268 matches
-
un alt eseu, Marsyas - un epilog, poate chiar partea de concluzii a breviarului său de istorie literară, autorul aduce în discuție însuși sensul tipologic, esențial pesimist, al spiritualității românești. În figura tragică a sclavului dac ce asistă neputincios la sacrificarea satirului hiperborean prosternat la picioarele lui Apollo și pedepsit cu jupuirea de viu pentru cutezanța de a-l fi concurat pe zeu în muzică e descifrat destinul tragic al sufletului românesc, silit să-și abandoneze sau anuleze mereu, prin injustiția istoriei
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
lung? Ca să mi-l țin pe față? Poate că nu arătam ca Dorothy Hamill. Poate că Începeam chiar să semăn destul de tare cu sălciile noastre plângătoare. Dar părul meu avea și virtuți. Acoperea dinții Înveliți cu sârmă. Acoperea nasul de satir. Ascundea coșurile și cel mai important lucru - mă ascundea pe mine. Să Îmi tund părul? Niciodată! Încă Îl mai lăsam să crească. Visul meu era să trăiesc Într-o bună zi Înăuntrul lui. Imaginați-vă atunci cum eram la nefericita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te lași devorat în timp ce prinzi un vânat pe care-l va mânca altul. Pe Hercules! Nu sunt mai bune produsele crescute de noi și mai apte să ne satisfacă poftele? Și ce are de gând să facă cu imaginile de satiri din grădină, care l-au ferit de deochi în timpul copilăriei? Probabil vrea să le arunce. Îi e rușine de peti cul de pământ pe care maica lui își dă atâta osteneală să-l îngrijească, de multe ori cu bietele ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai aducă, "dacă nu ne supără", încă un "musafir", un "prieten vechi" al ei, domnul Dimitriu. Era un vestit excursionist, un bărbat de vreo șaizeci de ani, dar superb de sănătate și veselie, tăiat în proporții ciclopice, cu o față de satir bătrân, încadrată într-o barbă gălbuie, rară, și găurită de doi ochi mici, verzi, pătrunzători, care râdeau parcă necontenit singuri, fără participarea feței, cu o pălărie cât o roată de trăsură, cu o manta imensă și cu ciorapii roși peste
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
singuri, fără participarea feței, cu o pălărie cât o roată de trăsură, cu o manta imensă și cu ciorapii roși peste pantalonii bogați în urme de noroi și de oleiul diverselor conserve. Ne-am simțit cu toții ca niște cunoscuți vechi. Satirul era dezghețat, onctuos, curtezan în stil și maniere "48", plin de umor și de spirit, mai puțin reușit din cauza unei note de pedanterie. Originalul personaj a fost prevenitor și galant cu doamnele. A făcut curte doamnei M..., coanei Anicăi, Adelei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și are să i-l trimită. Și se opri numai când intră maica arhondară, care făcu bătrânului cavaler o scurtă biografie, mai mult morală, și servindu-se abundent de schime cu multe înțelesuri și subînțelesuri. Din biografia aceasta mimată reieșea că satirul nu și-a dezmințit niciodată figura și nu și-o dezmințea nici azi. Conversația se prelungi și ajunse mai puțin interesantă. Dar Adela era nerăbdătoare să se urce la Poiana Țigăncii, pe care i-o lăudasem fără măsură. (Acum mă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
păreau gata, cel dintâi să-și înfigă colții în ochi, dar fără să-l rănească, iar al doilea, să-l ciupească cu cleștii lui puternici, dar fără să-l atingă. Din mijlocul ochiului ieșea, ca pe o poartă, un mic satir ce cânta din trei ancii lungi. — Obiectivul tău e simplu, soldatule, zise un glas; Antonius îl recunoscu pe Valerius Mucrus, pater. Trebuie să scufunzi acel tinctorium sacru în bazin. Dacă reușești, vei fi răsplătit. Dacă vei da greș, vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Soarele nu răsărise, dar cerul avea deja nuanțe purpurii. Antonius se întinse. Un oficiant îi dădu o lingură de miere; în clipa aceea soarele se ivi la orizont. Se auzi muzica suavă a anciilor. Antonius îl văzu deodată pe micul satir ce ieșea cântând din ochiul albastru pictat pe peretele templului în care coborâse în infern și apoi înviase. Melodia aceea, dulceața mierii și vederea luminii reprezentau întoarcerea la viață, renașterea sa ca om purificat, incoruptibil, păstrător al valorilor etice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eu Și mintea mă doare... Nimic nu mai vreu- Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare... Liceu,- cimitir Al tinereții mele- În lume m-ai dat În vâltorile grele, Atât de blazat... Liceu,- cimitir Al tinereții mele! * Proză Amorul, hidos ca un satir, Copil degenerat- Învinețit, transfigurat, Ieri a murit în delir. Aci, prozaici pământeni, Pe drumuri a murit, De zurnetul de bani înăbușit, În lumea asta cu dugheni. * Crize Tristă, după un copac, pe câmp Sta luna palidă, pustie- De vânt se
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
-i simtă respirația, multele, feluritele ei mângâieri și sărutări până când viermele nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încuraja mereu să-i privească. Încă de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului. Urmase trezirea, groaza. Fabio era un satir. Ajunsese soția celui mai rafinat satir. Alerga prin plantația de duzi și nu mai avea decât o singură dorință: să-l găsească mort la întoarcere. Cam atunci o cunoscuse pe Lucrezia, pe fiicele și, mai ales, pe fiul acesteia. Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului. Urmase trezirea, groaza. Fabio era un satir. Ajunsese soția celui mai rafinat satir. Alerga prin plantația de duzi și nu mai avea decât o singură dorință: să-l găsească mort la întoarcere. Cam atunci o cunoscuse pe Lucrezia, pe fiicele și, mai ales, pe fiul acesteia. Napoleon tocmai revenise în Corsica. Dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care mă tratează ca pe prostituata din Tyr? Tu ești.” „Puteam să jur. Eu, sigur că da. Eu sunt cel care te Împinge În brațele domnilor bătrâni.” „El n-a Încercat niciodată să mă ia În brațe. Nu e un satir. Îți pare rău că nu vrea să se culce cu mine și că mă consideră doar un partener intelectual”. „O allumeuse”. „Asta chiar că nu trebuia s-o spui. Riccardo, hai cu mine să caut ceva de băut”. „Nu, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cadou o selecție din co respon dența lui Voltaire și recentul număr cu dosar Cioran din Magazine littăraire, am prefirat brocante cu ceramică de Delft (unde am umflat cu cinci și zece euro farfurii de la 1900, plus o carafă cu satiri și scene bahice de pe la 1890), am cutreierat prin FNAC după DVD-uri cu Jacques Brel... Pe scurt, ce vreau să spun: noi ne-am făcut serios lecțiile pentru o cinstită călătorie de turism cultural. Ne-am familiarizat cu istoria Țărilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
onorează cu nici un răspuns în afară de o ridicare din umeri care ar putea să însemne "mă rog, cum doriți" și se așează pe o piatră, la umbră, lăsîndu-mă să mă depărtez... o curte pietruită, pustie, unde, din gura știrbă a unui satir de marmură, se scurge, ca un fir de salivă, apa puțină și tulbure... o cărare pe care trec capre, căutând iarba rară, lângă o livadă de măslini... doi șerpi dormind înlănțuiți, la soare, pe pietre... apoi, pisicile de care vorbește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
admit nici un fel de scuze, niciodată și pentru nimeni. Neg bunele intenții, greșeala vrednică de stimă, greșeala necugetată, circumstanțele atenuante. Nu binecuvântez, nu iert pe nimeni. Fac, pur și simplu, adunarea și apoi zic: "Face atât. Ești un pervers, un satir, un mitoman, 'un pederast, un artist" etc. Nici un cuvânt mai mult. În filosofie ca și în politică sunt deci pentru orice teorie care-i refuză omului nevinovăția și pentru orice practică ce-l tratează drept vinovat. Vedeți în mine, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
întorsese. Doctorul Luca s-a ridicat de pe scaun. ― Lasă deșertul, băiete. Dă-i dracului de deșert. Eu am propriul meu deșert, nu trebuie să caut altul. Figura i se asprise. A luat o statuetă de porțelan de pe etajeră, reprezentând un satir grec, și se juca, nehotărât, cu ea. ― Eu am trăit, băiete, într-o toamnă, tot ce poate trăi un bărbat. Ce mai pot face acum e să-mi bat joc de mine. Ceru un pahar cu apă, plîngîndu-se de căldura
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochir leni, unde stu denții facultății noastre erau în prac tică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de un satir păgân (dom’ Podgo, gol pușcă și hirsut) și de un blajin arhanghel („părintele“ Ioan Alexandru), și după vreo șase ore de lălăială ne-ntor ceam la dor mitoarele noastre. Deja după o săptă mâ nă nu mai puteai spune care era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
goale ce se-nnegreau lângă mare pe măsură ce ea devenea tot mai albă și mai pietroasă. Femeile însele o mâncau din ochi, cot la cot cu bărbații, începând să le-nțeleagă pe Sapho și pe Bilitis. Ce găsiseră pân-atunci la satirii păroși cu care trăiau? Cum se lăsau rănite, noapte de noapte, de grosolanele lor unelete de-mpere chere? Când dragostea, erotismul, pornografia, atin gerea sfârcurilor și descleierea buzelor cu degetele și cu limba sau doar cu răsuflarea înfierbântată se legau atât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acestei relații care urma să devină trecătoare ca multe altele. Uitasem deja că o prinsesem furându-mi date din calculator și îmclin acum să cred că era mai intereseată de virilitatea mea decât de secretele mele. Nu mă consideram un satir, dar eram măgulit de complimentele ei și trebuie să recunosc că, din punct de vedere sexual, măcar eram foarte bine dotat, capabil să satisfac oricând și orișiunde orice femeie. Nu eram surprins că ori de câte ori plecam într-o altă țară, venea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
făcea parte din Societatea de Corespondență din Edinburgh care a susținut cauza științei în mod neoficial, pînă a primit aprobare de funcționare în 1782. A fost judecător la Curtea Supremă, prieten al regelui George și metafizician erudit care credea în satiri și sirene, dar a fost salvat de la uitare datorită observațiilor critice la adresa teoriei sale privitoare la faptul că omul descinde din maimuță; criticile apar în lucrarea lui Boswell, Life of Johnson. Pentru plagierea și anexarea numelui său la o dinastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Un sentiment ce nu-l încercase nici în fața trupului elegant al Olimpiei, nici în fața goliciunii caste, de argint, a zeiței lui Giorgione. Rubens cu tonele lui de carne roz îl indispunea. Degas era prea dur, Gauguin, un nerușinat... Surîse: "Goya, satirul acela bătrân, era singurul care știa câte ceva despre femei..." Se auzi un ciocănit puternic în ușă. ― Herr Oberst! Pentru Dumnezeu, Herr Oberst! Înfășură pânza și se apropie de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i duc ghiozdanul lui Elisabeth. Și de ce, mă rog? Pentru că acest lucru o deranja pe mama ei! Și pe a mea! Și pe tata! Toată lumea asta cu pretenții descoperise cumva simbolismul sexual al acelui inofensiv ghiozdan? Nu eram totuși un satir, doamnă Jourdan, nu făceam altceva decît să duc ghiozdanul fiicei dumneavoastră, nu aveam de gînd să-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu purta sutien și Îi vedeam sînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]