231 matches
-
astfel că țipetele sale mi s-au părut asemănătoare zbierăturilor disperat-neputincioase ale unui miel jertfit în ajun de Sfintele Paști între Palatul Victoria și Cotroceni. Scuzați comparația... Culmea e că începusem să aud, undeva mai în spate, și râsul cam sardonic al domnului Adrian Năstase, râs care mi-a și declanșat S.P.V(1-ul după care, din ce în ce mai clar, am avut și revelația: domnul prim-ministru, purtând o țundră cu fireturi aurii, descheiată mai la toți nasturii inscripționați de o mână
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
noaptea, fie și în această manieră postmodernă, cu cel mai nonconformist, nerușinat, teribilisit clasic (hélas) al liricii românești. Uneori, după câte o expresie tare, care trebuie să fi produs spasme de plăcere perversă bovaricei sale partenere de dialog, un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar cel mai adesea nu face decât să lovească precipitat tastele calculatorului pentru a nu fi năpădit de ploaia de mesaje ale interlocutoarei. Inevitabil, după
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
urmând o lege a economiei de piață. Avem în față un perfect prefabricat hollywoodian al cuiva care sar fi decis să reconstruiască spiritul rococo, cu dulcegăriile și petrecerile lui galante, uitând de faptul că în spatele romanului galant se află zâmbetul sardonic, tragic al marchizului de Sade. Contrar spiritului nostalgiei, filmul lui Hazanavicius nu sesizează pierderea, ireparabilul în saltul de la mut la sonor, mai mult decât atât, storyul melodramatic permite recuperarea artistului mut de către filmul sonor, îl salvează postum. Apariția filmului sonor
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
nu e nici urmă de seriozitate aici, nici urmă de asumare. De altfel, revărsarea transcendentului e folosită ca pretext pentru a trece de la o lume "normală", căreia îi este cu cinism denunțată lipsa de sens, la una infuzată de "sfințenie" sardonic prezentată drept deopotrivă de absurdă. Căci dacă vedem ironia tăioasă în prima parte (care prezintă orășelul de cîmpie cu procedee de insolitare care amintesc mai degrabă de viziunile "marginale" asupra lumii din Sfîntu' Așteaptă al lui Queneau decît de Kafka
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
din zilele noastre intuiesc inefabila dar profunda legătură între America și Florența; printr-o lege misterioasă a istoriei, frumusețea evanescentă a Simonettei Vespucci este evocată de fiecare dată când se intonează imnul american” (p. 377). O altă expresie a râsului, sardonică de această dată, privește interpretarea ambiguă a finalului fericit: în virtutea principiului dualității (fiecare creație își evocă simultan contrariul, pentru ca Dumnezeu să nu fie văduvit de exprimarea virtualității sale, practic infinită), viitoarea epocă luminoasă, căreia i se face drum liber prin
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
profesorului te așteptai să facă direct irupție întrun cuget tineresc, după o logică a imediatului. Împrejurări crunte, - cutare accident de muncă retezînd groaznic o mînă -, zguduitor, presiunea lor near biciui memoria cu imagini inconfortabile: cu livida fascinație exercitată de mîna sardonicului Lacenaire, cînd, după execuție, o evoca poetul, în Emaux et camees; ori cu amenințarea tenace, fatidică din La main d'ecorche , pe care personajul povestirii lui Maupassant credea că o exorcizează atîrnînd-o la cordonul de sonerie, la ușa de intrare
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
țările lor să fie văzute în Statele Unite. Nu li s-a spus că aveau să fie comparate, „ideea ar fi fost anatema pentru ambele părți". Gazda lui Daniel Schorr în România a fost Silviu Brucan, șeful televiziunii, „al cărui umor sardonic m-a cucerit" - scria ziaristul american, citând replici deloc conformiste ale „profetului" de mai târziu. Se întâmpla ca răspunsurile lui Brucan să nu fie factual exacte, dar să conțină sâmburele unui adevăr pe care ținea să-l comunice. Schorr i-
Optzeci de ani reporter by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6087_a_7412]
-
Shakespeare, un Marlowe, Ben Jonson, Browne, Donne, toți care scriau încă de zor, sau încetaseră de curând să mai scrie, a protestat Orlando, înșirând numele poeților săi favoriți; nici nu putea fi vorba de așa ceva. Greene a emis un râs sardonic. Shakespeare, a recunoscut el, a scris câteva piese bunicele, dar pe cele mai multe le-a furat de la Marlowe. Marlowe, la rândul lui, a fost un băiat promițător, dar cum poți judeca un tip care murise înainte de a împlini treizeci de ani
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
suna bine în auzul cenzorilor, dar și, implicit, "valorile civilizației materiale", pe care se bizuia "socialismul", lucru ce i se trecea cu vederea. Erezia gînditorului de la Păltiniș, din punctul de vedere al ma-terialismului dialectic și istoric, era contrabalansată de satisfacția sardonică a consimțirii sale propagandistice... Minuțios documentată, învederînd o remarcabilă vervă demonstrativă, scrierea lui Sorin Lavric e infuzată în marea majoritate a paginilor sale de un spirit de justiție, care e, vorba lui Camus, "în același timp o idee și o
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
și la intrarea în Palatul Victoria cu o armată de reporteri tv după noi... Ba, într-o noapte, am visat că monștrii ieșiți din televizor erau, de fapt, două vase de război ai căror căpitani o făceau pe chiorii rânjind sardonic în timp ce fluturau spre mine mii de bancnote de lire sterline... -Cumnățele dragă, încercă să-l mai domolească unul dintre bucovineni, păi nu erau cele două fregate despre care se tot vorbește la televizor ? -Nu, domnule, nu!, se enervă Haralampy. Încă
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
a publicat Construcția logică a lumii, o carte despre care autorul ei recunoștea că a scris-o rămînînd îndatorat din punct de vedere intelectual lui Wittgenstein, acesta din urmă l-a acuzat că i-a plagit ideile și a comentat sardonic: ŤNu îmi pasă că un băiețel îmi fură merele, dar mă deranjează atunci cînd spune că eu i le-am dat.ť" (p. 225) În fine, orgoliul lui Ortega Y Gasset nu scapă nici el nepedepsit: Cînd s-a instalat
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
marca misterul unei figuri voluntare. „Speculații, my dear, speculații?!..”, m-ar taxa imediat Ondina și zău că ar avea dreptate. Cine poate să iasă din propria lui piele? De cîte ori mă prinde cu mîța în sac, Ondina zîmbește ironic, sardonic. Știu că nu-i plac sclifoselile. Știe că-i dau dreptate. În cea de-a doua fotografie blonda Nicole e îmbrăcată într-o rochie albastră cu gulerul transparent, mare și ascuțit, brodat cu flori. Gîtul ei gol e aplecat spre
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Este aproximativ așa, iar spectatorii sunt chiar prietenii de la bar cu moacele gonflate rizibil. Mircea îl bate măr pe Vlad și îl vedem tîrîndu-l pe coridorul de spital și depozitîndu-l într-unul din sertarele metalice de la morgă în timp ce rîsul său sardonic ne răsună în urechi asemeni celui al diavolului care apărea și dispărea în fum în scenele de vodevil de acum un secol. Ha-haa! În concluzie, Mircea l-a omorît pe Vlad, cel puțin așa spune el. În concluzie, Vlad le
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
Altfel spus, Alexandru Mușina pare a îngroșa familia, impunătoare oricum, a sentimentalilor ce-și bruiază sentimentul din pudoare. E o manieră de a-și ascunde frustrarea și - de ce nu? - de a-și deruta destinul. Masca sceptică ori de-a dreptul sardonică are un iz superstițios, ține de magia exorcizării "ghinionului" care uneori poate avea extinderea unei întregi vieți: "Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează? Oricum, deasupra Maternității/ Cînd ne-am născut nu strălucea nici o rază./ Ai diavolului, nu. Nici ai
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
pentru a păstra temperatura lecturii scăzută ( închpuiți-vă efectul unei scene de amor pasional în mijlocul lui Molloy) ar putea fi învinsă de foamea de autenticitate. Faire l’amour este un hibrid. Sticluța de acid clorhidric, mascota romanului, constituie simptomul apropierii dintre sardonicul nepăsător, "estet" al foarte-nou-romancierilor ( cînd acidul se află în relație cu protagonistul, aflat astfel mereu în pericol de autosuspendare) și cruzimea naturalistă, obscenă, a făcătorilor de senzații tari ( cînd o altă destinație a acidului se vădește a fi partenera protagonistului
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
un cât de neînsemnat respect pentru dreapta spre a fi imediat calificat de extremă-dreaptă. Dacă te ocupi (chiar blamându-i) de Mircea Eliade ori Cioran, ți se lipește automat pe frunte eticheta de "reacționar". (A pățit-o, spre hazul meu sardonic, chiar unul dintre cei mai echilibrați critici literari români, un monument de cumsecădenie, generozitate și toleranță. în clipa de față, haita de sămădăi ideologici inventariază până și virgulele din textele sale. N-au decât, măcar transpiră un pic pentru bursele
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
drept care adorm cu sufletul și mintea devastate, începând să visez monștri cu cap de parlamentari sau invers, personaje din film ieșind prin ecranul televizorului ronțăindu-și reciproc părți ale trupului... Aceasta în timp ce Morfeu mă strânge de gât cu sălbăticie, rânjind sardonic. Cu ultimele puteri mă vânzolesc revoltat simțind că îmi este sugușat însuși dreptul la libertatea din decembrie '89 de către un balaur uriaș scremându-se să iasă din televizor... Are o mulțime de capete, poate chiar... Nu, n-o să pronunț cifra, deși
"Situația e sub control, stați liniștiți..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10712_a_12037]
-
-mi pot impune gusturile. Mă gândesc, în schimb, la o categorie a personajelor de mare popularitate - actorii. Nu pun sub semnul întrebării clasarea lui Alexandru Arșinel pe cea mai înaltă treaptă și nici n-am să râd în hohote, rostind sardonic: " Aici am ajuns?!" Se poate discuta dacă Alexandrul Arșinel e sau nu actor (aflu de pe internet că a jucat în unsprezece filme - din care n-am văzut nici unul, dar e, cu siguranță, o scăpare a mea.) Aș spune mai degrabă
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
se întreabă unii pe alții care-i diferența dintre „titular” și “suplinitor”. Nimeni nu știe. Calculatoarele sunt blocate, dicționarul cu terminologia respectivă e într-un seif, cheia a fost scăpată într-o rigolă de către cineva care tocmai se aude râzând sardonic și, ca într-o străfulgerare, apare fantoma mustăciosului frate al gemenei născut de dl premier. Brrr! Film de groază... Ultimul episod al visului: vecina de palier, venită să ne spună ultimele știri de la televizor, îl întreabă pe fiu-mi-o
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
învățământ, știință). La prima vista, dintre toate artele, muzica ar putea părea o privilegiată: oferta debordantă, maxima tranzitivitate, investiție fiabilă, materie primă la îndemână. Cu toate acestea, fenomenul sonor autohton este păstorit haotic, total ireverent, dacă nu chiar cu o sardonică rea-credință. Indivizi de paie ce, culmea, nu pot arde pentru o idee, ageamii care aidoma maimuțelor se cațără cu dexteritate, iar când ajung sus nu le mai vezi decât părțile rușinoase, în loc să construiască o logistică a desfacerii și exportului, demontează
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
civil din Liban, meritau să fie cunoscuți în limba română, sunt autori care îmbină imaginația, observarea realității și grija pentru stil. Nuvelele lui Zakaria Tamer (nume transcris și ca Zakariya Tamir) au deschidere mitică și anvergură suprarealistă, amalgamând paradoxul, privirea sardonică și tragedia, într-o concentrare „seacă”, de un umor pe care l-am putea numi englezesc (autorul trăiește, de altfel, de mult timp la Londra și a mai publicat numeroase articole satirice, precum și literatură pentru copii). Scenele sunt ambivalente și
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e din ce în ce mai hain/ memoria e fără de mantie adunîndu-se-n cheaguri de frig// iar eu/ încă o dată și încă o dată// am murit în murmurul marmurei/ de o mie de ori" (Lied
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Ťreeducareť demn de ficțiunea sadiană. Ceea ce regizorul surprinde excelent în film este caracterul ritual al acestei inițieri, punctată ce-i drept de intempestive brutalități și caracterul ocult al acestei societăți paramilitare posedînd gnoza ei și, așa cum unul dintre seniori numește sardonic un anumit l'esprit de finésse. Acest l'esprit de finesse este cu adevărat înspăimîntător, nu utilizarea forței brute, ci programul savant de dezalcătuire a ființei umane, transformarea ei într-un deșeu. Sistematizarea, disciplinarea, programul fascinează, fiecărui act, fiecărui detaliu
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de vînătoare). Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului. Ca și cum însă un roman al coșmarelor ar fi avut puterea magică de a provoca un coșmar veritabil, Un
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Consecința firească a disocierii de mai sus este gruparea celorlalte forme ale comicului în jurul celor două atitudini, astfel că gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale comicului - pot fi socotite auxilii ale umorului, iar ironia, sarcasmul, grotescul, sardonicul, ale satirei. în deplină corespondență simetrică se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea lui. într-un fel râdem, dobândind acea dublă satisfacție despre care vorbea Tudor Vianu, când e vorba de umor
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]