1,002 matches
-
ce gîndesc și despre ea, însă n-am decît nouă ani și sunt pe trei sferturi dus de cît gin Tom Colins am dat pe gît. Dar chiar și cînd sunt treaz, nu reușesc decît să-mi imaginez o observație sarcastică. - Ține-te bine, Frisco, mă îndeamnă Carlton. S-ar putea să avem parte de o petrecere haioasă. După licărul din ochii lui, îmi dau seama ce a pus la cale. A aranjat o întîlnire oarbă între prietenii scorțoși ai părinților
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
tradiția (cu Alexandrescu, Alecsandri, Bălcescu, Odobescu, Eminescu și Coșbuc - singurii numiți), Caragiale consideră drept spirite tutelare ale actualității sfârșitului de secol XIX pe Hasdeu și Maiorescu, relevând adversitatea simptomatică dintre ei (p. 59-74). Își încheie auto-interviul cu detestarea fățișă și sarcastică a saloanelor și cercurilor literare, numindu-le "adunătură de spirite mai jos adesea decât mediocre" (p. 77) și mizând pe singurătatea și singularitatea talentului: "caută, când te rătăcești din întâmplare în așa cercuri, să te depărtezi cât mai degrabă, respingând
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
un roman. Pentru că, nu-i așa, totul se întâmplă pentru a ajunge într-o carte! Augusta este o femeie divorțată, sora i-a murit, părinții ei sunt imigrați, trăiește singură. Fragilitatea ființei sale își găsește expresia în tabloul cu titlu sarcastic al lui Magritte, Drepturile omului, unde corpul unei femei este alcătuit din cioburile de porțelan, de ceramică sau de gips ale unui vas spart. Confesiunea, scrisul, oglinda, tabloul, toate acestea declanșează meditația și devin instrumente ale regresiei în spațiul el
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
pubera Sofia, ce a jucat-o pe sora cea mică a protagonistei. Alegînd o cale mai alambicată decît Francis în mai sus amintita comedie Peggy Sue se mărită, fiica - crescută pe platourile de filmare ale tatălui, dar admiratoare a umorului sarcastic practicat de Mike Nichols în Absolventul și a modalității de detașare lucidă exersat magistral de Terrence Malick - izbutește să-și conducă personajele pe linia subțire dintre viață și moarte, dintre patetic și ridicol, dintre dramatic și ironic. Fiindcă - la urma
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
merge cu soluția 2″, îmi zic, cu speranță. - Da, sigur, vorbiți chiar acuma cu un manager. Eu sunt. Mda, nu a mers. - Îmi mai spuneți o dată numele dumneavoastră? - Da, sigur, cum să nu, ca să îl puneți acolo în reclamație. Era sarcastică, desigur. Are de 20 de ori mai mult tupeu decât colegul de ieri. Doar e manager. - Exact. Ca să îl pun în reclamație. Și încă o dată, vă rog, să îmi ștergeți numărul de telefon din baza dumneavoastră de date. - Dar de ce
Haideți, doamnă, să vorbim ca de la femeie la femeie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20072_a_21397]
-
fără grația fantazării de acolo. Asta n-ar fi de mirare - și nu doar pentru că nimeni nu poate fi chiar dimovian, cu excepția lui Dimov - ci și pentru că Iulian nu-i, de fapt, practicant de gratuități pure, fiind mai degrabă un sarcastic ce se destinde din cînd în cînd în inventivități ludice. Sarcaștii însă reacționează, nu acționează; așa și Iulian, are nevoie mai întîi de ceva care să-l lezeze și asupra căruia să verse apoi sarcasme (pentru propriul catharsis, desigur). Cum
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
și de orice alt fel): „vino ca o cofetărie la mine/ noauă, cu buzele savarine/ inima ice-cream/ că toamnă se face fumul țigării/ și nu pot să murim// de nu m-ai uita, încalte” etc. (Preumblarea duminicală a miopului). Reflexele sarcastice se compensează la Iulian prin cele parodice; iar cînd pot, se împletesc. În direcție opusă elipticelor cu rost vag ermetic ale lui Iulian Caragea trage Constantin Iftime în Vreau altă realitate. Artă, merg pe mîna ta (Editura Tracus Arte, București
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
stăpânirea preaputernicei Cleopatra, a căzut sub jugul Imperiului Roman. Ba, și mai rău, Cleopatra a ales să-și ofere inima lui Iulius Cezar, imperator al celui mai puternic dintre popoarele antichității. Sau, cel puțin așa susține el. Sătulă de remarcile sarcastice ale lui Cezar, trufașa și frumoasa regină face un rămășag cu acesta: dacă ea reușește să construiască cel mai impresionant palat din lume în doar trei luni, în mijlocul deșertului, el va recunoaște în public că poporul egiptean este cel mai
Agenda2003-8-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280726_a_282055]
-
care, paradoxal, poate, “regurgitează” viață - eternitate umanizat-expresivă, de fapt: “Nu te mai zbate/suflet al meu/zbaterea însăși/ți-e Dumnezeu.// GEAMĂNA MOARTE/NAȘTE MEREU/ Nu te mai zbate/EU NEALMEU” - cf. Invocație nocturnă. Învierea-Renașterea umană este, la scepticul și sarcasticul tragedian, EUGEN EVU, un fenomen mai curând Gnostic, decât Creștin. “Mielul” stă sub blestemul amestecului confratern (precum tracicul Fărtat, confratern, întru demiurgie, cu Nefărtatul - aparent paradox, exprimat astfel: “Noi, cei aduși aici de moartea Ta murim/Abject sublim./ Retro, Elohim
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
Sorin Lavric Ca un medic să se apuce de scris trebuie să se lepede de obișnuințele tagmei spitalicești, dintre care cea mai nocivă e cinismul. Ca un făcut, contactul cu suferința le împrumută medicilor aerul unor ființe sarcastice, cărora indiferența la durerea altuia le devine a doua natură, caz în care impulsul epic e o raritate. Se înțelege, nu e vorba de un cinism dobîndit prin răceală lăuntrică, ci de un mijloc de apărare în lipsa căruia medicul ar
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
bogată, istoricul găsind-o în Arhivele Naționale, în manuscrisele Bibliotecii Academiei Române și în documentele MAE. Dacă informația cărții place, scrisul lui Lucian Boia nedumerește, fiindcă stilul i se apropie tot mai mult de reportajul revistelor ilustrate, cu fraze scurte, remarci sarcastice și acel gen de zugrăvire istorică care surprinde cancanul în dauna atmosferei de fundal. E o însușire verificată că naturile sarcastice nu evocă, ci vituperează, iar Lucian Boia face parte din această categorie. Volumul nu are atmosferă, din cauza umorilor ironice
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
Lucian Boia nedumerește, fiindcă stilul i se apropie tot mai mult de reportajul revistelor ilustrate, cu fraze scurte, remarci sarcastice și acel gen de zugrăvire istorică care surprinde cancanul în dauna atmosferei de fundal. E o însușire verificată că naturile sarcastice nu evocă, ci vituperează, iar Lucian Boia face parte din această categorie. Volumul nu are atmosferă, din cauza umorilor ironice ale autorului. Lipsește acel minim patos fără de care istoria devine un sec procesverbal destinat posterității. Cititorul găsește radiografia Balcicului, nu aerul
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
Drăghici, într-o „armonică roșie lucitoare“ (în cealaltă mână se află „păhăruțul“, paharul cu alcool de la cârciumă, de la restaurantul Casei Monteoru, „în care a scuipat deja moartea“) limbajul se intertextualizează, se democratizează postmodern, capătă accente colocviale, ludico-(auto)ironice, parodice, sarcastice ori balcanic-nastratinești. În esență, poezia devine un joc lucid cu tot felul de fantasme, personale sau livrești (negresa, lunetistul, Africa și vânătoarea de lei, Ismael, Ierusalimul), și de măști poetice, uneori animaliere (ca la Mircea Ivănescu): „motanul negru garabet“, „bătrânul
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
iluziile și crimele sale, fervoarea și fanatismul, tulbură- rile și teroarea, imensul număr de victime și martiri. Presa mexicană de stânga a numit-o „noul congres fascist al intelectualilor.” Eram extrem de mândru să fiu împreună cu acești „fasciști”... conștient și de sarcastica simetrie cu cel de-al Doilea congres - antifascist acela - din 1937, în Spania, unde tânărul Octavio Paz `ntâlnise, printre alți scriitori importanți, pe exilatul român Tristan Tzara. Intelectuali fasciști în Mexico City în 1990?! Mario Vargas Llosa și Cornelius Castoriadis
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada. Presărând multă ironie, fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80 își are maeștrii autohtoni în poeții enumerați mai sus
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
care fiecare mare artist îl pastișează involuntar la începuturile sale artistice. Paradoxal, cumva, este că astăzi discipolul este mult mai celebru decât maestrul. Prin urmare, ca să revenim la subiect, nu doar „notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada”, nu doar „ironia, fantezismul și libertatea asociației” (despre care vorbea Radu G. Țeposu) stau mărturie pentru relația optzeciștilor cu Dimov, ci chiar elementele concrete ale alcătuirii poetice, identificabile unul câte unul. Moștenirea lui Dimov în literatura
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
o împărțire echitabilă a sarcinilor, dar nici acolo bărbații n-au încă și sarcina de a naște copii. Recent căsătorită cu Ted Hughes, scrie pagini extraordinare despre ceva ce nu merge între ei. Sunt incorigibil în realismul meu. Câteva pagini sarcastice despre o seară cu scriitori îmi spun mai mult decât tone de autoanaliză și de întrebări, îmi găsesc, nu-mi găsesc un iubit, pot să scriu, nu pot să scriu, mă publică, nu mă publică, o întrec pe cutare doamnă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2771_a_4096]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > RONDELUL RONDELULUI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului OMAGIU LUI ALEXANDRU MACEDONSKI 14 martie 1854 - 24 noiembrie 1920 Invoc rozele din rondel Și,.. admir poetul renumit, Sarcastic și gingaș și cu zel, De frumusețe îndrăgostit, Chemat, de talent, la apel Din visul lui de-o noapte trezit. Invoc rozele din rondel Și,.. admir poetul renumit... Vibrând, a scris în paralel -Cu sete în tocul smălțuit- Versuri și
RONDELUL RONDELULUI de LIA RUSE în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384179_a_385508]
-
că cele mai importante două lucruri într-un cuplu sunt comunicarea și sexul. Să vedem cum arată comunicarea cu un bărbat. Exemplul 1: - Trebuie să vorbim puțin despre noi! - anunță ea. - Care noi? - Noi, poporul român. - Noi, poporul român??? - Eram sarcastică! Noi, eu și cu tine. - Tu și cu mi... Păi... și... ce să vorbim? - Așa... De exemplu, să-mi spui ce simți. - Ce simt? - întreabă el candid. - Păi, nu știu, tu tre’ să știi. - Eu? De unde să știu eu ce
Comunicare pe care by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18428_a_19753]
-
I Don’t Know How She Does It, este un jurnal al lungilor zile și al nopților fără somn ale unei soții, mame și manager de investiții londoneze, pe numele ei Kate Reddy. Scris la persoana întîi într-un stil sarcastic și dezarmant de sincer, romanul lui Pearson a dat la o parte cortina pentru a dezvălui ce înseamnă jongleria numită “să le ai pe toate în viață”, și a avut un succes imediat cînd a fost publicat prima dată în
Oare cum o reuşi ? [Corola-blog/BlogPost/96906_a_98198]
-
pe Ramona, aruncă ea, simțind nevoia de a se răzbuna pe el. Ea este în fond de "condiție mai bună" și ține la tine foarte mult. - De ce Ramona...? Știi... nu mi se pare prea serioasă propunerea ta. O găsesc chiar sarcastică. Doar ai aflat care a fost reacția ei când a auzit că am părăsit-o pentru tine. - Îți mulțumesc, dar chiar nu știu ce să zic. - Haide, zău, o să-mi iau revanșa față de tine cu prima ocazie... - În ce fel, ieșind la
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
cu un Haiku sau cu o Tanka, de altfel învață japoneza la școală și nu ratează nici o manga) completat de "Journal du mouvement du monde" (în 7 capitole). Ambele eroine ale romanului regardent les riches: Paloma din interior, cu ingeniozitate sarcastică, Renée, din exterior, cu ironie casantă. Un roman ce pare a fi construit în concordanță cu regula celor trei unități postulată de clasicism: de loc (evenimentele se desfășoară în imobilul din 7, rue de Grenelle), de acțiune (raporturile cu ceilalți
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
demolări iraționale, inclusiv ale unor biserici (468). Omul comunist nu scapă de beție (461), iar profesionalismul nu e floare la ureche - mai sunt încă doctori imbecili (465-466), protejați, iată, de un regim care se responsabilizează prin ascunderea lor. "Generalizând", naratorul sarcastic, dezbărat de autocenzură, compară ordinea realității - astăzi spre alertarea corecților politic - cu cea țigănească (510). Cititorul nu trebuie să știe ce se petrece în închisorile comuniste (381-382), nici despre deținuții politici (444), eliberați fără a li se restitui textele scrise
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
expresiei umane și artistice. El amintește că a fost închis datorită unei lucrări de seminar, la Facultatea de Istorie, despre Ștefan cel Mare în înțelegerea lui N. Iorga (489-490). Opt pagini (498-506) compacte refac arestarea și procesul său antijuridic. Perspectiva sarcastică, soresciană ca limbaj, calamburgistică, este reflectată prin protagonistul însuși. Extrag aici din (con)text: avocatul apărării (tot acuzator și el) susține că inculpatul ("element dușmănos") nu poate fi achitat. Replica acuzatului vine cu o detașare ironic-echivocă la limita verosimilității: "- Decât
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
o carte de strictă și aridă alură lexicală - cum este cea a lui Jean-Luc Marion - încît să existe un public cultivat care s-o guste? Orice tentă malițioasă trebuie lăsată la o parte. Nu e vorba de a rosti verdicte sarcastice pe seama disciplinelor speculative, ci de a intui ce se petrece în mintea unui om care le îndrăgește. Oricît de desprins de realitate ar fi un amator de filozofie, el rămîne o ființă profund egoistă: își urmărește interesul cu încăpățînare. Asta
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]