217 matches
-
veleitari agresivi găunoși și inapetenți la condiția poetei, ci și sexul dement "istoric,/ enorm, al istoriei cotidiene". Siderată, ca odinioară Niobe, de fundătură tragică a veacului, de visul rău ca "nouă istorie", Ioana Dinulescu se complace în postura de trubadur sardonic, grefier exterminator: "Prin gropile primăverii,/ prin bălțile primăriei,/ prin tufișurile eparhiei,/ risipesc, vai mie, perle/ în calea porcilor. Stric/ orzul pe gâște./ Le scriu numele în analele lui Exitus,/ în orașul acesta tembel,/ prin care mă plimb singurel." Justițiar-caricatural uneori
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
o materie școlară -, cu evoluții, clasificări fiziologice și psihologice proprii, gradele ei de „dezvoltare” semnalându-le și pe cele de dezordine, violență, lipsă de orizont. Conceptul, raportat la revoluție, război sau la trecerea spre alt sistem, e privit cu umor sardonic, ca o „călătorie” esențială. SCRIERI: Herbert, București, 1988; ed. 2, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1998; Tratat asupra cozii, pref. Nicolae Breban, București, 1992; Sâmbăta engleză și alte povestiri, Cluj-Napoca, 1998. Traduceri: Henri Bergson, Râsul. Eseu asupra semnificației comicului, București
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
tactică la indignarea unora dintre „pre-cititori” în fața obsesivei preocupări de a-l vitupera pe „Abe”, chiar și când acesta agonizează într-un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain-Barré. și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură rea, ceva din solidaritatea temporară a bârfitorilor provoacă nostalgie și conferă necropsiei o notă de compasiune. Pe de altă parte, există ceva „omenesc, prea omenesc” în fiecare individ, dimpreună
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
om ca Bonsentir nu provine doar din puterea „acelor și a pilulelor”, ci și din complicitatea cu monștrii lumii interlope. În gamă minoră, aproape parodică, locul amintește de bolgiile dantești, populate de personaje deșucheate, într-o panoramă în care umorul sardonic și grotescul agresiv sunt produse de imaginația unui doctor el însuși demn să figureze pe lista pacienților săi: Nepotul dipsoman, sora nimfomană, mama în curs de îmbătrânire căreia-i place să-și arate chiloții, cumnatul excentric ce are obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-și picioarele. ― Păi, n-au cum să știe, așa-i? spuse Lefty. Așa că sunt În siguranță. Tonul lui scăzut nu era prea convingător. Lefty se purta de parcă Își revenise după moartea părinților, dar pe Desdemona n-o putea păcăli. Zâmbi sardonic spre fratele ei și, fără comentarii, Întinse un pumn. Automat, Încă admirându-se În oglindă, Lefty strânse și el pumnul. Numărară: ― Un, doi, trei... foc! ― Piatra zdrobește șarpele. Am câștigat, spuse Desdemona. Deci, spune-mi. ― Ce să-ți spun? ― Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rândul său pe flamin de faldurile togii: — Tu l-ai luat sub aripa ta ocrotitoare, ca pe Horatius, dar, spre deosebire de Horatius, te-a trădat și pe tine, cum m-a trădat și pe mine. Nu l-a trădat, rânjește Tiberius sardonic, răsucind papirusul în mâini. Tu i l-ai furat. La îndemnul tău, Maecenas i-a ademenit pe cei mai promițători dintre poeți și i-a pus să te laude, să te preaslăvească în versuri săltărețe ori serioase. Toți ceilalți pa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie aplicată fără milă. Gata cu defrișarea pădurilor de tec! Gata cu despădurirea pentru instalarea conductelor! Gata cu tăierea copacilor pentru cultivarea heroinei! Cei care nu vor respecta mediul vor fi torturați și pe urmă executați. Moff a comentat râzând sardonic: — Unde a eșuat conservarea ecologică, a triumfat comerțul. Domnia zilelor fericite și a audienței ridicate a mai durat Încă un pic. Dar dacă miracolele sunt precum ploaia după secetă, atunci lăcomia este potopul care vine după. Cultivatorii de heroină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
efectele asupra vitalității lui. Oricum, aspectul președintelui era inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric în încăpere. Evident că nu așteptase nici un răspuns, căci amuzamentul său încetă brusc și continuă fără pauză: - Un fenomen foarte curios, aceste femei. Și, am impresia, un fenomen tipic american. O dată luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
trăgând cu pistolul, decât să se angajeze într-un duel jurnalistic cu Jefferson Dayles. Își imagină titlurile senzaționale: UN OBSCUR OM DE AFACERI ÎL ACUZĂ PE JEFFERSON DAYLES Campanie de compromitere a președintelui. Craig râse din nou, de data asta sardonic. Nu prea era loc de îndoială. Oricare ar fi fost motivul lui Jefferson Dayles pentru a-l răpi, acesta își pusese mintea la contribuție. Oricare i-ar fi fost motivul! Ce motiv ar putea avea? Dădu din cap nedumerit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
la un echilibru dificil, care a dus la o atmosferă falsă de liniște Și demnitate. Sunt sigur că bărbații care sunt acum suporteri atât de înflăcărați ai femeilor din Congres, vor deveni cu timpul dușmanii lor cei mai înverșunați. Zâmbi sardonic: - Pregătiți spitalele, continuă, pentru femei cu capetele sparte și închisorile pentru bărbații care le vor sparge țestele - și găsiți-l pe Craig, altfel vom fi inundați de o mare de emoții. Anul se apropia cu repeziciune de sfârșit și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că bateria ar trebui îngropată la vreo trei metri în nisip, la trei sau patru mile spre sud de locul acesta. Nu văd de ce ne-ar lua mai mult de trei sferturi de oră. Iar pentru noi doi - o privi sardonic - dă dispoziții să coboare nava. Mergem la Mountainside. - Ce facem? Ea se uită la el, albindu-se brusc la față. Lesley, știi că asta nu rezultă în mod logic din această invenție. El nu răspunse, pur și simplu o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
seamă și a rămas în picioare. La puțin timp, i s-a alăturat și un alt băiat. Uitându-se la Sheba din cap până în picioare, acest tovarăș - cred că era James Thornham - i-a anunțat pe toți, cu o voce sardonică, că profesoara lor avea „țâțe mici“. Iar în timp ce clasa își exprima satisfacția în fața acestei observații percutante, un alt băiat s-a urcat pe una dintre mesele de lucru și a început să scandeze: — Arată-ne țâțele! Se pare că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tanin care sunt pentru uz general. Majoritatea celor din colectivul de la St George își aduce propriile vase de acasă, dar dintr-un anumit motiv Sheba nu s-a obosit niciodată să o facă. Tocmai eram pe punctul de a comenta sardonic pe marginea stării de igienă a obiectului din care bea ea, când Brian Bangs, unul dintre profesorii de matematică, s-a interpus între noi. — Salut, doamnelor, ați avut un weekend plăcut? Bangs e un omuleț patetic. Are mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care părea să-l distreze enorm. Din cînd În cînd, ridica mîna ca să ia notițe sau Își Înălța privirea spre infinit, ca și cînd ar fi cîntărit implicațiile a ceea ce Îi povesteam. De cele mai multe ori, se complăcea Într-un zîmbet sardonic pe care nu puteam evita să-l atribui naivității sau stîngăciei conjecturilor mele. — Auziți, dacă vi se pare o prostie, eu am tăcut. — Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu. Domnul Braulio Recolons, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nenorociri. Mânie, nenorociri! Astea nu le trăim și noi și individual și extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturisește el însuși în opera lui, nu o dată, cărei muze și cum i se adresează: "Cîntă-mi, zeiță, parcă zice el surâzând sardonic, prostia ce zace în onorabilul Cațavencu și ce festă îi juca Agamiță Dandanache!" Dar să ievin la greaua întrebare pe care noi înșine ne-am pus-o într-un mod atât de direct. Ce a descoperit Caragiale la eroii săi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mi-a povestit azi, foarte vesel, un coșmar care l-a chinuit toată noaptea. Se făcea că ajunsese pe masa de operație și că chirurgul îi tăia o bucată de intestin și i-o vâra sub nas cu o expresie sardonică: "Uită-te, parcă îi spunea, și învață-te minte de-aici înainte să mai crezi când te doare ceva că nu e cancer". Și s-a dat apoi jos de pe masă cu moartea în suflet și s-a întors la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fără să miște un deget. Acesta, în loc să declanșeze un atac direct, așa după cum se aștepta căpitanul, începu să-și hărțuiască victima sigur pe el: - Ce se întâmplă cu tine căpitane? Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
decât noi între noi... Înmormântare cu onoruri militare Era prin 1990, sau chiar 1991, când într-un ziar am citit o știre care m-a stupefiat pur și simplu. Într-un articol, o așa zisă jurnalistă, înaripată de o satisfacție sardonică de neînțeles, de altfel la ora ceea, anunța că la Teatrul Național din Iași a fost scoasă din program piesa „Livada cu vișini” de Cehov. Motivul: Cehov era rus (!?!). Da, acesta era motivația acestei acțiuni complet anticulturale, chiar barbare aș
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
oricine îl remarca pe Wilt îcăci majoritatea oamenilor n-o făceau) putea să observe că din când în când buzele i se mișcau, iar gura i se arcuia în ceea ce el își închipuia, plin de naivitate, că reprezintă un zâmbet sardonic - asta în timp ce își răspundea la întrebări sau la contraargumente cu replici scurte, ironice și nimicitoare. Și într-una dintre aceste plimbări făcute pe ploaie, după o zi de muncă mult prea obositoare la colegiul unde lucra, Wilt ajunse pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cartofi, pe tarla. Ar fi execrabil! Incalificabil! Inuman! Până la coadă, bun, ne-bun, Sile e și el de-al nostru, e nativ, nu? Bașca Spinoza, care zice, dacă nu mă-nșel, în "Etica"... Ho, bine, oprește-te, moară! punctează Dănuț sardonic, cu un flit sec, țintit fix între bocancii scâlciați, de salahor, ai bețivanului. (Care sforăie mai departe, in absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot scurt, obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic, uneori frivol, trântindu-se pe spate în atitudini de total abandon; pentru ca dintr-odată să se zbenguie nebunatic, exprimând prin întreaga-i făptură concentrată cea mai pură dintre bucuriile pure. Când Adam se sătură să conducă Rollsul, o zbughi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu era adevărat ce-i spusese: gândea lucruri rele despre George. Și acum se crease un fel de relație tainică între ei, o legătură invizibilă ca o coardă la capătul căreia îl simțea din când în când pe George smucind sardonic, răutăcios sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu mulți ani înainte, dar în mod întâmplător. Se întâlniseră la Băi. Venise la ea o dată sau de două ori înainte de a se fi însurat și, pe urmă, o dată sau de două ori după ce se căsătorise, dar mereu distant și sardonic, de parcă vizita lui ar fi fost rezultatul unui rămășag secret pe care-l pusese cu cineva. Felul politicos și ferm în care o tratase, ca pe un simplu instrument, menținuse distanța dintre ei, o distanță care era totodată și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Tom McCaffrey. Poate că era firesc să se întâmple așa, din moment ce Alex, George și Brian erau priviți cu neîncredere, fiecare din alte motive. George, din motive clare, Alex pentru că era înțepată și distantă, iar Brian pentru că era brutal și sardonic și, în felul lui, afectat. Prin contrast, Tom apărea ca un tânăr necorupt și „drăgălaș“. Crea, într-un fel, impresia că pornise să cucerească viața, cu o pană la coif și o spadă la șold. Era vesel și încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]