255 matches
-
multiculturale. Poate tocmai de aceea au fost sau sunt cu adevărat „mari”: pentru că au știut săși armonizeze diferențele culturale, pentru că au reușit să-și construiască identitatea națională pe dialog intercultural, pentru că și-au sporit bogăția spirituală pe confruntarea pașnică și sapiențială dintre modele de viață distincte. În aceste condiții, dominanta identitară națională nu se clădește pe respingerea altor modele culturale cu care cultura majoritarilor se Înfruntă, ci pe o fericită sinteză a pluralității Într-o realitate culturală coerentă și cu valoare
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
tradiția unui șir de contribuții antice, preluate de bizantini și amendate în spirit creștin, se topise în acea imobilitate în care medievalii traduceau fixitatea și invariabilitatea universului ce îi adăpostea. Învățăturile... se apropie prin spirit și țeluri declarate de literatura sapiențială a Renașterii apusene, ceea ce se observă în primul rând prin trimiteri la tot felul de scrieri - de la Il libro del cortegiano al lui Baldassare Castiglione și Principele lui Machiavelli până la „texte de învățătură” atribuite unor monarhi europeni (Ludovic al IX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
unui articol despre Grigore Vieru, apărut în Jurnalul Național după întoarcerea poetului la Veșnicie: "Ce-ai face tu moarte, și cum ai trăi de-ai avea mamă și ți-ar muri"? Pentru valoarea intrinsecă a paratextului, practica intertextualității de sursă sapiențială este condiția sine qua non a unui enunț performant. Există câteva tipare enciclopedice de referință a citatului erudit, variabile de la o perioadă istorică la alta, de la o publicație la alta - în sincronie: tiparul artistului, tiparul oamenilor de teatru, tiparul VIP
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o observație concludentă pentru capacitatea limbajului publicistic de a "selecta"/ de a "clasa" tipurile de metafore: pe de o parte, metaforele adaptate circumstanțelor, variabile, pe de altă parte, metaforele deschise, constante, situate mai presus de modă, de sursă folclorică, mitică, sapiențială etc. Se fac trimiteri la expresii precum "La Pastele cailor": ,, La Paștele cailor - Brenciu viseaza la Al Jazeira". Informația nu lipsită de ironie, face referire la dubla calitate a lui Horia Brenciu, de muzician și om de televiziune (aluzie la
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
condiții, aserțiunea devenită neinterpretabilă, poate fi mijloc de producere a stărilor extatice. Din perspectiva rolului în alcătuirea discursului, aserțiunea poate deveni mijloc de caracterizare a lui, dar, desigur, nu în mod exclusiv, căci numai în sentințe sau în unele texte sapiențiale poate fi element suficient de structurare discursivă. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i are în vedere frecvența și statutul aserțiunii, fiindcă ea reprezintă și bază ideatică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subsumează narației realiste de moravuri, cu tot ceea ce înseamnă relații interpersonale, climat economic, mental, detalii de toată mâna, uluitoare în precizia lor cu alonjă universală. Acest fundal riguros epic, intarsiat în clarobscurul analizei psihologice, este stilizat de firele gândirii magice, sapiențiale și poematice, marcat de religiozitate creștină, dar și de animism sau cunoaștere extrasenzorială, așadar, un întreg arsenal defensiv, heraldic al personajelor în contra teroarei istoriei. çncât nu trebuie să ne mire faptul că hotarele acelui sat un fel de Macondo polonez
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
13) etc. Este de așteptat ca Dan Stanca să nu se comporte doar ca un cronicar realist, cu felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa vastissimă atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istorie ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și nenumăratele sale bazilici îi sunt familiare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație a unui discurs sapiențial, de sorginte străveche. În 1925, la propunerea unui grup de personalități animat de N. Iorga, N. este primită în Academia Română ca membră de onoare, cu motivația: „Între cine cântă mediocru în românește după inspirații total străine și cine aduce genial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
întâlnirea cu ei. De altfel, cam tot ce a scris important se îngrămădește în anii lui târzii, când a căpătat certitudinea că se familiarizase, uzându-le între timp, cu toate resorturile vieții. De aceea interpretările lui la marii scriitori sunt sapiențiale, și nu culturale. Vorbea, cu ajutorul celor foarte mari, despre el însuși, iar despre ei, cu tot ce învățase despre viață pe cont propriu. Așezat undeva între Noica și noi, nemaiputând fi învățăcel, dar nu încă maestru, a plecat lăsându-mă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unui bestiar în cultura română a fost, fără doar și poate, Esopia. Figură celebră, legendară, Esop, căruia i se atribuie probabil cea mai celebră culegere de fabule (imitate conștiincios, în mare parte, și de La Fontaine) a inspirat și o literatură sapiențială pe măsură, cu accente hagiografice. În paralel cu un corpus variat al fabulelor a luat naștere, începând cu secolul al IV-lea e.n., și o biografie a înțeleptului, care a circulat cel mai adesea atașată la culegerea fabulelor 62. Cea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cadru indeterminat sau îndepărtat în timp). Semnificativă este piesa Zidarul (1981), care pornește de la o speculație dramatică promițătoare: scindarea personalității lui Manole în zece ipostaze, corespunzând celor zece meșteri. Însă dezvoltarea lasă de dorit, întrucât se abuzează de replici pretins sapiențiale sau tensiunea este potențată într-o manieră artificioasă. După 1989 T. s-a întors la comedia sentimentală și de moravuri. SCRIERI: Gara mică, București, 1959; Cu tot cu soarele pe masă, București, 1965; Albastru deschis, București, 1966; Io, Mircea Voievod, București, 1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
valoarea cărții nu se reduce la atât: ideile Galeriei sunt ele însele încarnate într-o bogată „galerie” caracterologică și expuse sub veșmintele unui discurs ceremonios în care se întâlnesc polifonia, rafinamentul stilistic, voluptatea evocării și a digresiunii în genere, enunțurile sapiențiale și poezia tandră a obiectelor - toate acestea propulsând romanul lui Ț. printre marile realizări postbelice ale genului. Mult mai jos se află Însoțitorul (1981), care, deși cuprinde numeroase scene de efect, resimte consecințele arborescenței epice și ale căutării ostentative a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
ani de-acasă... Există cu siguranță o pedagogie populară, o platformă ideatică ingenuă ce răspunde la dilemele modelării umane. Aceasta constă Într-un cumul de observații, generalizări sau abstractizări spontane (exprimate În proverbe, vorbe de duh, sentințe empirice), În materialul sapiențial care sintetizează experiența educativă a comunităților; acest standard de primă instanță nu este structurat teoretic, Însă are o forță deosebită, chiar și În societățile moderne (sub forma ethosului moral-educativ al familiei, al grupurilor mici, Închise etc.). Până la generalizările sofisticate ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
amenințând regatul său. Motivul eroului salvator apare, cu structură similară, și în contextul deloc fabulos al Țărilor Române aflate în criză culturală identificată, și a cărei soluție nu va mai fi nașterea miraculoasă a moștenitorului sau uciderea zmeului, ci oferta sapiențială cartea/ scrierea, precum în splendidul fragment din predoslovia la Carte românească de învățătură, 1646, purtând titlul Toți ceia ce sâmt creștini pravoslavnici, cine va ceti ca să înțeleagă, si semnată Evstratie biv Logofet. Cităm întregul paragraf ce descrie "osârdia" căutărilor Domnitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la efort de cercetare și descoperire a sensului Sfintelor Scripturi pe cei ce "s-au cumpătat de-au cercat pănă s-au spodobit de-au găsit izvorul vieții cel nescădzut", evidențiază, prin metafora scrierii-moșie transmisă urmașilor, ideea fundamentală a legatului sapiențial ca formă absolută de moștenire, pentru că ea oferă acces nu numai la bunăstarea materială, ci la însăși sursa vieții eterne. Se configurează, astfel, în mod ideal, un univers unde învățătura, categorie gnoseologică și ontologică deopotrivă, este o nevoie vitală, sine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
arderii, al combustiei spirituale consacrate atingerii finalității cunoașterii de sine și de Dumnezeu, unde modelele umane întruchipate de scriitor ar fi, în termenii lui Balthasar Gracián, cel al discernătorului, dublat de al cuminecătorului.74 Opera ca răgaz simbolic al ospățului sapiențial și spațiu metaforic al mesei înțelepciunii, dublată de imaginea semnificativă a oglinzii (deschizând, de data aceasta, spre necesitatea orânduirii spațiului interior și a duratei vieții 75) conturează un alt model uman: scriitorul ca înțelept al cetății, chemând la banchetul reflexivității
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de „banchetul strigoilor” ( Seara când vin prin sat...). Înțelepciunea comunitară pare să constituie un scut a cărui ocrotire este însă ascunsă îndărătul vorbei în doi peri, susținută de un text care oscilează între poemul în proză și snoava cu iz sapiențial, ca în Șarpele casei (1998). M. este adeptul unui lirism eliberat de elemente livrești, cu toate că nu totdeauna și le refuză. Un rest de „înțelepciune” din cărți rămâne în subtext, ca un termen obligatoriu de comparație pentru „poezia ca o vulpe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
au lăsat; pentru aceasta tu pe dânsa, iară nu ea pe tine să stăpânească”. Iar lucrurile lumii „comedii sunt”. Cu toată fracturarea tematică, unitatea internă a discursului moral este perfect controlată și nu se abate de la canonul impus. Fondul didactic sapiențial al Divanului e susținut de vasta cultură a autorului. Se fac astfel asociații cu miturile grecești și legendele biblice, „Labirintul Critului” și Grădinile Semiramidei sunt invocate alături de Sodoma și Ierusalimul ceresc. Pitoresc în invenții de vocabular e și mitul Sirenelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
timp, spațiu, mișcare, deturnându-l din starea sa inițială de epifanie, de "reprezentare prin enigmă".181 Chiar și acum, însă, "reductibile la o schemă", miturile "însuflețesc totuși, vitalizează lumea, ca niște fulgurații spermatice. Lumea este un Om Mare spun doctrinele sapiențiale iar miturile sunt glandele lui endocrine".182 Iar atunci când mitul se dovedește criptat, când straturile sale de sens nu se lasă descifrate iar insistența hermeneutului nu este încununată de succes, Vasile Lovinescu ne încurajează în manierea Împăratului Iulian: "ceea ce în
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la numeroase schimburi și manifestări internaționale scriitoricești, la Budapesta, Berlin, Roma. În 1989 este beneficiarul unei burse de documentare la Biblioteca Vaticanului și căderea comunismului îl surprinde în Italia. Din 1975, paralel cu activitatea literară, își începe inițierea în practicile sapiențiale, devenind membru al grupului de practicanți Yoga, interzis în 1982. În 1987, inaugurează seria conferințelor-atelier de practică isihastă și de optimizare umană, înființând ulterior cenacluri și participând activ la întemeierea Centrului Național de Practică Isihastă (1994). În 1990 fondează Grupul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
schița Colindul dificil, în suplimentul literar „Suceava”, continuând cu publicarea unor proze scurte în „România literară”, unde este remarcat de S. Damian. Primul său volum, Iutlanda posibilă (1970), inaugurează o serie masivă de cărți - proză scurtă, romane, eseuri teoretico-programatice sau sapiențiale, memoriale ale unor voiaje reale sau spirituale. A. este un autor inclasabil, rezistând tipologizării sau operațiilor de afiliere comparativă la formule, generații sau coterii literare. Cu toate acestea, scriitorul n-a fost niciodată perceput ca un „caz”, un deviant sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
de sprijin în psihocibernetică, noua orientare îi va da sugestii autorului pentru repertoriul său de sintagme cu ecou abisal, între care un rol important îl deține „iluminarea”. Tot în ultima decadă a secolului, A. publică mai multe volume de eseuri sapiențiale - Terapia destinului (1994), Misticii din Carpați (1998), Psihoterapie isihastă (2000), Istorie și taină la Sf. Munte Athos (2001), Yaatra. Jurnal în India (2002) - definite de autor drept „o formă de eseu, articulat la o practică a înțelepciunii”. SCRIERI: Iutlanda posibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
se difuza mai bine, pitorescul autor intrând cu timpul în conștiința intelectualității române, iar din banii strânși s-a pus o piatră tombală pe locul său de veci. Pildele, maximele și apropourile lui M. se înscriu în așa-numita literatură sapiențială. Oglindind lumea în schimbare de la mijlocul secolului al XIX-lea, pildele sale ironizează ticuri și moravuri, idealizând cinstea, munca și învățătura. O întreagă filosofie populară se înfățișează cititorului în zicale concentrate și spirituale. Într-o maximă vituperează pe cei avuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
de predare ori să-și înnoiască sursele de inspirație. Metoda actuală de introducere a studentului ortodox în tainele teologiei este tocmai cea mai contraindicată de Părinții Bisericii. În loc să se înceapă cu instrucția ascetică (lectura Scripturii, mai cu seamă a Cărților Sapiențiale și a Psalmilor), pentru ca, abia apoi, trecând prin contemplația naturală (filozofia etică a gânditorilor păgâni și a Părinților Bisericii), să se ajungă la dogmatică, la noi se face exact pe dos1. Îl introducem mai întâi pe învățăcel în păsăreasca dogmaticii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despărțirilor. Ratăm frecvent marile întâlniri cu prezentul, sub un spectru paseist, înecați în retorica crizei, cuprinși de voluptățile negației. Sub umbra tradiției, parcă nu mai e chip să scrutăm clipa: glisăm pe certitudini vagi, lamentații defetiste, refuzând cu un aer sapiențial existența, hic et nunc, a excepționalului. Ca români, am știut întotdeauna să proslăvim posteritatea. În perimetrul nostru, moartea convertește atâtea figuri triste ale istoriei în efigii perene. Doar pentru că nu ne angajează, discursul funebru devine encomiastic. Poarta admirației noastre este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]