1,007 matches
-
liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni. s-a născut la 30 martie 1746 la Fuendetodos, un mic sat în Aragon, în nordul Spaniei. Curând familia se va stabili la Zaragoza - capitala provinciei Aragon. Goya urmează școala la iezuiți, după care intră
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
înăsprită, care se poartă brutal cu copila ei, fumează, divorțează, și-a ratat viața și îi i-e greu s-o recunoască. Cât despre propriul soț, el s-a recăsătorit, are doi copii și a devenit dependent de vodcă. Dramă sarcastică descriind depravarea valorilor morale ale unui regim în agonie, abordând un subiect până atunci tabu, distanța dintre generații. Dar filmul, gălăgios și isteric, refuză orice analiză sprijinit de un populism ieftin în care mai toate personajele își afectează și urlă
Rubedeniile () [Corola-website/Science/328877_a_330206]
-
și în opera să dramatică ("De-ale Carnavalului", "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierdută"). Satiră literară modernă își are originea în UȘĂ. Marile orașe tehnicizate și codexul moral al noii clase de mijloc formează tema de preferință a unei critici sarcastice din românele lui Sinclair Lewis ("Babbitt", 1922). Evelyne Waugh are ca țintă modul de viață al celor "zece mii" din pătură superioară a societății americane ("Decline and Fall" - "Declin și Prăbușire", 1928, "A Handfull of Dust" - "Un pumn de pulbere", 1934
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
fost prezentat în mod special de Lennon ca nou membru al formației) să rateze începutul de la „Raunchy”, să cânte notele greșite, și să se dea înapoi rușinat între Hanton și Garry. Toată lumea se aștepta ca Lennon să facă un comentariu sarcastic, dar văzându-l pe veșnic încrezătorul McCartney atât de deprimat, Lennon a izbucnit în râs. În ziua de joi, 7 noiembrie, Charlie McBain i-a angajat pe The Quarrymen să cânte la Wilson Hall în Garston, Merseyside. The Quarrymen au
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
nu există, teză pe care Xenofan nu a sprijinit-o, fie că ei sunt altfel decât îi înfățișează oamenii, teză care a fost argumentata de el. Xenofan a fost cunoscut de lumea veche mai ales ca scriitor practicând o critică sarcastică și denunțătoare. Tot Diogenes Laertios, l-a considerat pe Xenofan profesorul lui Parmenides, Heraclit din Efes l-a disprețuit pentru ca a redus filosofia la erudiție, iar Aristotel i-a numit concepția (simplista). Unele fragmente metodologice din Xenofan au câștigat admirația
Xenofan () [Corola-website/Science/301479_a_302808]
-
ProSieben a găzduit emisiunea acestuia, "TV total". Emisiunea a început într-un format de comedie, însă s-a transformat la scurt timp într-o emisiune muzicală „de la miezul nopții“, similară cu emisiunea "Tonight Show" moderată de Jay Leno. Comentariile adeseori sarcastice ale lui Raab în legătură cu numeroase personalități germane au condus chiar și la un incident: în 1997 raperul Moses Pelham i-a rupt nasul.
Stefan Raab () [Corola-website/Science/298261_a_299590]
-
cu „A treia căutare a lui Isus cel istoric” — incluzându-i pe Géza Vermes, Ben Meyer, John Riches, Anthony Harvey, Marcus Borg, E.P. Sanders și N.T. Wright — au argumentat că aceste criterii ale autenticității sunt mult prea stricte. O variantă sarcastică a acestei teze este critica următoare:
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
doctorul Martin” glumește și vrea să-l inducă în ispită. În scurtă vreme, în jurul celor doi se adună un grup de tineri care încearcă zadarnic să înțeleagă în ce constă miracolul. Din cauza oboselii, Dumitru adoarme. Discuțiile continuă în jurul lui, iar sarcasticul Lucio, un component al grupului, afirmă că românul "„a abandonat Natura și s-a îndreptat spre Cultură”", plecând dintr-un spațiu arhaic pentru a ajunge în America ca să se mântuiască prin "„semantică, sociologie și zen”". Într-un final, cineva înțelege
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
avut turnee în toată lumea, inclusiv Beirut și Moscova. Al treilea album The Fâț of the Land, a fost lansat în 1997. La fel ca cele anterioare albumul a însemnat o nouă borna în evoluția trupei. Având melodii simple și versuri sarcastice punk-like, albumul totuși a păstrat semnătură trupei. Poziționați perfect între lumea "underground" și cea "evidență", albumul le-a asigurat poziția de cea mai reușită trupa din genul hard dance, intrând pe primul loc în topurile engleze și americane. Cel mai
The Prodigy () [Corola-website/Science/304360_a_305689]
-
în care seniorul respectă convențiile iubirii curtene - divinizarea femeii, statornicia timidă și supusă a iubitului, exagerarea suferinței din dragoste etc.) - într-un limbaj artificial înfrumusețat de termeni provensali. Poezia satirica Menestrelii compuneau și versuri satirice, fie sub forma unei ironii sarcastice ("„cântece de zeflemea”"), fie sub forma unei apostrofe directe ("„cântece de blestem”"). și acest gen își are tradiția să populară la care s-a adăugat influență provensala a acelei forme poetice cu caracter moral sau satiric numită "sirventes". Cele mai multe dintre
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
detonatorul (o simplă capsă) era umed, arma era compromisă. Spre sfârșitul războiului, milițiile Volkssturm erau deseori echipate doar cu aruncătoare de grenade Panzerfaust din cauza lipsei acute de muniție din Wehrmacht. Din acest motiv, câțiva generali germani au comentat, în mod sarcastic, că barele de metal puteau fi ulterior folosite ca bâte.. Germania nazistă nu își putea permite risipa de metal, iar inginerii germani au încercat să proiecteze un model care să refolosească tubul de lansare. Spre finalul războiului, s-a încercat
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
creativă a lui Petrehuș. De aici, solemnitatea gravă a tonalităților sale cromatice și hieratismul aproape hirsut și enigmatic al personajelor și "chipurilor", al "duhurilor" și "urmelor", al "priveghetorilor" și "relicvelor" sale. Nu lipsesc, desigur, în multe dintre compozițiile sale, notele sarcastice, ori, mai adesea, cele grotești, pe care le "înscenează" cu iscusință și întotdeaua aluziv ori provocator, în forme ce amintesc de "Misterele" medievale, ori de ritualurile de exorcizare sau înmormântare din Nordul autohton ancestral. O expoziție încărcată de sensuri adânci
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
care, paradoxal, poate, “regurgitează” viață - eternitate umanizat-expresivă, de fapt: “Nu te mai zbate/suflet al meu/zbaterea însăși/ți-e Dumnezeu.// GEAMĂNA MOARTE/NAȘTE MEREU/ Nu te mai zbate/EU NEALMEU” - cf. Invocație nocturnă. Învierea-Renașterea umană este, la scepticul și sarcasticul tragedian, EUGEN EVU, un fenomen mai curând Gnostic, decât Creștin. “Mielul” stă sub blestemul amestecului confratern (precum tracicul Fărtat, confratern, întru demiurgie, cu Nefărtatul - aparent paradox, exprimat astfel: “Noi, cei aduși aici de moartea Ta murim/Abject sublim./ Retro, Elohim
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
trupul și să îl ducă la Roma. În activitatea literară a lui Beza, ca și în viața sa, trebuie făcută distincție între perioada umanistă (încheiată cu publicarea volumului "Juvenilia") și cea ecleziastică. Dar producții mai târzii ale sale, ca umanistul, sarcasticul, satiricul "Passavantius" și "Complainte de Messire Pierre Lizet..." dovedesc că în anii maturității s-a întors câteodată la prima sa dragoste. La bătrânețe, a publicat "Cato censorius" (1591) și a revizuit "Poemata", din care a eliminat excentricitățile tinereții. Dintre lucrările
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
esenței în lucruri. Practic, dificultatea în care este pus de către incisivitatea elevului său constă tocmai în transformarea cursului său de dialectică într-un fel de monolog axat exclusiv pe problema universaliilor, ceea ce îi prilejuiește, din nou, lui Abélard, o observație sarcastică: „cursurile sale s-au adâncit într-o stare de raționament neglijent care numai cu greu s-ar mai fi putut numi predarea științei dialecticii”. După acest succes, tocmai succesorul lui Guillaume la catedra din Paris îi oferă lui Abélard scaunul
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
1982, între Groapa Fundeni și Dealul Bolintin, Lucian Pintilie a început filmarea peliculei „De ce trag clopotele, Mitică?”, inspirat din piesa D-ale carnavalului. Pelicula a fost interzisă de comuniști în faza în care nu i se definitivase montajul, din pricina trimiterilor sarcastice voalate la adresa sistemului de atunci. Deși Caragiale a scris doar nouă piese, el este considerat cel mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Opera sa i-a influențat pe alți
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Yikes!” și „Zoinks!” și era mereu momeala. Uneori este de acord cu ceilalți membrii ai găștii, considerând fantoma, monstrul etc. Scooby-Doo se comporta de asemenea ca versiunea sa mai mare. Daphne era o fată zadarnică care era total sceptică și sarcastică (în special în preajma lui Fred). Fiind născută în bani, adesea își chema majordomul, Jenkinks (un joc de cuvinte de la „Jinkies!”), pentru ajutor (într-o ocazie Scooby l-a chemat), deobicei pentru niște motive absurde („sperie-te pentru mine”), ceva ce
Un cățel numit Scooby Doo () [Corola-website/Science/329423_a_330752]
-
pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”. Proza sa scurtă se caracterizează prin șlefuirea și concizia expresiei alese, cu deosebită siguranță, restrânsă la elementele esențiale, dând impresia simplității până la prozaism și banalitate în reprezentarea obiectiv-neutră, uneori cu accente ironice, satirice ori sarcastice, a mediului mic-burghez ori a celui funcționăresc parizian, a nobilimii mărunte ori a lumii declasaților, cu preocuparea constantă de a reliefa umanitatea oamenilor simpli. Romanele sale, mai aproape de realism prin contrucție și tematică, ilustrează darul de analist al mediilor și
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
quatre cens cinquante six," "Je, François Villon, escollier..." ("Le Lais", 1-2). </poem> este o operă de tinerețe adresată amicilor săi de pahar și pozne, dar și o încercare de reconciliere cu binefăcătorul și tutorele său, Guillaume de Villon. Efervescentă, caustică, sarcastică, crudă și amuzantă, plină de autocompătimire a „bietului Villon” ("povre Villon") sortit să sufere ostilitatea și lipsa de compasiune a celor care i-au blocat calea spre poziția socială care i se cuvenea. Argoul folosit, jocurile de cuvinte, aluziile la
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atît în proza romantică dar și în cea simbolistă. Lucrările de critică literară ale lui Edgar Allan Poe se caracterizează printr-o profundă cunoaștere a literaturii, prin spirit sarcastic, simț ascuțit în receptarea adevăratelor valori creative. Scrierile sale teoretice s-au bucurat încă din timpul vieții de o atenție și prețuire deosebită și au exercitat o influență puternică asupra generațiilor ulterioare de prozatori. „Filosofia creației poetice” ("The Philosophy of
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
noapte la hotel, unde profita de timpul liber pentru a compune unele din textele sale. În august 2006, Orelsan încarcă pe YouTube primul său videoclip amator, „Ramen”. În 2007, cunoaște un succes și mai mare datorită clipului „Saint-Valentin”, o parodie sarcastică despre Ziua Îndrăgostiților. Astfel, el atrage internauții către pagina sa de Myspace, unde adaugă în mod regulat noi piese. În 2008, casa de discuri „3e bureau” îl remarcă și îi propune să îi producă albumul, în colaborare cu „7th Magnitude
Orelsan () [Corola-website/Science/328893_a_330222]
-
care a existat înaintea apariției vorbirii. Pentru a sprijini această teorie se ia considerare centrul râsului din creier care este mult mai vechi ca și centrul vorbirii. De cele mai multe ori râsul este vesel, voios, dar poate fi și un râs sarcastic, ironic, răutăcios. Râsul în mod obișnuit este un act involuntar, care este declanșat în creier prin sosirea impulsurilor senzitive, din centrul râsului sunt transmise impulsuri prin ramurile nervilor motori de contracție a musculaturii. Astfel se formează un arc reflex perfect
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
Universității Ruse Libere. De asemenea, a avut o abordare seculară a anticomunismului, a deplâns apropierea emigranților de Biserica Ortodoxă Rusă — biserica, susținea Slonim, nu reprezenta un fundament adevărat al culturii și identității ruse. Aceste poziții au fost rezumate în caracterizarea sarcastică a lui Slonim în "Sovremennye Zapiski" ca o „voce nepartizană a frontului larg liberal-democrat, cu unele tendințe care sunt uneori socialiste, alteori religioase”. "Volya Rossii" și-a declarat sprijinul pentru „socialismul moral”, bazându-se pe „activitatea spontană și creativitatea maselor
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
limba engleză în anul 1579, în lucrarea . Cuvântul vine din vechea Greacă σαρκασμός (sarkasmos), derivat din cuvântul σαρκάζειν, care înseamnă „a rupe carne, scrâșni dinții, vorbi cu amărăciune”. ul este o "ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare sau vorbă, frază, expresie sarcastică." Comentariile critice și ostile se pot spune și într-o formă ironică, de exemplu: „nu munci prea mult”, zisă unui leneș. Sarcasmul are nevoie de un anume ton, care sa indice ironia sau remarca dura, pentru a putea fi înțeles
Sarcasm () [Corola-website/Science/324238_a_325567]
-
nu munci prea mult”, zisă unui leneș. Sarcasmul are nevoie de un anume ton, care sa indice ironia sau remarca dura, pentru a putea fi înțeles mai ușor. Sub forma de text este, deseori, mai dificil de evidențiat o remarcă sarcastică. Pentru a înțelege subtilitatea acestui fel de comunicare, e nevoie de un al doilea tip de interpretare din partea vorbitorului. Înțelegerea sarcasmului poate lipsi la unele persoane care prezintă leziuni ale creierului, demență, autism (deși nu întotdeauna) iar aceasta percepție a
Sarcasm () [Corola-website/Science/324238_a_325567]