251 matches
-
neterifiant. Cavalcada babei transformate în zână pe timpul nopții, cu Prichindel tot un drac subaltern în cârcă, nu are nimic absolut din culorile obișnuite ale motivului asociat cu Noaptea Walpurgilor și cu zborul călare pe mătură al vrăjitoarelor. Cu privire la conceptul de satanism caragialian, putem observa că el nu depășește conceptul folcloric; diavolul se întrupează în om doar ca să ne ispitească slăbiciunile, ca în La conac, sau în chip de animal, ca în La hanul lui Mânjoală; pentru Caragiale el este duhul rău
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
semne de întrebare. Admiratorul lui Shakespeare crede că pe lume există mai multe lucruri decât se pot cunoaște de un singur om. Din acest motiv cochetează chiar cu enigmele mărunte, fără însă a construi un teritoriu enigmatic opus celui inteligibil. Satanismul din opera lui I.L. Caragiale nu este nicidecum semnul vreunei neliniști personale; imaginea de scriitor anxios, pe care doresc unii critici să o impună, nu pare a avea justificare. Trebuie să remarcăm că două din povestirile lui, Între două povețe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
același duh al răului, ca și Spânul din Povestea lui Harap-Alb al lui Creangă; când este neutralizat, ca Aghiuță din Kir Ianulea, care a primit o misiune precisă din partea lui Dardarot, apare și mai uman și chiar de compătimit, fiindcă satanismul femeii, de natură congenitală, îl înspăimântă și-l înfrânge. Fantasticul vizionar este rar la Caragiale, lipsește din cele mai multe basme, iar viziunea din Calul Dracului are o intensitate neterifiantă a luminii, care dă cavalcadei vrăjitorești calmul feeriei. Putem remarca faptul că
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu este decât istoria unui spectacol teatral. Mesajul încifrat al acestei povești a fiului de negustor, dincolo de valențele propriu zis moralizatoare ale textului, ar fi acela că teatrul nu este o joacă oarecare, ci marele joc al regilor. 2.4. Satanismul caragialian Promițătoarele și totuși începuturi timidele de ,,carieră’’ ale satanei, detectabile în schițe cu aspect de snoavă cum sunt Olga și Spiriduș sau O invenție mare, beneficiază de împliniri excepționale în extraordinarele nuvele Calul dracului, Kir Ianulea, La hanul lui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ca structură prozaistică de specia ,,basmului nuvelistic’’ gen Abu-Hasan, aceste scrieri tind, unele doar într-o mică măsură, altele integral către un realism epic intrinsec, în care fantasticul de sorginte magic-folclorică este solicitat doar a releva dimensiunea insondabilului și maleficului ,,satanism’’ care se insinuează în psihologia omului, marcându-i, desea decisiv, comportamentul, și, totodată, destinul. Intră în acțiune aici, probabil, cea mai de seamă componentă a fantasticului caragialian. Este vorba de ceea ce critica a denumit satanismul viziunii epic-fantastice din proza marelui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
releva dimensiunea insondabilului și maleficului ,,satanism’’ care se insinuează în psihologia omului, marcându-i, desea decisiv, comportamentul, și, totodată, destinul. Intră în acțiune aici, probabil, cea mai de seamă componentă a fantasticului caragialian. Este vorba de ceea ce critica a denumit satanismul viziunii epic-fantastice din proza marelui scriitor, ale cărei cele mai pregnante definiții le datorăm, fără îndoială lui Pompiliu Constantinescu. 2.4.1. Calul dracului Dintre ,,basmele’’ prezentate în lista de mai sus, respectând regulile genului, Calul dracului (1909) este probabil
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cu ispita, acționând asupra subconștientului; ea l-a transformat radical, ca semn al pedepsei, fiindcă s-a dedat el însuși la practici vrăjitorești; ca să-și redobândească personalitatea, trebuie să-l păcălească pe însuși dracul, cu care a practicat, împrumutându-i satanismul, pășind deci într-o zonă interzisă. 2.4.2. Kir Ianulea Întreaga analiză critică menită a elucida ,,cazul’’ operei Kir Ianulea, cu scopul de a stabili modul în care este pusă în practică tehnica ,,uitării’’ în model, se datorează în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
oamenilor. Întrupat ca ființă umană, Aghiuță este ,,programat’’ să guste din plin ,,bucuriile’’ vieții casnice alături de o femeie ,,îndrăcită’’ precum Acrivița. Odată ajunsă stăpână în casa bogatului negustor, aceasta nu întârzie să-și dea arama pe față, făcând astfel dovada ,,satanismului’’‚ ei congenital. Acrivița, ,,fata a mai mare a lui Hagi Cănuță, toptangiu pe vremuri’’, care ajunge soția lui kir Ianulea, departe de a ne sugera intenția de reabilitare la Caragiale, ilustrează caracterul nesuferit, exasperant, al unei femei aproape în toată
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
copios o prietenă, soția unui negustor cu vază cu care erau în vizită. Kir Ianulea, ,,om cu hristoitie’’, a făcut-o atunci în fața tuturor ,,mai îndrăcită decât talpa iadului’’ și a fost cât pe aici să își dezvăluie adevărata identitate. Satanismul ca element de potențare din perspectiva fantastică a comportamentului personajelor vădește aceeași priză la cotidian. Episodul ,,tranzacției’’ ‚ dintre kir Ianulea și Negoiță încântă și derutează, în același timp, prin joviala stare de spirit a eroilor. Nearătând în nici un fel că
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
eroilor. Nearătând în nici un fel că l-ar înspăimânta sau măcar surprinde adevărata identitate a lui Kir Ianulea, mucalitul și lacomul țăran nu se dă în lături de la propunerile necurate care i se fac. Ideea, de mare subtilitate, este că satanismul, formă a cunoașterii mitic-populare, nu exprimă altceva decât o trăsătură psihico morală imanentă, circumscrisă orizontului existenței umane; dracul nu numai că se află printre oameni, ci pur și simplu sălășluiește în ființa intimă a acestora. Decizia lui kir Ianulea de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de schema magic-folclorică atinge, acum, gradul maxim. Fiecare din cele trei narațiuni oferă universuri epice stringent ,,nuvelistice’’ refractare la orice fel de imixtiune, în plan narativ, a soluțiilor fatal convenționante și canonizante propuse de prototipul mitic popular. În asemenea condiții, satanismul, ca element de declanșare a fantasticului, nu mai beneficiază de o poziție pre-textuală, în ordine narativă ori conflictuală, și cu atât mai puțin în ceea ce privește tipologia personajelor. De data asta, este vorba mai degrabă de un anume duh satanic ce se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
unde o va însoți; reîntorcându-se după câteva luni, își prelungește nostalgia după posibila aventură cu ,,drăcușorul’’, pe care nu-l poate uita. Elementul fantastic este atenuat, până la o simplă convenție; ființa umană este direct tangibilă, iar efectul magic al satanismului se reduce la un obișnuit travesti. Însă de la această povestire nevinovată, întemeiată numai pe convenționalul simplu, până la admirabila La hanul lui Mânjoală, trecem dintr-o dată dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mai stereotip comportament (de pildă: ,,- Cocoană, dumneavoastră stați de vorbă aici... nu știți ce-i afară... -Ce e ? - S-a pornit un vânt de sus... vine prăpăd’’). Iată acum și presupusul episod cheie al povestirii în care ar fi sugerat satanismul hangiței: ,, Multe odăi curate și odihnite am văzut în viața mea, da ca odaia aceea... ce pat... ce perdeluțe..., ce pereți!... ce tavan!... toate albe ca laptele... și cald ca subt o aripă de cloșcă... și un miros de mere
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
refuzul de a primi acum plata pentru găzduire, amânând totul pentru momentul când oaspetele se va întoarce (căci vrăjitoareanu e așa?, e sigură de acest lucru!) sunt tot atâtea incidente distribuite pe axul narativ al povestirii, al căror coeficient de satanism se lasă mai mult bântuit decât perceput cu obiectivitate și evaluat ca atare. Tot așa, însuși episodul rătăcirii în noapte agitată bântuită de vifor, se derulează sub semnul aceluiași mod de a recepta faptele, chiar dacă acestea sunt de o spectaculozitate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
el într-un ermetism impenetrabil. S-ar putea crede că ceea ce am numi ultima limită la care ajunsese fenomenul de convertire a nefirescului la legile firescului, cedează întrucâtva locul spre sfârșitul povestiri formulărilor explicite, menite să releve intruziunea fățișă a satanismului. Aici avem în vedere surprinzătoarea siguranță de sine cu care hangița își reprimește oaspetele. ( ,,Ce să spui ? Știa femeia că mă întorc? ori se sculase de dimineață? patul era nedesfăcut’’), repetarea gestului de respingere a tot ce ține de impulsul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
durere la apropierea sprâncenelor’’. Prins în joc cu negustorul sașiu, băiatul își pierde toți banii, este ispitit să-i jefuiască pe ceilalți oaspeți de la han, dar se închină și tovarășul de drum piere. Dacă în opera În vreme de război satanismul se relevă numai ca un element insinuat în conștiința personajului stăpânit de frica paroxistică, ceea ce îl proiectează, pe timpul somnului, în viziuni de un fantastic halucinant coșmaresc, în La conac același element magic se întrupează în insul desemnat de diavol să
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Așa cum era de așteptat, tânărul pierde tot ceea ce avea de la tatăl său. Cu asta, însă, misiunea omului sașiu nu ia sfârșit. Forța distructivă a duhului satanic trebuie dusă până la limită; nimicirea victimei. Astfel, dintr-un factor insidios la modul psihologic, satanismul devine fățiș agresiv, ceea ce face ca iradiațiile lui fantastice să revendice forme de manifestare concret epice, de o spectaculozitate fascinant realistică. Tânărul își face cruce de două ori: atunci când dă cu ochii de biserica din Sălcuța, și atunci când se-nchină
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este totodată și o știință a cuvântului, o formă aparte a lucidității. Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul" baudelairean stă la originea frondei argheziene, sigur e că acestea au stimulat-o, fără a o canaliza în negație universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice". Baudelaire cunoștea Principiul poetic, eseul halucinatului Edgar Poe, potrivit căruia poezia este expresie, divinație, formă: o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sunt pentru narator, dramaturg/cititor materia primă a epicului și caracterelor. Eroul de ficțiune exprimă o categorie caracterială recognoscibilă: arivism, impostură, avariție, sau diverse patimi cum ar fi setea de putere, exhibiționism, preacurvie sau patologii de genul evaziunii în crimă, satanism, demență sau sinucidere. Foarte rare sunt romanele reușite ce au drept protagoniști creatori de geniu, artiști, și asta când ei întrupează o tipologie umană de vârf, pe care o urcă pe culmi, indiferent de aventura biografică, ca de pildă "Jean-Christophe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
bun creștin. Motivul călătoriei din planul real este un mijloc al cunoașterii miturilor și credințelor străvechi. Fiind o proză fantastică, rolul personajului narator este acela de a induce ezitarea cititorului. Kir Ianulea Tema nuvelei ilustrează simbolul duhului rău învins de satanismul femeii. Kir Ianulea este o proză fantastică cu o acțiune plasată de la început într-un cadru fabulos, cu personaje mitologice: "Dardarot, împăratul iadului" și un întreg alai de diavoli, dornici să afle câte ceva despre condiția femeii. Scaraoțchi a remarcat că
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a muri pe rug. I s-a acordat un răgaz de două săptămîni ca să reflecteze, dar, decît să jure strîmb, a preferat rugul. În privința ezoterismului, acesta a marcat în toate culturile decadența misticismului sub două forme ambivalente: speculația teozofică și satanismul, eșuarea eticii în banalizarea excesivă. Aceste două forme de ambivalență nu sînt deloc absente în epoca actuală, ba chiar cunosc o nouă perioadă de înflorire. 4) ACTUALITATEA PROBLEMEI ESENȚIALE În fiecare moment al cursului istoriei, starea din perioada respectivă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
terifiante, ale lui Dan Simmons 23. * * * A doua mare figură a literaturii gotice post-Walpole îi aparține lui Matthew Gregory Lewis. Romanul său apărut în 1796, The Monk, este o terror-romance, amestecând, de-a valma, elemente de erotism fără perdea, de satanism și de vrăjitorie, totul cu scopul de a-și copleși sau șoca auditoriul (avem, în acest caz, un exemplu timpuriu de proză de teroare construită cu multiple elemente de horror șocant, la fel cum, mutatis mutandis, va proceda Rebreanu în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
toate cazurile) (...)". (15, pp. 119-120) Deoarece modernii insistă să privească lucrurile dinspre partea substanțială a lor, care mai este numită și "materia inertă", ei au ajuns inevitabil la "iluzia spiritualității pe dos", la "subversiune", la "contrafacere" și "parodie", apoi la "satanism". Ultimul cuvânt "se aplică propriu-zis la tot ce este negație și răsturnare a ordinii și, fără cea mai mică îndoială, tocmai aici putem constata efectele din jurul nostru; este oare lumea modernă altceva decât simpla negație a oricărui adevăr tradițional?". (15
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
răsturnare a ordinii și, fără cea mai mică îndoială, tocmai aici putem constata efectele din jurul nostru; este oare lumea modernă altceva decât simpla negație a oricărui adevăr tradițional?". (15, p. 229) În capitolul 39, Guénon menționează și alte atribute ale satanismului nutrit de "abisuri infernale". El nu are ca referent un individ, ci este un simbol ce sintetizează "contrainițierea" menită a exprima falsul. Emblema acestui simbol este Leul, iar cabalistica îl numește Metatron. Acesta are o față luminoasă și una obscură
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
literatură mai puțin cunoscut. La cei amintiți, sunt citați ca adepți ai ezoterismului, în materiale publicate on line, Anton Dumitriu (1905-1992), logician și filosof, Virgil Cândea, Florin Mihăescu, Roxana Cristina, Andrei Scrima și alții. Întrucât Guénon a tratat și problema satanismului (adoratori ai diavolului), nu-i putem ignora pe vrăjitorii și vrăjitoarele sau "magicienii negri", luciferienii și alții asemănători, care se autoprezintă în presa audio-video cu situații materiale foarte prospere datorită numeroșilor clienți care vor să scape pe această cale de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]