380 matches
-
de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv Daci, Slavi, Romanici manifestați prin cultura Dridu, Bolohoveni etc.) coborau din nou „spre vale” și spre Răsărit, pe măsură ce slăbea stăpânirea nomazilor din stepă (succesiv Sciți, Sarmați, Roxolani, Onoguri, Hazari, Maghiari, Pecenegi, Cumani și Tătari) și reclădeau sate și cetăți. Orașele cu mai mult de 50.000 de locuitori, sunt: Există la nivelul teritoriului moldovenesc istoric diferite aspecte etnografice și culturale, care în majoritate nu sunt proprii
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
onerata ferox ut ducata „Iasyx”/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"„Jazyges” et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis"”. Atât iazigii cât și alanii (dintre care făceau parte iașii) erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. Alanii (care erau creștinați) au dat în trecut Prutului denumirea de "Alanus fluvius" iar orașului Iași, "Forum Philistinorum" (posibil Târgul amatorilor de vin). De la această populație derivă forma la plural "Iașii" sau Târgu' Ieșilor. De asemenea
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
a trăit printre cumani și care a părăsit Caucazul după invazia mongolă terminată cu bătălia de la Kalka; de asemenea a arătat că Jasz este un cuvânt împrumutat din slavonă. În limbile sanskrită și hindi, care au origine comună cu limba sarmaților, "yash" înseamnă "faimă". O inscripție astăzi pierdută pe o bornă miliară romană descoperită în apropiere de Osijek, Croația în secolul al XVIII-lea menționează existența unui "Jassiorum municipium". Numele maghiar al orașului ("Jászvásár") înseamnă mot-a-mot "Piața (Târgul) jassilor"; numele vechi
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
al orașului ("Jászvásár") înseamnă mot-a-mot "Piața (Târgul) jassilor"; numele vechi românesc, "Târgu' Ieșilor" (și forma alternativă "Iașii"), ar putea avea aceeași semnificație[. În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai multor localități; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară "íjász" înseamnă tocmai "arcaș", de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași. Etimologie eronată totuși, "íjász" fiind derivat din "íj" (respectiv "ív", ambele cu sens de arc) și sufixul de
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
îngustă, 3 valuri de pamant („ Valurile lui Traian”), bănuite de a fi romane care se adăugau sistemului defensiv. În îndelungata, întunecata și puțin cunoscuta perioadă de după secolul III, peste teritoriul Podgoriei și de-a lungul Mureșului trec numeroase popoare migratoare: sarmați, gepizi, goți, avari, pecenegi și cumani. Cu toate acestea, până în zorii Evului Mediu, zona este locuită în continuare. În Evul Mediu timpuriu, Sâmbăteni este cunoscut prin atestarea din 1138 ca târg, de-a lungul timpului vatra satului s-a schimbat
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
szlachta)" din perioada Uniunii statale polono-lituaniene din secolul al XV-lea până în secolul al XVIII-lea. Împreună cu „Libertatea de Aur”, formau aspectul central al culturii Uniunii statale polono-lituaniene. La baza acestei idei stătea crezul că nobilimea poloneză este descendentă a sarmaților, popor antic ce s-a stabilit între Don și Ural , Teoria a fost celebrată de unii și aspru criticată de alții. Termenul și cultura s-au reflectat în primul rând în literatura poloneză a secolului al XVII-lea, având rădăcinile
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
Szlachta) purtau o haină lungă cu marginile îmblănite, numită Żupan, cizme înalte și sabie (Szabla|szabla). Mustățile erau populare, de asemenea, precum și penele în pălăriile bărbaților. Un element inseparabil al costumului lor festiv era o sabie numită karabela. În Polonia "sarmații" militau pentru statutul nobilimii, pentru egalitate între nobili ("Libertatea de Aur"), și pentru independență în fața altor popoare. ul se mândrea cu victoriile din trecut ale armatei poloneze și pretindea nobililor polonezi să cultive tradiția. Sarmația (în era un nume poetic
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
Sienkiewicz, primul laureat al Poloniei cu Premiul Nobel pentru literatură (1905). Termenul "Sarmatism" a fost folosit prima dată de către Jan Długosz în lucrarea sa din secolul al XV-lea din istoria Poloniei. Długosz a fost, de asemenea, responsabil pentru conectarea sarmaților la perioada preistorică a Poloniei și această idee a fost continuată de alți cronicari și de istorici, cum ar fi Marcin Bielski, Marcin Kromer, și Maciej Miechowita. "Tractatus de Duabus Sarmatiis" al lui Maciej Miechowita]] a devenit o lucrare influentă
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
statală polono-lituaniană. În realitate, pretinșii strămoși ai Szlachta, sarmații, erau o confederație de triburi predominant iraniene care trăiau la nord de Marea Neagră. În secolul al V-lea i.Hr. Herodot a scris că aceste triburi erau descendenți ai sciților și amazoanelor. Sarmații au fost în mare parte amestecați cu goți și alte popoare în secolul al II-lea d.Hr., având puține legături puternice și directe cu Polonia. Cu toate acestea, astfel de probleme nu sunt simple. Legenda a prins și s-
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
având puține legături puternice și directe cu Polonia. Cu toate acestea, astfel de probleme nu sunt simple. Legenda a prins și s-a dezvoltat până când cei mai mulți din Uniunea statală polono-lituaniană au crezut că mulți nobili polonezi sunt oarecum descendenți ai sarmaților (Sauromates). O altă tradiție venea din presupunerea că sarmații descind din Iafet, fiul lui Noe.
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
toate acestea, astfel de probleme nu sunt simple. Legenda a prins și s-a dezvoltat până când cei mai mulți din Uniunea statală polono-lituaniană au crezut că mulți nobili polonezi sunt oarecum descendenți ai sarmaților (Sauromates). O altă tradiție venea din presupunerea că sarmații descind din Iafet, fiul lui Noe.
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
fusese un guvernator abil al Italiei. Longobarzii vedeau Italia ca pe un teritoriu bogat, cu posibilități de pradă, făcându-l pe Alboin să creadă în aducerea laolaltă, alături de longobarzi, multe alte popoare din regiune, inclusiv heruli, suebi, gepizi, thuringieni, protobulgari, sarmați, romanii și puținii ostrogoți rămași. Însă cel mai important grup, în afara longobarzilor, îl constituiau saxonii, dintre care 20.000 au participat la invazie. Saxonii erau tributari regelui franc Sigebert I, iar participarea indică faptul că Alboin ar fi avut sprijinul
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Pannonia l-au ales ca împărat pe Ingenuus, dar împăratul legal, Gallienus, l-a învins pe uzurpator. Gallienus s-a mutat în Italia, totuși, pentru a se ocupa de o invazie a alemanilor. Populația locală, care se confrunta cu amenințarea sarmaților, l-a ales împărat pe , care a ridicat-o pe soția sa Sulpicia Dryantilla la rangul de Augusta pentru a-și întări poziția sa. Regalianus a luptat cu curaj împotriva sarmaților. După victoria sa, el a fost ucis de o
Regalianus () [Corola-website/Science/319825_a_321154]
-
a alemanilor. Populația locală, care se confrunta cu amenințarea sarmaților, l-a ales împărat pe , care a ridicat-o pe soția sa Sulpicia Dryantilla la rangul de Augusta pentru a-și întări poziția sa. Regalianus a luptat cu curaj împotriva sarmaților. După victoria sa, el a fost ucis de o coaliție formată din propriul său popor și roxolani. Câteva anecdote care fac referire la Regalianus au supraviețuit, în schița biografică succintă care apare în Triginta Tyranni în Historia Augusta: este indicat
Regalianus () [Corola-website/Science/319825_a_321154]
-
Antonius Hybrida, în bătălia de lângă Histria. După victoria lui Crassus, bastarnii au pierdut șansa de a se menține în prim planul istoriei regionale. De aici înainte, hegemonia lumii „barbare” de la nord de Dunărea de jos, a aparținut pe rând dacilor, sarmaților, carpilor și goților. În cele din urmă, în jurul anului 282 d.Hr. împăratul Probus i-a învins pe bastarni și a strămutat o sută de mii dintre ei la sud de Dunăre, în imperiu. Aceasta este ultima menționare a bastarnilor
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
două părți ale imperiului încep astfel să fie administrate separat). Spirit activ și energic, Valentinian a avut mari merite în întărirea granițelor de pe Rin și Dunărea mijlocie, respingând atacurile alamanilor în Gallia (368), ale francilor și saxonilor la Rin, ale sarmaților și quazilor la Dunăre. A fost constant preocupat de îmbunătățirea administrației și legislației, de limitarea abuzurilor și a fiscalității excesive. S-a dovedit a fi un bun împărat creștin, restaurând privilegiile date clerului creștin oferite de către Constantin. Adept al ortodoxismului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
dezmembrări teritoriale: întregul Orient se afla sub stăpânirea Zenobiei, regina Imperiului de la Palmira, iar în Vestul Europei, provinciile Gallia, Hispania și Britannia erau incluse în regatul galic secesionist. Prin decizia de retragere din Dacia și prin victoriile repurtate asupra iutungilor, sarmaților, carpilor și goților, Aurelian consolidează frontiera Imperiului pe Dunărea de Jos, iar prin respingerea vandalilor - pe Dunărea Mijlocie ( Regiunea panonică, 270-271). Începe înconjurarea Romei cu fortificații puternice -"zidul lui Aurelian", încheiat în vremea împăratului Probus. Dat fiind lungimea considerabilă a
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
monegasci, mongoli Notă. Maghiarii se numesc și unguri. naga, naimani, nama, ndau, nervi, niam-niam, normanzi, norvegieni, nubieni olandezi, onguți, oseți, ostiaci, ostrogoți, otomani, ovambo pakistanezi, papuași, perși, peruani, polinezieni, polonezi, portughezi români, români, ruși, ruteni sakalavi, salieni, sân, santali, sârbi, sarmați, sarzi, saxoni, sciți, scoțieni, selgiuci, semiți, siamezi, singhalezi, sirieni, slavi, slovaci, sloveni, somalezi, sorbi, spanioli, suedezi, sumo, swazi, șvabi tadjici, taiuți, tamili, tătari, teutoni, thai, tibetani, tibu, traci, tuaregi, tukulori, tunguși, tunisieni, turci, turkmeni ubi, ucrainieni, uiguri, umbri, unguri, uzbeci
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
o scădere a temperaturii globale a redus recoltele. Triburile germanice, migrând către sud din Scandinavia, au ajuns în nordul Marea Neagră la începutul secolului al III-lea. Ele au creat confederații ce s-au dovedit, pentru romani, inamici mai puternici decât sarmații cu care aceștia se confruntaseră înainte. Pe teritoriul sud-estic de azi al României și în stepele de la nord de Marea Neagră, goții, un popor germanic, au creat cel puțin două uniuni de triburi, una tervingă și celălalt greutungă. Sosirea hunilor în
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
cu care era echipat inamicul. Prin folosirea în călărie a scărilor, puteau ținti din goana calului în direcția opusă fugii cu o precizie uimitoare (tehnică de altfel răspândită la mai toate triburile războinice ale stepei, încă de pe timpurile sciților și sarmaților). Tactică folosită frecvent de mongoli era atacul rapid și scurt, urmat de o retragere amăgitoare, menită să atragă inamicul în cursă, ca să fie împresurat. Bătrân fiind și sleit de puteri, tema succesiunii lui Genghis a fost extrem de contestată. Fiul său
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
conducător getic, situat în nordul Dobrogei. Este asediat la Genucla, și în cele din urmă, Zyraxes se retrage peste Dunăre pentru a cere sprijin de la bastarni. Genucla este luată, iar Crassus își celebrează triumful. Incursiunile populațiilor transdanubiene se reiau, iar sarmații, o populatie migratoare ajunsă în stepele nord-pontice, sunt respinși în anul 16 i.en. cand au încercat să pătrundă peste Dunăre. Dentheletii și scordiscii au devastat Macedonia, iar Tiberius conduce campanie împotriva scordiscilor. Între timp, dacii, ce trăiau în munți
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
regelui Cotiso, coborau să pustiască ținuturile vecine de fiecare data cand Dunărea îngheța pe timp de iarnă. Împăratul Augustus l-a trimis pe Lentulus să-i alunge pe malul de dincolo, așezând garnizoane și respingându-i pe daci și pe sarmați. Generalul român, Aelius Catus aduce de pe malul celălalt al Dunării 50 000 de geți în provincia Moesia, care era golita de populație în urmă raidurilor frecvente. Conform testamentului împăratului, bastarnii, sciții și sarmații au încercat să obțină prin soli prietenia
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
și respingându-i pe daci și pe sarmați. Generalul român, Aelius Catus aduce de pe malul celălalt al Dunării 50 000 de geți în provincia Moesia, care era golita de populație în urmă raidurilor frecvente. Conform testamentului împăratului, bastarnii, sciții și sarmații au încercat să obțină prin soli prietenia poporului român.Romanii au format un organism preprovincial, supus unui perfect al Moesiei și Treballiei, Moesia reprezentând teritoriul dinspre Dunăre al Șerbiei actuale, celălalt teritoriu fiind locuit de tribul tracic al tribalilor, între
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Pannonia, au atacat Sirmium, împresurând garnizoana română; însă Cecina Severus i-a respins și i-a ajuns pe malul fluviului, invigandu-i într-o încăierare sângeroasă. Severus a fost silit să se întoarcă în Moesia din cauza jafurilor făcute de daci și sarmați. Conform lui Tacitus, a primit triumful de Getis. C. Poppaeus Sabinus a administrat Moesia, adaunganu-i-se Achaia și Macedonia, administrând cele mai mari provincii conform lui Tacitus, iar Cassios Dios declară că a guvernat ambele Moesii și Macedonia în timpul domniei împăratului
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
a fost transferată din Dalmatia în Moesia. Cetățile pontice au fost integrate în provincia Moesia. În timpul guvernării lui Plautius Silvanus Aelianus, sunt conduse activități la Dunărea de jos, conform inscripției funebre de la Tibur, strămutând în Moesia 100 000 de transdanubieni. Sarmații năvălesc și sunt respinși de legat, iar regii bastarni și roxolani, și-au restituit fii, ca regi clientelari, iar regele dacilor-fratii, ca ostatici. Guvernatorul Moesiei a intervenit în sprijinul Chersonesului și l-a obligat pe regele scititor să ridice asediul
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]