lor trecut se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină de smerenie, față de un trecut memorializat într-un registru sacrosanct. Cazul românesc nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
l-au ocolit nici pe Eminescu. Nu e vorba, firește, de a vida spațiul exegetic eminescian de o discuție critică; respingem și noi uniformitatea de reacție și credem că idolatria nu face casă bună cu discursul exegetic. Bineînțeles, nu de sanctificare și imobilism avem nevoie. Dar, observăm cu regret, demitizarea funcționează și ea ca un nou mit. Din fericire, posteritatea eminesciană e vie, expansivă și controversele iscate (benefice, negreșit) și asigură o longevitate străină de supraviețuirea muzeală, cu iz funerar. Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
M. Cimpoi) câtă vreme interesul unor "dilematori", de pildă, se îndreaptă spre "Titi cel păros", ilizibil, depășit, reacționar ș.c.l. Zeflemeaua, reamintim, nu ține loc de analiză lucidă și revizuire estetică după cum tirul nihilist (cu gustul execuției) nu anulează sanctificarea, invitându-ne la o percepție "naturală". Invitația ar fi să ne reîntoarcem la documente, dezgropând texte de altădată. Și pe această bază să cântărim dovezile fiindcă nu e o noutate! "manopere de culise" intervin și decid traiectoriile în posteritate. Revizuirile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al cărei nume trimite explicit către o formă sau alta de naționalitate înțeleasă în sensul modern al conceptului, este departe de aceasta. După cum notează și P. Cornea (1973), noțiunea de patriotism desfășurată în paginile manualului publicat de Iancu Nicola presupune "sanctificarea rânduielilor existente" (p. 238), întrucât promovează o formă tipică de ceea ce am numit a fi "pedagogia obedienței". Iată un pasaj relevant din Manual... în care este definit conceptul central al lucrării: Iubirea de patrie stă întru a arăta respect și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași monumentalitate; d) sacralizarea trecutului - momentul apoteotic al acestui crescendo al patosului național se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod tradițional, atitudinea generală a societăților față de propriul lor trecut se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină de smerenie, față de un trecut memorializat într-un registru sacrosanct. Cazul românesc nu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
delirant, imitator servil, total depășit, xenofob împătimit... Nu-i mai puțin adevărat că și de cealaltă parte încep să se alinieze poziții imposibil de acceptat. Într-un cadru oficial, la București, s-a lansat ideea (pornită, evident, din bune intenții)... sanctificării lui Eminescu, plus propunerea să i se confere rangul postum de "conducător al neamului" (nu sună antonescian?), ziua națională a României urmând să fie mutată pe 15 ianuarie! Deci, ori ucidere, ori sanctificare! Imparțiali, românii noștri! * F ormidabil spectacolul nașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]