270 matches
-
Peste tot sunt urme române. Coloane din marmur) prin iarb). Capiteluri c)zute servesc drept scaune de gr)din). Nu trebuie decât s) scormonești puțin p)mântul că s) g)șesți fragmente de oale, buc)ți de statui, picioarele unui satir dansând. Pe marginea rafturilor ticsite cu c)rțile lui John sunt multe asemenea relicve. Pe biroul aglomerat se afl) o fotografie Înr)maț) a fiului s)u decedat, cu o barb) mic), la fel ca a lui John, zâmbind cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
că Const. Cehan Racoviță nu era de acord cu aducerea la Cernăuți a unor specialiști din vechiul regat, dar opiniile sale trebuiau susținute nu înotând în noroiul vorbelor, ci cu argumente, cu vorbe alese, de intelectual. Pe bună dreptate revista Satirul din localitate a publicat, iar Timpul a preluat epigrama „Lui Cehan Racoviță: Timpul a făcut ca noi Să-ți cetim și Timpul Dar de scrisul - de acest soi, Vom scăpa cu timpul. Căruia i se răspunde: Dlui Hotinceanu, directorul Satirului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Satirul din localitate a publicat, iar Timpul a preluat epigrama „Lui Cehan Racoviță: Timpul a făcut ca noi Să-ți cetim și Timpul Dar de scrisul - de acest soi, Vom scăpa cu timpul. Căruia i se răspunde: Dlui Hotinceanu, directorul Satirului : Vrei să scapi de Timp - amice? Fii sigur, vei scăpa; Căci de-ai trăi chiar mii de ani, Tot Timpul te-o 'ngropa. Citircu N. Să fi fost o premoniție spusa dlui Hotinceanu și a altora? În numărul 64 din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și expresiile românești necesare, care a fost cel mai ocupat în școală, acest învățător, angajat cu contract , la finele anului a fost îndepărtat din postul său și i s-a denunțat serviciul de la școala aceea...” (Gazeta Bucovinei, 17 ianuarie, 1897). * Satirul, revistă umoristică, ilustrată, apare lunar la Cernăuți, începând cu iunie 1928, redacția și administrația în str. Poincaré nr.3, Tipografia Mitropolitul Silvestru, director dr. E. Hotinceanu, redactor responsabil până la numărul 5 din noiembrie 1928 - Erast Carabăț, iar după aceea - Const.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nimic... Lumea zice, eu nu zic! Că în România Mare Vom avea stabilizare: Leul drept un firfilic... Lumea zice, eu nu zic!... Dar Echo, autorul versurilor, zicea, încă, mai multe... Ministrului Ion Nistor pentru ținutul Bucovinei ziarele dădeau ocazia ca Satirul să-i ofere următoarea epigramă: Strigi mereu că faci șosele, Dar de fapt îți dai doar 'fumuri!... Banu-l strângi, ca-n zile grele... Nu cumva s-ajungi pe drumuri! Ștanță lui „Echo” este epigrama lui Gross dedicată colaboratorului revistei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Gross: Un fund la buzunar, un fleac, De-l am sau n-am e tot un drac! Mai bine, sfat îți dau, te roagă La Dumnezeu să-ți puie-o doagă! Dl. Gros îi dedică o epigramă și caricaturistului de la Satirul care nu-i decât tot... Echo: Desenul tău, o spun deschis, Mă face-a fi pansiv Noroc că dedesupt ai scris Și un text... explicativ. La care Echo răspunde lui Gross: La stanța ta răspuns țiar da De țiar cunoaște
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
s-a însurat cu o fată tânără: Tu bătrân, ea tinerică, Nu te teme, nu-i nimică! Nu ți-a număra ea anii, Fii pe pace, numai ... banii! Celor ce au trăit timpul anilor 19271934 multe din cele scrise de Satirul vor fi fost gustate cu plăcere aparte, mai ales că vorbele se adresau direct unor personalități ale vremurilor, unii oameni politici, conducători administrativi, alții oameni de cultură, din învățământ... Caricaturile, ca niște icoane care lasă interpretări în timp, ele devin
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cărui spectacol „Vis al unei nopți de vară” de la Teatrul Național din București s-a desfășurat în prezența doar a vreo 40 de spectatori - tot atâția cât numărul premianților care așteptau la coadă să-și ridice banii pentru... Crăciun/2003. * Satirul. „Niște confrați întru greaua muncă gazetărească, spre a și-o înveseli, au scos, începând cu ziua de 10 iunie a.c. o revistă umoristică ilustrată. Nimic de zis și nu ne putem decât bucura, dacă va înflori și spori în orașul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lor reviste umoristice. Cititorii noștri citindu-l, de bună seamă, au crezut că e vorba aici despre vreo informație culeasă de la prefectura de poliție, din secția de supraveghere a moravurilor publice, despre isprava imorală și oprită de lege a vreounui satir bătrân care nuși poate stăpâni pornirea erotică.” * Titlul Satirul ce s-a dat revistei nu se poate explica decât sau din necunoștința limbii românești de către editorii revistei sau din malițioasa lor intenție de a viza deja prin titlul revistei vreo
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
seamă, au crezut că e vorba aici despre vreo informație culeasă de la prefectura de poliție, din secția de supraveghere a moravurilor publice, despre isprava imorală și oprită de lege a vreounui satir bătrân care nuși poate stăpâni pornirea erotică.” * Titlul Satirul ce s-a dat revistei nu se poate explica decât sau din necunoștința limbii românești de către editorii revistei sau din malițioasa lor intenție de a viza deja prin titlul revistei vreo faptă din trecutul eroului Dan căruia i-au dat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Măru: Scheletul acesta seamănă să fie a unui ichtiosaur! Prof. Botezat: Ba eu cred că a unui brontosaur! Prof. S. Săveanu: Ha, ha, Domnilor, vă înșelați, este funcționarul tip 1931 în urma aplicării curbei de sacrificiu! În ce privește caricatura aceasta reprodusă din Satirul nr.9/1931 scheletul de pe masa de „studiu” îl poate reprezenta și pe pensionarul din România anului 2004 supus ultimelor indexări și reașezări ale pensiei de ... subzistență. A fost o revistă bună Satirul de care nu scăpau nici liberalii, nici
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de sacrificiu! În ce privește caricatura aceasta reprodusă din Satirul nr.9/1931 scheletul de pe masa de „studiu” îl poate reprezenta și pe pensionarul din România anului 2004 supus ultimelor indexări și reașezări ale pensiei de ... subzistență. A fost o revistă bună Satirul de care nu scăpau nici liberalii, nici țărăniștii, nici iorghiștii, nici averiscanii, dar nici bucovinenii locului. Și omul de pe stradă ori de la stat avea de ce zâmbi, măcar din când în când. * Satyrul s-a numit și gazeta săptămânală a lui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
treaptă, TR, 1985, 52; Dan Culcer, Prezentare, RL, 1986, 32; Radu Ciobanu, Blânde ironii, TR, 1995, 48-49; Eugen Curta, Dumitru Hurubă și „rezervația de zăpăciți”, VTRA, 1996, 10; Doina Dobreanu, Confesiunea ca modalitate artistică, „Opinii culturale”, 1999, 1; Iulia Argint, Satir dansând, RL, 2002, 40. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
evidențieri ale rolului poetului, în sens antic. De altfel este scris la începutul acestui prim text că: În tîrguri înțesate de lume ori la piciorul unui munte cu piscuri nevăzute, unde s-ar fi putut prea bine să-și aibă satirii sălaș, ascultase întortocheate istorii, pe care le primise întocmai cum primea și realitatea, fără a cerceta dacă-s adevărate sau false. (1983: 157) Aceste istorii primite și incertitudinea valorii lor ficționale sau reale stau în inima concepției antice despre poezie
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
forma un cortegiu care înfățișa sosirea zeului în cetate. Cum se credea că el se ivește de pe mare, cortegiul purta o corabie transportată pe patru roți de car, în care se găseau: Dionysos, ținând o viță de vie, precum și doi satiri goi cântând din flaut. Procesiunea, înșiruind diverși figuranți, probabil deghizați, și un taur de sacrificiu precedat 7 Faptul că două din aceste sărbători purtau numele lunilor care le corespundeau - Lenaion și Anthesterion - dovedește vechimea și caracterul lor panelenic. 8 Este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e vorba mai degrabă de o metaforă foarte grăitoare pentru starea de spirit dionisiacă a acestui popor, a cărui puritate absolută îngăduie să trăiești orice situație cu avânturi orgiastice. Dionysos e încă viu și, împreună cu el, și curtea lui de satiri și figuri grotești. Prin el este exorcizată frica de moarte a omului care, până la urmă, are curajul să ignore toți zeii artificiali. Unicul care rămâne viu și foarte prezent, în memoria acestui popor, e Dionysos. Hierodulă Comportamentul erotic al Aiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
transcendentale”, alături de Marin Sorescu, fusese „prins” și Andrei Pleșu, tânăr eseist și cronicar de artă plastică a cărui figură extrem de expresivă o Întrezărisem odată la restaurantul Uniunii Scriitorilor: un tânăr Socrate, grav, cu o figură și frunte puternice, sprâncene de satir grec, cu acel „aer muntean” care m-a atras Întotdeauna, de la Început, la prietenii mei Matei, Nichita sau Lucian Pintilie, ochii sclipind de maliție și inteligență certă, nativă, gura ironică și, mai ales, un discurs de-o extremă plasticitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unei veșnice primăveri - eterne, În sensul ciclic al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica nu din ruine, ci din falsa moarte, Împietrire. Deoarece, În suita zgomotoasă și veselă a lui Bacchus, Dionysos se află, alături de vin, nimfe, satiri și atâtea și atâtea „măști” ale nepăsării și freneziei de a trăi, și Flora, tumultul ierburilor și plantelor ce renasc, al animalelor și păsărilor ce se prind Încă o dată În hora existenței, Într-un aer deodată ușurat de neguri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Originalitatea comicului lui Caragiale ține de combinarea inimitabilă a tuturor mijloacelor artistice. Teatrul lui Caragiale, neegalat până azi, se impune prin arta desăvârșită a dialogului și a constucției scenice, prin capacitatea autorului de a realiza caractere și tipologii. Comicul și satirul îmbrăcate în haina sobră a stilului clasic, dezvăluie arta neîntrecută de a crea viața în continuă mișcare. I.L.Caragiale este un Moliere al teatrului românesc, iar opera se înscrie în circuitul de valori al culturii universale. Alături de I. Slavici, I.L.
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de pe munte, muntean, ori de pe Olt, olteani, că leșii așa le zic, molteani” (p. 269). Dar să vedem concret cum sunt manipulate datele pentru a închipui istoria fără istorie a românilor. 1. Deși „eroii romani dinainte vreme fură prefăcuți în satiri de vremea cea lungă petrecută în pustietăți și prin locuirea lor în munți, totuși nu s-au sălbăticit cu totul” (p. 227), rămânând în esență ceea ce au fost, căci Vladislav, regele Ungariei, porni asupra tătarilor „pe toți romanii din ascunzișurile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dat peste ceva tare și compact. Recuperă un pachet de cărți de joc, încă în cutia de carton, și dădu la iveală primele cărți. Era unul din acele pachete de cărți de joc pornografice, cu fete goale în locul damelor, cu satiri excitați drept popi și cu hermafrodiți luând locul juveților. Vântul zbură o bucată mică de hârtie ce fusese ascunsă printe cărți. Zoia o lăsă să cadă. Cărțile erau vechi și foarte uzate, dar ea nu se îndoia că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scoate cu mînie și cu măreție, el biciuiește Hăul, Lovind pustiele și stîncile; pustiele puterea să o simt, 440 Se scútură din somnuri, fac semn cu groază Chemînd Leul, Tigrul, calul și cerbul cel sălbatic, Elefantul, lupul, Ursul, Lamia 294, Satirul 295. Lumină dau în jur Pleoapele sale; încolăcita-i coadă-aspiră Printre stele; Pămîntul și cu Hăurile toate furia să o simt 445 Cînd, așa cum neaua munții îi acoperă, adesea împietrire Acoperă adîncurile, la vasta-i furie mișcîndu-se în stîncă să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Larma". Povestea Lamiei apare la Philostrat și a fost relatata din nou de Robert Burton și de Keats (1820), acesta din urmă transformînd-o într-o femeie-șarpe. 295 (VIII, 442) Leul, Tigrul, calul și cerbul cel sălbatic, Elefantul, lupul, Ursul, Lamia, Satirul: În această serie de animale putem identifica seria celor patru Zoa: Leu-Los, Tigru-Luvah, Cal-Urizen, Cerb sălbatic-(?)-Orc, Elefant-Tharmas, Lup-Urizen, Urs-(?)-Tharmas, Lamia-(?)-Vala, Satir-(?)-Urizen. Identificarea Cerbului sălbatic drept un animal arhetipal al lui Orc (cel rebel/sălbatic) pare să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
firească de doliu (își acuză, de altfel, mama, pe Gertrude, de frivolitate). Totuși, chiar și așa, e nefiresc ca el să nu observe calitățile autentice de rege ale lui Claudius. În exploziile de furie din intimitate, Hamlet își numește unchiul "satir", conside-rîndu-și, totodată, tatăl mort "Hyperion": "Un rege atît de bun! Ca un luceafăr/ Pe lîngă un satir, față de acesta" (Shakespeare. Vinea 22). Protagonistul este, aparent, incapabil să înțeleagă partea strict utilitară a intervenției (salutare) a lui Claudius, după moartea bruscă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nefiresc ca el să nu observe calitățile autentice de rege ale lui Claudius. În exploziile de furie din intimitate, Hamlet își numește unchiul "satir", conside-rîndu-și, totodată, tatăl mort "Hyperion": "Un rege atît de bun! Ca un luceafăr/ Pe lîngă un satir, față de acesta" (Shakespeare. Vinea 22). Protagonistul este, aparent, incapabil să înțeleagă partea strict utilitară a intervenției (salutare) a lui Claudius, după moartea bruscă a fostului monarh. Nu există decît o singură explicație pentru acest comportament. Hamlet nu a atins punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]