142 matches
-
compoziția etnică. Musulmanii privilegiați (și odată cu ei și primii evrei, de rit sefard) vin aici și, pe lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă o parte din Banat este organizată de către turci în Vilaiet. Aceasta cuprinde 6 sangeacuri: Timișoara, Cenad, Lipova, Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința Vilaietului rămâne la Timișoara, care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al sultanului, un beglerbeg. Orașul va fi împărțit în patru districte, iar
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
cel Bătrân îl ia în componența Țării Românești. În 1412 Drăstărul trece, pentru mai multe veacuri, în stăpânirea Turcilor otomani, care o denumesc "Silistre" în limba turcă otomană. Cetatea și orașul fac parte din Eyaletul Rumelia, fiind centrul administrativ al sangeacului Silistra. Ulterior, spre sfârșitul secolului al XVI-lea, acest sangeac este transformat în Eyaletul Silistra, numit și Özi, care cuprindea Dobrogea, Bugeacul și Edisanul, teritoriu din litoralul vestic al Mării Negre coresponzând, bisericește, cu Mitropolia Silistrei la sud de Dunăre, și
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
Drăstărul trece, pentru mai multe veacuri, în stăpânirea Turcilor otomani, care o denumesc "Silistre" în limba turcă otomană. Cetatea și orașul fac parte din Eyaletul Rumelia, fiind centrul administrativ al sangeacului Silistra. Ulterior, spre sfârșitul secolului al XVI-lea, acest sangeac este transformat în Eyaletul Silistra, numit și Özi, care cuprindea Dobrogea, Bugeacul și Edisanul, teritoriu din litoralul vestic al Mării Negre coresponzând, bisericește, cu Mitropolia Silistrei la sud de Dunăre, și cu Mitropolia ortodoxă a Proilaviei, având sediul la Brăila, la
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
Marilor Puteri. Organismul legislativ era Consiliul Provincial format din 56 de persoane, dintre care 10 erau numite de Guvernatorul General, 10 erau membri permanenți și 36 erau aleși direct de cetățeni. Rumelia Orientală era formată din departamentele (în terminologie otomană "sangeacuri", în "oblasti"): Plovdiv ("Filibe"), Pazargik ("Tatarpazarcığı"), Haskovo ("Hasköy"), Stara Zagora ("Eski Zağra"), Sliven ("İslimye") și Burgas ("Burgaz"), fiecare la rândul său împărțite în "cantoane" (denumite de otomani "kazas", de bulgari околии "okolii"). Primul Guvernator General a fost prințul bulgar Alexandru
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
legiferat de Mehmed ÎI în Kanunname-i Al-i Osman. Nu s-a aplicat în mod constant, însă se aplică excesiv în sec XVI. Se obișnuia că după ce ajungeau la vârsta de 12 ani, fii sultanului să fie trimiși în anumite sangeacuri unde practicau guvernarea. Sistemul kefes începe să fie aplicat de la sfârșitul sec. XVI ( pretendenții erau închiși în harem). Avea un rol fundamental pentru expedițiile terestre și asigură trupele de cavalerie. Acest sistem a avut o eficiență considerabilă până în sec. XVI
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
brațului Stambul. Prin art. 45, sudul Dobrogei de la est de Silistra până la Ofidaki/Yilanlîk, la sud de Mangalia, era cedat României de Imperiul Otoman (frontiera actuală). Articolul 46 preciza că “Atât insulele formând delta Dunării, cât și insula Șerpilor și sangeacul Tulcei sunt alipite României”. În primul război mondial, în anul 1917, nava de război germană Breslau a bombardat insula Șerpilor, distrugând farul construit de inginerul francez pentru Otomani în 1860 (far care a fost reconstruit de România în anul 1922
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință de sangeac, a intrat în posesia lui Mihai Viteazul, a fost cucerită de habsburgi, a fost centru de regiment grăniceresc, aceste perioade și evenimente punându-și adânc amprenta asupra dezvoltării orașului. Rămasă în ruină, după anul 1870 cetatea este reconstruită în stil
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
cea mai mare parte cu slavi. Evliya Çelebi spune în cartea sa de calatorii că orașul a avut 70 moschei, câteva camere de cafea-ceai, un bazar (piață), cu porți de fier și 900 de magazine. Manastir a devenit un centru sangeac în provincia Rumelia (provincie otomană). După războaiele austro-otomane, dezvoltarea comerțului și înflorirea de ansamblu a orașului a fost înăbușită. Dar, în secolul al XIX-lea, din nou a devenit al doilea oraș ca mărime în regiunea din sudul Balcanilor după
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
ca mărime în regiunea din sudul Balcanilor după Salonic. Orașul este, de asemenea, cunoscut sub numele de "orașul consulatelor", deoarece 12 consulate diplomatice au fost aici în perioada 1878-1913. În 1864, Manastir a devenit centrul provinciei Monastir, care a inclus sangeacurile de Debre, Serfiçe, Elbasan, Manastir (Bitola), Görice și orașele din Kircaova, Pirlepe, Florina, Kesriye și Grevena. Nu sunt date etnografice din această perioadă, dar se pare că niciun grup etnic sau religios n-ar putea pretinde o majoritate absolută a
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
ale unei cetăți, atestate documentar în jurul anului 1295. Mai târziu, această fortificație a făcut parte din lanțul de cetăți de apărare ale lui Iancu de Hunedoara. A fost ocupată de turci de mai multe ori și a devenit sediul unui sangeac. Mihai Viteazul a cucerit această cetate în jurul anului 1599. Cetatea actuală a fost ridicată între anii 1645-1652 pe vremea principilor Rakoczi și Rakoczi al II-lea, după planurile arhitectului austriac Gabriel Haller. Fortul a fost ocupat din nou de turci
Cetatea Ineului () [Corola-website/Science/325014_a_326343]
-
ani și Pacea de la Zsitvatorok, când otomanii au pierdut teritoriile de la nord de Nógrád. Pe de altă parte, orașele Eğri și Kanije au fost cucerite de otomani în timpul războiului și au fost transformate pentru o scurtă perioadă de timp în sangeacuri. Teritoriul Vilaietului Budinului a fost redus odată cu formarea vilaieturilor Eğri (1596) și Kanije (1600). Cu toate acestea, Budinul a rămas cea mai importantă provincie otomană din Europa Centrală și cel mai important port strategic la Dunăre . În secolul al XVII
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
câteva turnuri noi. Ziduri întărite au fost ridicate pe dealul Gellért, în Rózsadomb, Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
fost ridicate pe dealul Gellért, în Rózsadomb, Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
devenind, pe lângă un important punct strategic și un renumit centru de schimb comercial, în special pentru negoțul cu sare, unde târgul ținea zece zile și zece nopți, având administrație proprie, după cum consemnează Evlia Celebi. Teritoriul a fost divizat în trei sangeacuri ("sanjkas"), iar aceea care se lega de Arad cuprindea orașul și 113 sate. Recensămintele din 1567 și 1579, comandate de sultan, au înregistrat pentru Arad și localitățile învecinate, un număr de 297 familii, majoritatea țărani. Armatele Transilvaniei au eliberat valea
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
de St. Petersburg» trimis de generalul Iancu Ghica. Acest act «de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de aliata sa» (n.r. - Dimitrie Onciul, „Din istoria României") consacra, printre altele, independența României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării și Insula Șerpilor către Rusia, care, la rândul său, își rezerva dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. Totodată, spre disperarea cercurilor conducătoare de la București, se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc, timp de
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
perioadă de acalmie, efectivele otomane din Pașalâcul de la Buda (Eyaletul Budin) se ridicau la aproximativ 8.000 de ieniceri, sprijiniți de un număr necunoscut de recruți locali. Teritoriul cucerit a fost împărție în eyaleturi (provincii), care aveau ca subdiviziuni administrative sangeacurile. Funcționarul cu cel mai înalt grad din era pașa de Buda (Budin). La început, întreg teritoriul controlat de otomani în Ungaria făcea parte din Pașalâcul Buda (Eyaletul Budin). Mai târziu au fost formate o serie de noi diviziuni administrative: Eyaletul
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
pe timp de război. Acest lucru a avut ca efect menținerea flotei ruse pe Marea Neagră. Sângeacul de la Novibazar separă Muntenegru de Șerbia și prevenea o unire politică și geografică a celor două state, având relații foarte apropiate. Ocupația austriacă a Sangeacului a fost de asemenea importantă deoarece i se conferea Austro-Ungariei o zonă de așteptare pentru o viitoare expansiune posibilă către portul Mării Egee de la Salonic în Macedonia stăpânita de Imperiul Otoman. Bosnia și Herțegovina era un stat cu o populație majoritară
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
era un stat cu o populație majoritară sârbă. În urma unei lovituri de stat în 1903 în Șerbia, a adus la putere o nouă familie regală și a schimbat puterea politică în interesul de a elibera Bosnia. Acești patrioți doreau eliberarea Sangeacului de la Novibazar și a Bosniei și Herțegovinei de subjugatul otoman. Relațiile dintre Șerbia și Austro-Ungaria s-au deteriorat treptat. Prin 1907, ministrul de externe austro-ungar Alois Aehrenthal a început conceperea unui plan pentru a consolida poziția Austro-Ungariei în Bosnia-Herțegovina, prin
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
scris lui Alois Aehrenthal, ministrului de externe al Austro-Ungariei, și i-a propus o discuție despre schimbări mutuale în Tratatului de la Berlin din 1878 în favoarea interesului Rusiei asupra Strâmtorile Constantinopolului și a intereselor Austro-Ungariei asupra anexării Bosniei și Herțegovinei și Sangeacului de la Novibazar. Pe 14 iulie, Aehrenthal i-a răspuns cu respectarea și acceptarea deciziei propuse. Pe 10 septembrie, după discuții lungi și complexe în Austro-Ungaria, Aehrenthal a abordat o înțelegere cu totul altă cu Izvolsky. În schimbul unei atitudini prietenoase în
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
Pe 10 septembrie, după discuții lungi și complexe în Austro-Ungaria, Aehrenthal a abordat o înțelegere cu totul altă cu Izvolsky. În schimbul unei atitudini prietenoase în evenimentul în care Austro-Ungaria a anexat Bosnia și Herțegovina, Austro-Ungaria își va retrage trupele din Sangeac. Scrisoarea a fost trimisă pentru a se discută, ca o chestiune separată, problema Strâmtorilor pe un fundament prietenos. La 16 septembrie, Izvolsky și Aehrenthal s-au întâlnit la castelul Buchlov. Conversația dintre cei doi a durat șase ore. Izvolsky a
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
proteste și discuții diplomatice. Șerbia și-a mobilizat armata și pe 7 octombrie Consiliul de Coroană a Șerbiei cerea să fie anulată anexarea sau dacă nu, Șerbia să primească compensații, care constă într-o fâșie de pământ din partea nordică a Sangeacului Novibazar. În cele din urmă aceste cereri au fost respinse, desi Șerbia a preluat controlul Sangeacului ulterior. Imperiul Otoman a protest față de declarația de independență a Bulgariei mult mai vehement decât a anexării Bosniei și Herțegovinei, care nu avea prospecte
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
a Șerbiei cerea să fie anulată anexarea sau dacă nu, Șerbia să primească compensații, care constă într-o fâșie de pământ din partea nordică a Sangeacului Novibazar. În cele din urmă aceste cereri au fost respinse, desi Șerbia a preluat controlul Sangeacului ulterior. Imperiul Otoman a protest față de declarația de independență a Bulgariei mult mai vehement decât a anexării Bosniei și Herțegovinei, care nu avea prospecte practice de guvernare. Cu toate acestea, s-a desfășurat un boicot al Austro-Ungariei care au provocat
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]