617 matches
-
pe pământ.24 august 2016, ConstanțaSursa foto:#Lonely #Days - A #Gothic #Tale#ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii... XXXI. ULTIMA NOAPTE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016. Tenebra morții-n prag de toamnă Își pregătește sarcofag Și frunze ruginii îndeamnă La simfonii pe un drumeag, Pe care viața mea înseamnă Mai mult decât un pas pribeag. Mă pregătesc de-un cancer veșnic Al râului ce-a sfredelit, Puternicindu-se temeinic În miezurile de granit, Sub luna sobră
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Țipătul vulturilor pe cremene își poartă crucea pe un semeț Caraiman, alunecă bătrâne brume pe obraz de Babe, din ochi de orbite de Sfinx Zamolxe înalță rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă un Om tot mai Hamangia, Pe genunchi doar două gânduri lungi și dincolo de umeri vâslind tăcute scrutând gânditor din șezută orizontul norilor albi ca
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu știe de mine nimeni, nimeni, nimeni...“ Foarte puține lucruri pe lumea asta Îmi stîrnesc curiozitatea, nu mă interesează nici tipurile de orînduiri sociale ale mileniilor viitoare, nici soarta galaxiei Gutenberg, Înghesuită printre mărunțișuri Într-un uriaș sertar universal, nici sarcofagul poeziei trezind nostalgii inimilor Încă sensibile, Îmi pare rău că nu pot identifica stelele prin care am cutreierat cîndva - cred că cea mai dureroasă pierdere a omului este pierderea memoriei. CÎnd am fost izgoniți din paradis Dumnezeu ne-a pedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui Decie (anul 250) Într-o peșteră din dealul Celionului. După anul 230, iar după o altă versiune după anul 309, ei se vor trezi, dar vor muri imediat, iar trupurile lor vor fi aduse la Marsilia Într-un uriaș sarcofag de piatră, care se află la biserica Sf. Victor. Numele lor erau: Constantin, Dionisie, Ioan, Maximilian, Malhus, Martinian și Serapion.“ Mottoul povestirii era din Coran, din a optsprezecea surate care poartă titlul „Peștera“: „Unii vor zice: / Fură trei și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci funerare, iar sarcofage romane erau aliniate de-a lungul pereților. Cândva, acela trebuie să fi fost cimitirul micii comunități de monahi, Însă urmele vremii și ale părăsirii erau evidente. - Acesta e secretul magiei, murmură Cecco, arătând către un obiect Învelit cu o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
călătoria prin eternitate? Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se lega moartea suveranului de faptele care, cu o jumătate de veac mai târziu, tocmai umpleau Florența de sânge? Continuă să privească În jur, În acea peșteră a minunățiilor. Lângă un sarcofag, În pardoseală, se deschidea o crăpătură care dădea spre o altă cameră subterană. Se aplecă, coborând lampa În acel spațiu de trecere. Pe sub criptă trecea un coridor larg, cu pereți de cărămidă, care părea să se facă nevăzut către Arno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nici un loc prielnic. Pentru un moment, se gândi să dea drumul mașinăriei prin crăpătura subterană, dar se temu că apele puțului ar fi putut urca până acolo. Imaginea Fecioarei Îi reveni În minte. Într-un colț, așezat pe un vechi sarcofag roman, se afla relicvariul lui Bigarelli, care părea să Îl fixeze cu privirea sa teribilă de piatră dură. Se apropie, cuprins de dorința de a privi de aproape acel rod al nebuniei sculptorului. Apoi, Îi atrase atenția capacul sarcofagului. Piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vechi sarcofag roman, se afla relicvariul lui Bigarelli, care părea să Îl fixeze cu privirea sa teribilă de piatră dură. Se apropie, cuprins de dorința de a privi de aproape acel rod al nebuniei sculptorului. Apoi, Îi atrase atenția capacul sarcofagului. Piatra trebuia să fi fost deplasată, și Încă recent, judecând după urmele de pe pardoseală. Cu un efort, o Împinse preț de câteva degete, deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai mică urmă de rugină. Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi, dând armele puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vreți să Îl urcați pe tron? De aceea ucideți? Francezul rămăsese mut, În timp ce dădea Înapoi. - Vino cu noi, zise el Încă o dată. Încă mai e vreme! După ce omul se făcu nevăzut după colțul Baptisteriului, Dante se așeză pe unul din sarcofagele care zăceau lângă poarta de miazăzi a templului. Piatra Își mai păstrase ceva din căldura soarelui. Încerca să găsească un sens celor auzite cu o clipă mai Înainte. Monerre Îi păruse sincer atunci când Îi schițase planul și când și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
periculos. Ceva ce poetul nu putea abandona, cu nici un preț. Mașinăria lui al-Jazari, ascunsă În criptă. Din momentul În care soldățimea avea să Înfrângă ultima rezistență și să treacă la jaf, era doar o chestiune de timp să ajungă la sarcofage. Iar șeful gărzilor văzuse mașinăria, chiar dacă Îmbucățită, și ar fi putut-o recunoaște, denunțându-l ca fiind În complicitate cu conjurații. Ar fi fost ca și când și-ar fi oferit el Însuși dușmanilor capul, pe o tipsie de argint. Mașinăria trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la Palermo. Dar unde Îi era inima, odată smulsă din piept? Acolo, În odaie, nu răsuna oare un ecou al minții sale, cu mai multă putere decât În preajma corpului său descompus, a zdrențelor rămase din veșmintele sale regale Închise În sarcofag? Poate că acesta era sensul profund al profeției lui Michael Scotus: „Sub flore morieris”. Îți vei sfârși zilele la Florența. Precum marele său arhitect. Omul care ar fi vrut să Îi ridice mormântul. Probabil, edificiul ars pe pământurile familiei Cavalcanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Era cineva În fața lui. - Sănătate, messer Alighieri, auzi spunând din umbră. Știam că Încăpățânarea dumitale te va aduce aici, mai devreme sau mai târziu. În stelele acestei nopți era indicată ora exactă a smintelii dumitale. Omul ședea pe unul dintre sarcofagele romane alipite de peretele Baptisteriului. Capul, Înfundat În gluga hainei de călătorie Își ascundea trăsăturile, Însă Dante Îl recunoscu de Îndată. Făcu câțiva pași spre el. - Sănătate dumitale, messer Marcello. Și eu știam că te voi Întâlni, Într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre tamburul cupolei de deasupra sa. De o perfecțiune inutilă, ca Întotdeauna când faptele oamenilor vor să maimuțărească Natura, adăugă sarcastic. Dante ajunsese În fața lui. Le porunci, printr-un semn, celor doi călugări să stea locului. Carul se opri lângă sarcofag. Astrologul ridică o margine a perdelei, scrutând cu luare-aminte. Privirea sa zăbovi pe chipul senin al lui Arrigo, apoi pe lada de la picioarele lui. Pe urmă se Întoarse către poet. - Așadar, era În mâna dumitale. Ar fi trebuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bătrânul era un vânător înrăit - pe care fiul, care făcea să cadă capete, dar detesta să le vadă, pusese să fie aduse aici, la grămadă. Păianjenii țesuseră deasupra nenumărate pânze ce dădeau întregului ansamblu o patină antică, asemeni celei a sarcofagelor și misterelor egiptene. Pentru a împodobi casa după marea lucrare, un decorator venise special de la Bruxelles. Primul locatar sosi de îndată ce se terminară lucrările. Șase luni mai târziu, în locul lui veni un al doilea, care plecă, la rându-i, apoi veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Crucii au fost topite, iar materialul a fost utilizat la o cască de fier a Împăratului, precum și pentru frâul calului. Sfânta Împărăteasă Elena ar fi murit la Constantinopol, pe la vârsta de optzeci de ani, trupul ei fiind așezat într-un sarcofag de porfiră și transportat la Roma. Astăzi în Muzeul Vaticanului se poate vedea un sarcofag de porfiră atribuit Sfintei Împărătese Elena. Revenind la fiul său - Împăratul Constantin cel Mare, convertirea sa a fost un act de o importanță crucială și
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
Împăratului, precum și pentru frâul calului. Sfânta Împărăteasă Elena ar fi murit la Constantinopol, pe la vârsta de optzeci de ani, trupul ei fiind așezat într-un sarcofag de porfiră și transportat la Roma. Astăzi în Muzeul Vaticanului se poate vedea un sarcofag de porfiră atribuit Sfintei Împărătese Elena. Revenind la fiul său - Împăratul Constantin cel Mare, convertirea sa a fost un act de o importanță crucială și capitală. Până atunci creștinii constituiau o minoritate în Imperiu și aparțineau, mai cu seamă, populației
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
se trece”, rosti el influențat de zurba rusească. - Domnule căpitan, îți interzic să fii obraznic și să răstălmăcești spunerea mea de acum o sută de ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care abia ieșise. Praful fin se împrăștiase de jur împrejurul său ca aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... Citește mai mult Când a aflat după un secol de lâncezeală că urma să aibă
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
se trece”, rosti el influențat de zurba rusească.- Domnule căpitan, îți interzic să fii obraznic și să răstălmăcești spunerea mea de acum o sută de ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care abia ieșise.Praful fin se împrăștiase de jur împrejurul său ca aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... X. GHEORGHE ANDREI NEAGU - TATUAJUL, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2093 din 23
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
simboliza farmecul feminin, astfel încât Taj Mahalul este considerat o „apoteoză a feminității indiene". În interiorul mausoleului se află cavourile de marmură albă, încrustate cu pietre semiprețioase și protejate de ecrane fin traforate, din aceeași marmură, decorată cu intarsii de pietre semiprețioase. Sarcofagele reale, cu rămășițele pământești ale celor doi, se află într-o criptă situată sub podeaua încăperii, la nivelul grădinii exterioare, unde, inițial, potrivit tradiției mogule, aveau acces numai rudele foarte apropiate și înalții demnitari. Culorile ansamblului se schimbă de la oră
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
Marele Imhotep o poate confirma, însă am pus la cale, împreună, o stratagemă menită să ne readucă vigoarea și puterile care ne-au impus de-a lungul istoriei. Îl voi ruga pe Măritul să ne lumineze. Imhotep se ridică din sarcofagul de lemn aurit, vechi de milenii și începu să vorbească. Era ceva mai greu de înțeles, nu din cauza limbii străvechi, cât din cauză că-și pierduse maxilarul inferior pe timpul unor excavații făcute de niște netrebnici de arheologi cu ajutorul prafului de pușcă. În
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
a provenit acest mare sfânt, venit a doua oară pe pământ, pentru a-și îndeplini misiunea de a-l boteza pe Iisus Hristos. Coborâm cu liftul la „Ground floor“ și vizităm Sala Artei Egiptene, în care sunt expuse mumii și sarcofage. Sigur că este trist, macabru să le privești, dar este totodată interesant; deschizi ochii bine și gândești, îți explici cum s-a dezvoltat această artă. Arta egipteană a putut fi urmărită de la sfârșitul mileniului IV î.e.n., când se pun bazele
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
aceea îmbălsămau trupurile, pentru a nu putrezi și mai puneau în morminte statuia celui mort pentru a fi înlocuit trupul, în cazul putrezirii. Așa s-a dezvoltat sculptura și pictura lor, având un caracter religios-funerar. Arta sculpturii se manifesta prin sarcofagele ornate cu figuri variate, adică portretele defuncților și diferite medalioane. Culorile folosite erau galbenul pentru femei și maroul pentru bărbați. Doar capul era sculptat cu mare atenție, pentru a reda cât mai bine trăsăturile feței. Intrăm în alte săli. Basoreliefurile
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Ediția nr. 1230 din 14 mai 2014 Toate Articolele Autorului îngândurat, trecu printre ruine filozoful cetății și îmbrățișă o coloană de marmură rece, a stat acolo zile întregi vorbind plăpândelor ziduri, perora prin terme mulțimii curioase de efebi, dintr-un sarcofag de granit veneau ecouri din stela înecatului într-un târziu, adulmecând pe lespezi lângă el, un corb bătrân îi mirosea hoitul. miercuri, 14 mai 2014 Referință Bibliografică: filozoful / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1230, Anul IV
FILOZOFUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349881_a_351210]