206 matches
-
de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de coșmar curiozității publice. Simți brusc o ură intensă pentru cel care, la câțiva pași în noapte, dincolo de peluza de iarbă, îi răpea psihic nevasta, o recâștiga prin forța muzicii. O lăsă pe Elena și se îndreptă spre bucătărie, înșfacă satârul scânteietor cu care se tranșa carnea și se repezi spre contururile Daciei demodate, licărind palid în noapte. Profesorul văzu tabla caroseriei, mâncată literalmente de rugină, jantele strâmbate ale fostelor roți, ferestrele fără parbriz. Dar, în interior, sticleau fantastic mii de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
câteva acorduri pe care le ascultase noaptea trecută. Timp de vreo opt ore suferi îngrozitor, îi era rău, fizic și sufletește în același timp. Un delir paranoid i se dezvolta sub țeastă, și în cele din urmă profesorul înșfacă iar satârul și se repezi spre arhitect, decis să-l omoare cu adevărat de data asta. Dar aceeași muzică extatică îl trânti la pământ. Înțelese că arhitectul emitea acele sunete dureros de melodioase ca o secreție otrăvită împotriva oricărei agresiuni. Era de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și poate foarte bine să-mi arate tot ce-i de văzut, așa încât nu e nevoie să te deranjezi dumneata. Dar... Oricum, în curând mă voi întoarce acasă... Acasă? — În Colorado, unde locuiesc. Numele american pică în conversație ca mișcarea satârului care despică în două halca de carne; Tom se simți retezat de parcă i s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
MARȚIALII Acum o săptămână, pe la orele zece post meridian, cineva a bătut la ușă tocmai în momentul în care , pe micul ecran, Societatea de Culturalizare prin Cablu ne deconecta cu o nouă secvență memorabilă în care eroul principal decupa cu satârul ultima porție din iubita infidelă.Bătăii în ușă i-a urmat alinierea familiei în hol și în lanț, exact după tradiția indiană ușor îmbunătățită cu o teslă, o bâtă de bassebal, melesteul și dinții câinelui mops. Cine e? - am reușit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cât trebuia să măsoare gâtul, picioarele, pieptul, fruntea? Mai târziu, lucrurile au devenit evidente. Procust n-a mai stat, ca în antichitate, pe la răspântii, hulit și temut. A ajuns, oficial, profesor. A îmbrăcat redingota și, în loc să mai pună mâna pe satâr, le-a explicat artiștilor cum să taie singuri "prisosurile". El a ținut prelegeri la Academia lui Colbert despre limitele inspirației artistice și a întemeiat chiar o doctrină, academismul. Iar când nu l-a interesat arta, și-a făcut intrarea cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vremea cînd frații lui mîncau În Disneyland; toți servitorii veneau să-i țină de urât lui Julius venea pînă și Nilda Sălbatica, bucătăreasa care mirosea a usturoi și era spaima tuturor În zona ei, cămara și bucătăria, cînd apărea cu satîrul În mînă; venea, Însă nu Îndrăznea să-l atingă. El ar fi vrut s-o atingă, dar pe atunci era sub influența atotputernică a maică-sii, care detesta mirosul de usturoi; pentru Julius tot ce mirosea urît mirosea a usturoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
înțeles, Odin, ai muncit la fel de mult ca și ceilalți pentru a aduce adunarea aici. Celălalt zise morocănos: — Pîine și circ. Pîine și circ. O mică perioadă de salarii ca lumea și vacanță lungă cît timp ne jefuiesc și apoi vuști! Satîrul. Și Provan va deveni o altă Regiune Mare Nemenționabilă.“ Lanark li se adresă foarte serios: — Scuzați-mă, vă plîngeți de starea orașului? Bărbatul morocănos avea păr alb și des, un corp de luptător și fața rozalie și deteriorată a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
A ajuns inelul fetei în mâinile Dumitale? - Împărate pre-nnălțate, iaca cum și iaca cum, Da țiganul nici mai știe, fața lui îi numai scrum: - Împărate luminate, cum poți ca să-mi strici hatârul, 620Eu am omorât toți smeii. - Cum țigane? --Cu satârul; Mă înnec dacă l-ați crede... dar la fețe tot îmi schimbă. - Să se cate smeii, Doamne, dacă au vârfuri de limbă. Îi cătară și, ce-i dreptul, nici la unul nu era Și Călin atunci le scoate și le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de trăit, vă ajunge gagiul cu pană la pălărie. Logic și generos, nu? ― Să nu te atingi de dulap, spuse printre dinți Grigore Popa. ― Vorbești serios? Atinse stema heraldică. Din câțiva pași, bătrânul fu lângă el. În mână ținea un satâr de bucătărie. ― Îți crap capul! ― Vă deranjez? Se întoarseră brusc. Maiorul Cristescu surâdea în prag. CAPITOLUL XIII SOLUȚIA DE 18 CARATE Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor: "Astăzi cred că nu mai vine." Doru Matei privea scrumiera plină de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormîntat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-aș fi îndrăgostit probabil de ea. Chipul plin de pistrui era încă plin de farmec. Dar fiindcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormântat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-aș fi îndrăgostit probabil de ea. Chipul plin de pistrui era încă plin de farmec. Dar fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu mașina și chiar a doua zi dimineață. M-a întrebat unde e, în fine. A văzut sângele ăla prin casă... Cât p-aci să ne luăm la bătaie. Eu, dacă eram un criminal cu sânge rece, aveam toporul, aveam satârul acolo, aveam ciocan. Puteam să-l omor și pe el, nu? Să zic așa, că eram, cum să vă zic acuma, eram un fel de legitimă apărare, că era la mine-n casă și a intrat prin efracție. Dacă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un cap dinspre întunericul calei, de parcă ar fi așteptat să fie strigat. Nu era Gaston Bonaparte, ci bucătarul vasului. Avea un șorț alb, legat la brâu, și un satâr în mână. Era un bărbat gras, cu un un stomac proeminent. Își freca mereu nasul, care semăna cu o gălușcă roșiatică, poate de prea mult vin. S-a uitat la Tomoe și la Takamori și a zis, dând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fie, stăpânul ne-ndemnase să luăm și arme, în cazul meu, toporul ăl mare de crăpat rădăcini și mai aveam în căruță și barda. Mai era Mărineci cu arcul de la ta-său mare și încă doi argați mai tineri cu satârele. Măria sa, spătarul, Dumnezeu să-l ierte, avea sabie și buzdugan la brâu. Nu credeam c-o să fie luptă, dar ne era frică. Am stat pe loc și ne-au spus unii din față, cum se spune, ca-să ajungă vorba din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ARTUR: Îți dau cuvântul meu. GARDIANUL: De ce n-ați spus de la început? (Se ridică.) ARTUR: N-am știut că îți face bine. GARDIANUL: Ah, domnule, cum să vă mulțumesc? (Îl îmbrățișează.) Dumnezeu să vă dea sănătate! ARTUR ( Tocmai pipăia un satâr cu buricele degetelor.): Ei! Sănătate! Asta-i acum! GARDIANUL: Atunci primiți binecuvântarea mea. Pentru că în ziua de azi n-aveți cui să vă plângeți. ARTUR: Găsesc eu. Mă plâng la director. GARDIANUL: La Gufi? Nu vă pricepeți la oameni. ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
este Mesia, el este ultimul mare învins al cerului... A venit, a văzut, a luptat, a învins! (Îl sărută pe frunte.) Atât! (Personajele sunt impresionate; totul se petrece în sobrietate; GUVERNATORUL se reașază; face un semn; CĂLĂUL este atent; ridică satârul; lumina scade; mâna guvernatorului coboară; CĂLĂUL lovește; capul lui ARTUR se rostogolește jos, ca în filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie ciudată, ca și cum ARTUR, în ultima clipă, ar fi vrut să trimită cuiva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
picioare tot blocul. Ah!, au venit! Nenorocitul de mine. Ce mă fac. Unde mă ascund? Și soneria-l ucide, cu glasul ei sfredelitor, metalico-electric. Și sună. Și ... Nu mai suport. Mă duc să le deschid. Stai, să iau cu mine satârul. Măcar, unul, să omor, Înainte ca ei să mă-ncătușeze. Apucă satârul și Întoarse cheian broască. În clipa aia, a căzut ca electrocutat. A leșinat. Maricica, fata ce se ocupa de igienizarea casei scărilor blocului, speriată peste măsură, de căderea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Unde mă ascund? Și soneria-l ucide, cu glasul ei sfredelitor, metalico-electric. Și sună. Și ... Nu mai suport. Mă duc să le deschid. Stai, să iau cu mine satârul. Măcar, unul, să omor, Înainte ca ei să mă-ncătușeze. Apucă satârul și Întoarse cheian broască. În clipa aia, a căzut ca electrocutat. A leșinat. Maricica, fata ce se ocupa de igienizarea casei scărilor blocului, speriată peste măsură, de căderea și de leșinul monseniorului, o zbughi-n bucătărie, o apucă, și pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cozonaci, nici budinci. Apropiindu-se și ocolind biroul, Dorina - și acestea sânt gesturile pentru istorisirea cărora dactilografa își va rezerva, din acest moment, toată viața - Dorina nu dădu însă peste întreaga Tereză, ci doar capul desprins și retezat c-un satâr al Terezei, la fel de buclat și de nesărat cum i-l cunoștea dintotdeauna, numai că acum eliberat de joaca pisicii, dintr-o nișă a biroului și rostogolit pe covor. Pe Ulpiu Sarcetius Galopenția l-au prins chiar la ieșirea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea fixă și mijită, aducând mai degrabă cu a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar imaginea asta de gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și din cap, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare smuceală era însoțită de un icnet la care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și în opinia oficială românească, regimul bolșevic era perceput ca fiind odios. Era un regim ce se dovedea fără scrupule prin comportament (demonstrat de trupele și administrația sovietică în teritoriile răpite) și un permanent pericol pentru români, care-l numeau „satârul bolșevic”. Pe lângă funcția oficială, Legația avea un rol determinant pe „frontul subteran”. Efectua cu succes acțiuni operațional-informative în România, conducea și coordona pe cele desfășurate de „vârful de lance” reprezentat prin mișcarea comunistă sau pe cele efectuate de organele oficiale
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
pirostrie, vreascuri cât mai multe și pregătești un ceaun mare plin cu apă clocotită, pe care să-l ții tot timpul pe foc! Fix la miezul nopții, iei mâța care nu a fost atinsă de motan, îi tai coda cu satârul dintr-o singură lovitură pe un butuc și o arunci vie în ceaunul cu apă clocotită! Fii atent să nu te zgârie! Să știi de la mine că mâța are șapte vieți; de șapte ori va încerca să iasă din ceaun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toamna miroase a praf adormit În iarbă să pun un pantof cu șireturi subțiri de mătasă, Așteptând să se umple cu flori, și să fiu fericit (...) Nimeni și nimic nu mă poate opri să ascut pe o piatră a casei satârul tocit Cu care tai carne suavă de fluturi ce-i visul motanilor mei, Să-ngenunchez pe podele în fața sticlelor lungi de oțet și ulei, Fără sfială plângând, și să fiu fericit... Cele șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu aibă scăpare. Cum călăul nemilos scufunda curtea în calamandros. Cum îl prindea în iatacul doamnei, unde vodă stătea ascuns pe după zăvese. Cum să năpustea asupra lui și-l sugruma în juvăț, iar, mai apoi, îi tăia capul cu un satâr. Cum îi punea căpățâna într-un sac pentru a-l înfățișa sultanului, semn că își isprăvise treaba. Purtând o mantie de postav negru și un calpac, căptușite și tivite cu blană de samur, vodă ședea în jilț. Și nici că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]