294 matches
-
o cunoaștem noi un astfel de om nu ar fi detectiv particular. Lucrurile care i se întâmplă ar putea, într-adevăr, să i se întâmple, dar numai ca rezultat al unui șir cu totul deosebit de întâmplări. Făcându-l detectiv particular, sari peste necesitatea de a-i justifica aventurile. Spațiul locativ al detectivului e descris și el în toate amănuntele: Unde locuiește? Pe vremea Somnului de veci și a primelor povestiri locuia într-un apartament cu o cameră, în care se găsea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Dlugaci, Mihaela Manase, Elisabeta Sanielevici, Elena Livezeanu, Ghizi Corodi, Elena Păsculescu, Ernestina Ornștein, Ana Toma, Dora Massini, Dida Calimachi, Ofelia Manole, Alice Benari, dr. Alice Săvulescu, Elisabeta Luca, Elena Stoia, Florica șermaru, Constanța Crăciun, Marta Drăghici, Damian, Florica Mezincescu, Stafiescu, Sari Berkes, Ghizi Gips, Melega Valeria, Dumitrescu Ana, Ecaterina Mihalcea. ședința a fost deschisă de d-na Cristina șerban care după o scurtă introducere a dat citire programului de activitate al Uniunii, care cuprinde următoarele puncte: 1. Lupta contra fascismului prin
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Împotriva țânțarilor arăta ca o zeiță. Câtă grație, cât rafinament. Purta un fel de sarafan negru și o eșarfă mare și colorată, cu Încrețituri, Înfășurată și legată În așa fel Încât părea Îmbrăcată Într-un sarong, un șal origami, un sari, toate aceste iluzii vestimentare abia așteptând să fie Îndepărtate de o briză, o șoaptă de amor târziu În noapte. Firește, se temea ca nu cumva amicul Moff să aibă aceleași gânduri. Li se Întâmpla deseori când venea vorba de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă dispensez de ele și să repet, doar, că era anul 1942, că aveam douăzeci și trei de ani, că eram proaspăt recrut, proaspăt instruit asupra eficacității spiritului de turmă și - mai presus de orice - mă simțeam singur. Și atunci sari, pur și simplu, în mașini înțesate și rămâi acolo. Ca să mă întorc la intriga acțiunii, îmi aduc aminte că, în timp ce toți trei - doamna de onoare, soțul ei și doamna Silsburn - se zgâiau conjugat la mine și mă ascultau tușind, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai bărbos, a cărui Încheietură nu era mai lată decât o riglă. Atunci Shula-Slawa coborî pe scări. Lal, care o zări primul, avu o expresie pe chip care Îl făcu pe Sammler să se Întoarcă imediat. Se Îmbrăcase Într-un sari sau ceva care semăna cu un sari, găsise o bucată de material indian Într-un sertar. Nu se putea să fie corect Înfășurat. Îi acoperea și capul. Mai ales pe piept trebuie să fi făcut o greșeală. (Sammler, adânc preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai lată decât o riglă. Atunci Shula-Slawa coborî pe scări. Lal, care o zări primul, avu o expresie pe chip care Îl făcu pe Sammler să se Întoarcă imediat. Se Îmbrăcase Într-un sari sau ceva care semăna cu un sari, găsise o bucată de material indian Într-un sertar. Nu se putea să fie corect Înfășurat. Îi acoperea și capul. Mai ales pe piept trebuie să fi făcut o greșeală. (Sammler, adânc preocupat În această seară de sensibilitatea acelei zone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din nou. Cu toate acestea, cât dură această mică cină În bucătărie (Întinsă cu generozitatea stângace a lui Margotte), tristul bătrân simți cea mai adâncă bucurie și el. I se părea că și ceilalți simt ca și el: Shula-Slawa În sariul ei prost legat urmărind conversația cu ochi devotați și maimuțărind fiecare cuvânt cu buze moi, vopsite În portocaliu, sprijinindu-și capul În palme; Margotte, Încântată, desigur; era aprinsă după acest mic hindus; ocazia era intelectuală, și În plus hrănea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am știut niciodată. — Dar canalizarea, e municipală? — M-ați prins și la asta. Dacă există un puț și există o pompă, există și un Întrerupător. Voi merge jos. Aveți o lanternă? — Știu eu casa, spuse Shula. Merg cu dumneavoastră. În sari, legat lejer, cu sandalele alunecându-i din picioarele nerăbdătoare, se grăbi după Lal, care fugi În jos pe scări. Sammler Îi spuse lui Wallace: — Nu există niște căldări? Or să cadă tavanele. — Avem asigurare. Nu-ți bate capul cu tavanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
haideți să fim umani Împreună. Haideți să fim toți În marele parc de distracții și să dansăm mortalitatea asta hâtră unul cu altul. Să fim animatorii celor dragi și apropiați. Căutări de comori, circuri zburătoare, furtișaguri amuzante, medalioane, peruci și sari, bărbi. Filantropie, totul, pură filantropie, când te gândești la starea lucrurilor, la orbirea celor vii. Înspăimântător! Inacceptabil! De netolerat! Să ne distrăm unii pe alții cât suntem În viață! — Parchez aici și urc cu dumneavoastră, spuse Emil. N-au decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care ea îl vizitase când era studentă. I se păruse fantastic - imposibil - ca asemenea scene exotice de venerație să aibă loc pe aceeași planetă cu viața ei prozaică din Barnstaple. Înapoi în Anglia, de câte ori se gândea la femeile îmbrăcate în sari care intrau în apa întunecată a bazinului de la templu și aprindeau bețișoare pentru Ganeșa, era pe jumătate convinsă că nu fusese decât imaginația ei. Exact asta simțeam și eu față de casa Shebei. Când m-am urcat în mașină la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu un ceai tare de dimineață și cu un spălat zdravăn pe dinți sau dacă ar putea umple vreodată golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
despre Maimuța de la Cinema. Scrie ceva despre Maimuța de la Cinema? — Ce maimuță? o întrebă uimit tatăl ei. — Poftim, ești complet pe dinafară cu problemele locale! În ultima lună, a făcut valuri în afara cinematografului, a hărțuit doamnele, le-a tras de sari până și-au scăpat cornetele cu alune. Și băieții ăia de la universitate se duc special - nu ca să vadă vreun film, doar ca să stea afară și să vadă cum li se trag jos hainele fetelor! Vai, vai, vai, mi-e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mi-a zis: „O să se uite, mătușică, pentru că salwar kameez își vine așa bine.“ „Nu-mi zice mie mătușică“, i-am răspuns. „Crezi că-s așa bătrână să-mi zici mătușică?“. Și uite ce mi-a făcut la jupă... De sub sari, scoase la iveală bucățile de material mototolite, cusute neglijent laolaltă. Sampath încremenise. Domnișoara Jyotsna își zvârli picioarele în aer. (Ce unghii roșii! Ce unghii roșii, frumoase, ca bijuteriile, ca scarabeii!Ă Se simțea de parcă urechile i-ar fi fost pudrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța prunei și a chihlimbarului luminos. Erau catifele întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că făcea ceea ce trebuia, Sampath începu să-și scoată hainele. Din public se ridicară câteva țipete îngrozite. Totuși, în momentul acela de apogeu, le confundă cu strigătele de admirație. Într-un stil propriu, lăsă pe rând să alunece de pe el sariurile și dupatta cu care se înfășurase. Desfăcu și ultima fâșie lucioasă de material, dar simțea că nu a ajuns încă la punctul culminant al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa îl anticipa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-și ia toate examenele printre primii, dar să asculte cu atenție ceea ce-i predică potențialii socri pe diferite teme la care ei înșiși au picat în gimnaziu. Nu trebuie să fie șchioapă. Trebuie să meargă delicat, cu pași mici pe sub sari. Să nu facă pașii mari și nici să nu dea din picioare ca un cal. Trebuie să stea tăcută, cu genunchii strânși. Trebuie să vorbească puțin, ca să arate că poate, dar nu prea mult. Trebuie să spună un cuvânt, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
le recunoască toate trucurile murdare și să le dea în vileag. Discuțiile despre soț și despre copii trebuie s-o jeneze și s-o facă așa timidă încât să-și ascundă fața roșie ca un boboc de trandafir în pliurile sari-ului. Apoi, dacă îndeplinește toate cerințele unui caracter sănătos și a unor realizări impresionante, dacă părinții ei sunt de acord să suporte toate contribuțiile financiare aferente, dacă ghicitorii hotărăsc că stelele sunt favorabile și plantele compatibile, toți pot râde ușurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a orezului, cântau ei, șaptesprezece copaci înflorind în pădure, douăzeci de pustnici la masa mea. Dar cei care te cunosc spun că iei forme fără număr. O, Doamne, arată-mi drumul spre minunea nesfârșită. Aerul năvălea prin crăpăturile autobuzului, prin sari-urile și pantalonii lor, astfel că o boare plăcută le învăluia picioarele. Toți păreau foarte entuziasmați, fremătând de parcă o forță uriașă dinăuntrul lor se străduia să se elibereze. În ciuda amabilității șoferului și a atenției de care se bucurase, cu ajutorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
De ce nu m-ai luat cu tine? Mai luam și eu o pauză de la domnița de-aici. O indică pe domnișoara Jyotsna cu o expresie amuzată întipărită pe chip. — Când vrei o pauză, trebuie s-o trimiți la magazinul de sariuri și salwar kameez, râse Sampath. Știi ce mult iubește domnița asta hainele... A, dar poate că nu e o idee așa de bună. Deja datorează Magazinului de Modă pentru Doamne 152 de rupii și optezci de paisa. O dată, când domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să examineze conținutul poșetei sale: rujul și pieptenele, batista brodată, chitanțele și acele de siguranță, caramelele și tabletele de medicamente homeopate... Domnișoara Jyotsna duse mâna tremurândă la gură. Sângele îi îmbujoră fața. Păstrase strict secretă datoria ei de la magazinul de sariuri. Ce mai știa Sampath despre ea? Auzise că îi uimise pe adepții templului lui Krishna cu clarviziunea sa; acum își folosise puterile ca să o examineze pe ea. Îl înghionti cu cotul pe domnul Gupta. — Fii respectuos cu el, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care stăteau sub copac alături de ea, are aceeași expresie ca înțeleptul samadhi din Tajewala. Ați văzut, poate, fotografiile? — Fiul meu se învârte într-un mediu nefast, o întrerupse una dintre rudele disperate, dar spirituale, ale lui Lakshmiji, îmbrăcată cu un sari galben-canar. Ce pot să fac? — Dacă pui lămâi în lapte, se acrește, răspunse Sampath într-o dispoziție deosebit de sociabilă și fericită, imitând bătrânii din Shahkot, cărora le plăcea să șadă la porți în după-amiezele de iarnă, vârâți în șosetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
înlăuntrul ei, că în loc de asta îl mușcă. Îl mușcă atât de tare de ureche, că băiatul de la Hungry Hop urlă și vocea sa străbătu orașul ca un bumerang. Era rănit. Era asasinat. — Au, vai, vai. Bulinele albe și negre de pe sariul ei pluteau alarmant în fața ochilor săi. Oamenii soseau în fugă din toate direcțiile. — Ce s-a-ntâmplat? Ce s-a-ntâmplat? O bucată din urechea sa zăcea pe jos. Femeile care pregăteau cutiile cu masa de prânz și-și aranjau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]