128 matches
-
efluenții proveniți din prelucrarea cartofilor sau în efluenții de ape reziduale poate fi mult mai slabă. Din acest motiv, se recomandă testarea efluenților după eventualele tratamente de purificare (de exemplu, sedimentare sau filtrare) pe parcursul cărora se reduc populațiile de bacterii saprofite. Limitările sensibilității procedurii de testare trebuie avute în vedere atunci când se evaluaează fiabilitatea rezultatelor negative obținute, după caz. Deși această procedură a fost efectuată cu succes în studiile destinate să stabilească prezența sau absența agentului patogen în apele de suprafață
32006L0063-ro () [Corola-website/Law/295071_a_296400]
-
pot fi provocate de asemenea de populații de alte bacterii sau ciuperci prezente în granula de țesut de tubercul. Acestea includ Erwinia carotovora, subsp. carotovora și E. Carotovora subsp. atroseptica, Phoma exigua var. foveata precum și de populații mari de bacterii saprofite. Aceste ofiliri pot fi deosebite de cele cauzate de C. sepedonicum deoarece toate frunzele sau întreaga vânătă se ofilesc rapid. 6.8. Se prepară o colorație Gram (4) pentru toate loturile de vinete care prezintă simptome, utilizând secțiuni de țesut
jrc2214as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87367_a_88154]
-
sepedonicum Diagnosticul poate fi confirmat doar dacă C. sepedonicum este izolat și identificat ca atare (8). Deși C. sepedonicum este un organism dificil, el poate fi izolat din țesutul simptomatic. Totuși el poate fi depășit prin cultivarea rapidă de bacterii saprofite și de aceea izolarea directă din granula de țesut de tubercul (3.3.) nu este recomandată. Vinetele asigură un mediu de îmbogățire excelent pentru dezvoltarea lui C. sepedonicum și, de asemenea, un excelent test gazdă de confirmare. Se fac izolări
jrc2214as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87367_a_88154]
-
secțiunea III.2), - testul ELISA (secțiunea III.3), - testul PCR (secțiunea III.4). 3 Cu toate că izolarea agentului patogen din materialul vegetal cu simptome tipice prin diluare galvano-plastică este directă, punerea în cultură poate eșua datorită stadiului avansat al infectării. Bacteriile saprofite care cresc în țesuturile bolnave se pot dezvolta mult mai repede decât agentul patogen sau îl pot inhiba în mediul de izolare. Dacă testul de izolare este negativ, dar simptomele bolii sunt tipice, izolarea trebuie repetată, de preferință printr-un
jrc3681as1998 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88841_a_89628]
-
culturi celulare au sugerat că multe substanțe active pot influența efectele TFD , eventualele exemple fiind descrise mai jos . La om , nu sunt disponibile date pentru a sprijini sau respinge aceste posibilități . Compușii care distrug specii de oxigen activ sau radicali saprofiți cum sunt dimetil sulfoxid , b- caroten , etanol , format și manitol se presupune că reduc activitatea TFD . De asemenea , datele preclinice sugerează că ischemia țesutului , alopurinolul , blocantele canalelor de calciu și unii inhibitori de sinteză ai prostaglandinelor pot interfera cu PhotoBarr
Ro_791 () [Corola-website/Science/291550_a_292879]
-
cu vasoconstricție , activarea trombocitelor și agregare și coagulare . Studiile la animale și pe culturi celulare au sugerat că multe substanțe active pot influența efectele TFD , eventualele exemple fiind descrise mai jos . Compușii care distrug specii de oxigen activ sau radicali saprofiți cum sunt dimetil sulfoxid , b- caroten , etanol , format și manitol se presupune că reduc activitatea TFD . De asemenea , datele preclinice 20 sugerează că ischemia țesutului , alopurinolul , blocantele canalelor de calciu și unii inhibitori de sinteză ai prostaglandinelor pot interfera cu
Ro_791 () [Corola-website/Science/291550_a_292879]
-
includ marele gen Agaricus precum și alți bureți din ordinul "Basidiomycota" clasificate anterior în familiile "Tulostomataceae", "Lepiotaceae" și "Lycoperdaceae". Familia are peste 2.500 de specii descrise, încadrate în mai mult de 100 de genuri. Această familie constă in principal din saprofiți, care pot fi găsiți atât în păduri foioase și de conifere ca și prin pășuni tufișuri, livezi, în parcuri precum pe compost și așchii de lemn. Multe acestor specii trăiesc de obicei în grupuri sau în cercuri mari. Familia "" crește
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
letal pentru organismul respectiv. Uneori însă funcțiile respective pot fi compensate de alte gene sau pot să nu aibă efecte letale în cazul când au devenit inutile ca urmare a schimbării unor condiții. De pildă trecerea la modul de hrană saprofit sau parazit înlătură necesitatea unei serii întregi de enzime. Inversiunile constau în inversiunea, cu 180°, a unui segment de cromozom. Se poate produce prin ruperea cromozomului în două locuri, după care segmentul dintre rupturi se realipește la cromozom dar în
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
1800 ex Elias Magnus Fries, (1849), sin. Helvella esculenta, (Christian Hendrik Persoon, 1800), din încrengătura "Ascomycota" în familia "Discinaceae" și de genul "Gyromitra" este o ciupercă care poate cauza otrăviri mortale. Ea este denumită în popor zbârciog gras. Acest burete saprofit este în mod predominant locuitor de sol, arătând însă de asemenea caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord ca una din primele specii de ciuperci deja din
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
formează bazidia - organ omolog ascei de la ascomicete, pe care se formează spori exogeni, numiți bazidiospori. Corpul vegetativ este reprezentat printr-un tal, alcătuit din trei tipuri de miceliu: primar, secundar și terțiar. Miceliul primar este format din hife haploidale, este saprofit, slab dezvoltat și de scurtă durată. În urma copulării miceliilor primare are loc plasmogamia, rezultând un miceliu secundar, binucleat. Miceliul secundar reprezintă dikariofaza și constituie aparatul vegetativ de lungă durată a bazidiomicetelor. Pe miceliul secundar iau naștere bazidiile cu bazidiospori, în urma
Basidiomycètes () [Corola-website/Science/333763_a_335092]
-
Celula este mică (în medie 6-7 × 2,5 μm) și în formă de ou. Baza celor două flagele lungi este sub vârf (sunt subapicale). Există un singur nucleu. Caracteristicile ultrastructurale nu sunt cunoscute. "Kamera lens" are un stil de viață saprofit și se poate găsi în infuziile de fân. William Saville Kent a văzut mase de spori ai săi în 1880. Prima descriere validă (sub numele de „"Monas lens"”) a fost publicată de Otto Friedrich Müller în 1773. În 1880, William
Kamera lens () [Corola-website/Science/333398_a_334727]
-
Jules Favre ex Bruno Cetto, 1987) denumită în popor pieptănuș primăvăratic, este o specie de ciuperci otrăvitoare de "basidiomicete" din familia "Entolomataceae" și genul "Entoloma". Buretele coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), dar are deasemenea calități saprofite. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în grup, în păduri mixte și de conifere dar și pe pășuni în preajma unei conifere, de la deal la munte, primăvara, din martie până în iunie. Ordinul Agaricales
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
asemenea în cele de conifere sub pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut), "Hypholoma fasciculare" (otrăvitor, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, miros plăcut dar gust foarte amar), "Lepista flaccida" sin. "Lepista inversa" (comestibilă, cuticulă gălbuie până pal
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut), "Hypholoma fasciculare" (otrăvitor, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, miros plăcut dar gust foarte amar), "Lepista flaccida" sin. "Lepista inversa" (comestibilă, cuticulă gălbuie până pal brun-gălbuie, lamele precum picior de colorit albicios până ocru și clar decurgătoare, miros și gust aromatic), "Tricholoma bufonium" (necomestibil
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
E. Bigelow și Alexander H. Smith, 1969), este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Tricholomataceae" și de genul Lepista, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=blid de băut și (=gol, nud)". Acest soi saprofit, denumit în popor nicorete violet, nicorete vânăt sau ciupercă mov, crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase precum de conifere, prin
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
bădia (Christian Hendrik Persoon, 1800), sin. Aleuria bădia (Christian Hendrik Persoon ex Claude Casimir Gillet, 1879), este o ciupercă comestibila din încrengătura "Ascomycota", în familia "Pezizaceae" și de genul "Peziza". Buretele este denumit în popor urechiușa bârligata. El este un saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, în mod predominant pe soluri nisipoase și argiloase, de-a lungul marginea drumurilor și a spațiilor deschise similare din păduri de conifere sau de stejar
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie:Ascomycota]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1790 în știință]]
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
Helvella crispa (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Elias Magnus Fries ,1822) din încrengătura "Ascomycota" în familia "Helvellaceae" și de genul "Helvella" este o ciupercă gustoasă, dar numai restrâns comestibilă. Ea este denumită în popor mitră tomnatică. Acest burete saprofit crește solitar sau în grupuri, fiind locuitor de sol umed, bogat, în humus neutru până calcaros, cu frunziș. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin lăstăriș în păduri de foioase, de-a lungul marginilor acestora
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
Pleurotus cornucopiae (Jean-Jacques Paulet, 1793 ex Léon Louis Rolland, 1910), din încrengătura Basidiomycota în familia "Pleurotaceae" și de genul "Pleurotus" este o ciupercă comestibilă, denumită în popor burete cornet. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând plopi și ulmi, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
fost obținută în anul 1983 la „Ciupercăria Mogoșoaia a I.C.L.F. Vidra”, de către autoare, sub îndrumarea regretatului dr. N. Mateescu, fiind semnalată pentru prima dată în revista Producția vegetală, Horticultura, 1983. [[Categorie:Pleurotus]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci parazite]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1793 în știință]]
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
coastă" și ("=ureche"), iar epitetul din cuvântul latin ("=scoică, stridie"), este o ciupercă comestibilă, care crește sălbatică sau poate fi și cultivată. Ea este denumită în popor păstrăv de fag, burete negru, păstrag, găinușa-pădurii sau păstrăvul cerului. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând fagi, de asemenea, dar mai rar, și brazii, molizi sau pini, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Soiul sălbatic se găsește în România, Basarabia și Bucovina de
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
fost descrisă de savantul suedez Elias Magnus Fries, în anul 1822, în volumul 2 al operei sale "Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species". Buretele este denumit în popor zbârciog suplu. El este în mod predominant locuitor de sol saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar, aparând în păduri de conifere pe lângă molizi și pini sau la marginea acestora, unde arată caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), dar și pe rumeguș. Buretele se poate găsi în România
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
Morchella esculenta, din familia "Morchellaceae" și genul "Morchella" este o ciupercă de tip "Ascomycota" care este comestibilă și foarte delicată. Ea este denumită în popor zbârciog galben. Acest burete este în mod predominant locuitor de sol saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar, și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord ca una din primele specii de ciuperci deja din sfârșitul lui martie, privind afară din zăpadă, până la inceputul lui iunie, crescând solitar sau
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
Morchella steppicola, (Maria Iacovlevna Zerova, 1941) din familia "Morchellaceae" și genul "Morchella" este o ciupercă de tip "Ascomycota", fiind comestibila și delicată. Buretele este denumit în popor zbârciog de stepa . El este un saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar. El se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în mod predominant în zonele de stepa pe teren deschis, în cele cu plantații vinicole neglijate de ceva timp, prin tufișuri precum locuri ierboase
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
are lame propriu zise ci doar niște pliuri, precum "Omphalotus olearius" are carnea în picior de culoare portocalie în loc de albicios-gălbuie. Mai departe buretele poate fi confundat cu „gemenii” săi "Omphalotus illudens", (diferențele sunt la nivel de ADN respectiv la preferințele saprofite) și "Omphalotus olivascens" (diferențele sunt la nivel de ADN respectiv la preferințele saprofite, prezintă în plus pete măslinii pe pălăria ciupercii mature), ambii tot atât de otrăvitori precum cu mortalele "Galerina marginata" și "Inocybe lacera" sau cu comestibilele "Hygrophoropsis aurantiaca" (are lame
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]