304 matches
-
C. Caragiali, Al. Pelimon, Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, D. Ralet, N. Istrati, E. Winterhalder, C. D. Aricescu ș.a. Între 1838 și 1840, M. Kogălniceanu publica cronici ale evenimentelor politice, note și comentarii istorice etc., precum și Soirées dansantes, în care sunt satirizate moravurile aristocrației moldovenești. V. Alecsandri tipărește aici, din 1841 până în 1843, unele dintre poeziile sale (Crai nou, Tatarul, Maiorul Iancu Bran), proză (Pieirea iluziilor, fragment din Călătorie în Africa) ș.a. Cea mai importantă colaborare literară este însă aceea a lui
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
de proporții prin care trecea conștiința omenirii. În Laus stultitiae el critică tot ceea ce reprezintă autoritate, formele instituționale care se împotrivesc vieții raționale, întruchipate de regi și principi, de prelați, călugări și papi. Condamnând dogmatismul medieval, pledează pentru libertatea gândirii; satirizând societatea feudală apuseană (cu cortegiul ei de ambiții) aflată în pragul prăbușirii, întrezărește orizontul lumii noi. „Cât despre usturimea mușcărilor mele” scrie Erasmus lui Morus, „răspund că de totdeauna a fost îngăduită scriitorilor libertatea de a înfățișa, nepedepsiți, umorul vieții
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
aduce pe tronul Principatelor un prinț străin. Se critică, de asemenea, la rubrica „Taifasuri parlamentare”, activitatea Camerei Legislative. B. atinge astfel cu aripa lui satirică toate aspectele vieții politice naționale, așa cum la București proceda, în același timp, „Nichipercea”. Nu se satirizau însă numai aspectele vieții politice. Rubricile „Scene din viața privată” și „Scene din regiunile amoroase” adăpostesc scrieri satirice și umoristice îndreptate împotriva unor moravuri ale mediului orașelor de provincie, împotriva lipsei de cultură, a lustrului aparent de civilizație ș.a. O
BONDARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285812_a_287141]
-
sau sunt copleșiți de nădufurile și ipocriziile vieții conjugale. În cele mai bune dintre aceste texte (Școala, Pisălogul, Recomandațiuni, Unde stă norocul, Un scos din pepeni, La urlătoare, Forța publică, În clasa a doua, Petrecere între prieteni, Cunoștință veche) sunt satirizate cu forță prostia, necinstea, infatuarea, imixtiunea deplasată, viețuirea automată, iresponsabilă. În micile târguri, lipsa de ocupații utile, imitarea caricaturală a obiceiurilor și modelor din marile orașe, ecoul disproporționat al unor insignifiante întâmplări, morala îngustă și agresivă, curiozitatea avidă, bârfa, conflictele
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
rareori înviorate de nostimada unor situații de un comic autentic, precum și de un pitoresc mai ales verbal. Dacă imaginația e săracă, iar limba incoloră și fără miez, spiritul critic nu-i lipsește. El e oricând gata să ia poziție, fie satirizând cu îndrăzneală, fie făcându-și, solemn sau exaltat, datoria de bun patriot, de fervent unionist („canțoneta” Surdul, comedia Moș Trifoi sau Cum ți-i așterne așa-i dormi). Inspirate din actualitate, „canțonetele” nu depășesc o anume ocazionalitate, după cum nu ajung
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
se inființeze mai târziu, primele texte dramatice. În 1834, debutează ca autor dramatic Matei Millo „o vocație incipientă de moralist clasic”<footnote Ibidem. footnote>. Comediile sale - Un poet romantic, Postelnicul Sandu Curcă, Gâciturile, Asupra istericalilor - cuprind savuroase tablouri de moravuri satirizând conservatorismul, exagerările tinerilor franțuziți, prezumțiosul cu succese imaginare, conflictul dintre bărbați și femei („cel dintâi ecou comic al conflictului dintre bărbați și femei”<footnote Ibidem, p. 65. footnote>), avarul (fiind și prima întruchipare a „provințialului”). Caracterurile lui Mumuleanu cuprind momente
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ai lui Cațavencu, Farfuridi, Dandanache. Merită cu prisosință să fie considerat printre înaintașii de seamă ai dramaturgiei originale Ion Dumitrescu-Movileanu. Comedia Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile este inspirată din evenimentele anului 1848. Intuind sensul acestor evenimente autorul satirizează tipul unui june boier, demagog și interesat, care, jonglând cu fraze revoluționare, aruncate alături de altele dubioase, caută să tragă profit din schimbările care se anunțau. Acest tip va fi prezent și în teatrul lui Caragiale. În sfera tradițiilor caragialești, prin
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
teatrului ieșean, și-a continuat preocupările legate de literatura dramatică. Autor de traduceri și localizări se face cunoscut pentru prelucrările: Doi țărani și cinci cârlani (Cârlanii) și mai ales Muza de la Burdujeni, cea mai realizată dintre ele. Muza de la Burdujeni satirizează maniile lingvistice ale epocii devenite ridicole prin pretențiile absurde de a reforma limba. Piesa continuă direcția satirică inaugurată cu Franțuzistele, O bună educație. Nedepășind nivelul mediu al dramaturgiei din acea vreme, această piesă cuprinde și câteva replici pline de umor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
corupție, vrăjitoare fioroase, cadavre mutilate, chipuri grotești de animale, măști hidoase, procesiuni demoniace, simboluri ale îngâmfării, corupției și prostiei umane. Goya își tratează personajele cu o libertate nemaiîntâlnită, deformând îndrăzneț și uneori violent. După Goya, artistul are menirea de a satiriza și ironiza viciile și erorile în scop educativ. De aceea, el alege dintre excesele și nebuniile societății, pe acelea care i-au apărut în mod special ridicole și șocante ca imagine. În Capriciile (1793-1798) sale, lupta binelui și a răului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
catastif odată pentru totdeauna. Danny o porni spre secția Hollywood, pentru a se pregăti de un nou asalt la Marmont și pentru prima abordare a lui Felix Gordean. Se duse direct la sala de ședințe a brigăzii. Mickey Cohen era satirizat pe pereți, unde se vedeau desene cu el îndesând bancnote în buzunarele șerifului Biscailuz, pocnind cu biciul o haită de câini înhămați la o sanie și îmbrăcați în uniformele LASD, înțepând în fund cetățeni inocenți cu un șiș care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Și au existat momente în care ar fi declarat ceva în sensul de ” Asta e propagandă excelentă” sau ”Asta e pentru partid”? Eisler continua să se foiască, schimbându-și mereu poziția brațelor și picioarelor. Da, dar o făcea cu umor, satirizând. Nu înseamnă că... Dudley țipă: — Nu interpretați, relatați! Eisler țipă și el: — Da! Da! Da! Blestemați să fiți! Da! Mal îi făcu semn lui Dudley s-o lase mai moale, apoi i se adresă lui Eisler cu o voce foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de-a face cu o comedie a cuvântului. În cazul de față, ne stă înainte un funcționar oarecare, și intenția satirică lipsește. Caragiale, fascinat de acest fenomen, îl studiază aici, într-o situație dramatică pentru erou, în timp ce în altă parte, satirizând, scoate la iveală, dar parcă în al doilea plan, prostia, venalitatea sau necinstea (Scrisoarea pierdută). Descoperirea acestei comedii a cuvântului îl aduce pe Caragiale spre conștiințe adormite sau buimăcite (Căldură mare), sau crapuloase (Groaznica sinucidere din strada Fidelității), sau de-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai bine de 20 de ani și a căror exercitare a puterii în timpul celei de-a Cincea Republici, devenise tot mai autocratică având în vedere poziția importantă a președintelui în cadrul acestui sistem.10 Mai ales, Valéry Giscard d'Estaing fusese satirizat fără milă de către reviste satirice precum Le Canard Enchainé pentru presupusele lui revendicări monarhiste. Descentralizarea și regionalismul, așadar, au fost două teme destul de potrivite pentru distincția dintre opoziția de stânga și guvernul de dreapta. Un al treilea factor a fost
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
reliefează preocuparea personajului pentru tot ceea ce este amănunt, cochetărie, emoție, ne-o înfățișează ca pasionată de moda timpului și nu de canoanele bisericești.484 Criticii literari au remarcat frecvent că autorul a îndrăgit în mod deosebit acest personaj, deși o satirizează cu blândețe în portretul făcut în Prologul general, folosind frecvent adverbul ful, care în engleza contemporană ar însemna very, adică „foarte”. Se ajunge astfel la unele superlative în comportamentul și atitudinea personajului. „Deși era o femeie rafinată, era departe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de dincolo. Povestirea ei despre credința pioasă scoate în evidență violența religioasă, are o delicatețe emoțională deosebită. Personajul feminin nu poate da un sens, nu poate explica sau înțelege, tot ceea ce îi este caracteristic ține de sentiment, de trăire. Autorul satirizează o viață și o vocație care sunt vide, lipsite de un fundament real, de profunzime.502 Iar acest aspect ne-a determinat să o încadrăm în tipologia donnei demonicata, însă, ca și alte personaje feminine din această categorie umană, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 141. 685 Dan Duțescu, comentariu introductiv în Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 186. 187 mai mult decât o imitație, o pastișă, și se îndreaptă spre parodie, negreșit autorul englez a compus opera cu intenția de a satiriza. Tot ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reliefează preocuparea personajului pentru tot ceea ce este amănunt, cochetărie, emoție, ne-o înfățișează ca pasionată de moda timpului și nu de canoanele bisericești.484 Criticii literari au remarcat frecvent că autorul a îndrăgit în mod deosebit acest personaj, deși o satirizează cu blândețe în portretul făcut în Prologul general, folosind frecvent adverbul ful, care în engleza contemporană ar însemna very, adică „foarte”. Se ajunge astfel la unele superlative în comportamentul și atitudinea personajului. „Deși era o femeie rafinată, era departe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de dincolo. Povestirea ei despre credința pioasă scoate în evidență violența religioasă, are o delicatețe emoțională deosebită. Personajul feminin nu poate da un sens, nu poate explica sau înțelege, tot ceea ce îi este caracteristic ține de sentiment, de trăire. Autorul satirizează o viață și o vocație care sunt vide, lipsite de un fundament real, de profunzime.502 Iar acest aspect ne-a determinat să o încadrăm în tipologia donnei demonicata, însă, ca și alte personaje feminine din această categorie umană, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 141. 685 Dan Duțescu, comentariu introductiv în Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 186. 187 mai mult decât o imitație, o pastișă, și se îndreaptă spre parodie, negreșit autorul englez a compus opera cu intenția de a satiriza. Tot ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
constituirea Asociației pensionarilor tutoveni, cu sediul în Bârlad, ca măsură de aut o‐protecție. Primele numere din Veacul nostru au apărut în 2 pagini la Atelierele grafice Nicolae P. Peiu din Bârlad. Se publicau informații de calitate, epigrame ca re satirizau unele carențe, cum ar fi reacția poetului G. Tutoveanu la ... „obrăzniciile maghiare.” În Veacul nostru nr. 5 - 6/28 aprilie 1935, prof. Constantin Gh. Moroșanu publica o „Scrisoare deschisă acuzatoare către administratorii orașului Bârlad.” * Mare iubitor al oamenilor - nu numai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
au născut imitând realitățile cunoscute și preluate din societatea ateniană. De la simpla observație de natură sociologică până la parodie pasul s-a făcut cu ușurință. Așa de pildă, chiar anumiți autori latini au luat în derâdere intrinsecul mimetism comportamental. Petronius a satirizat modul propriu romanilor de a cultiva arta spectacolului teatral bazat pe muzică, dans și pantomimă, în linia reprezentărilor încetățenite de la greci, uneori în defavoarea textului dramatic redat doar lacunar. "Influența copleșitoare a modelelor literare grecești a guvernat în spațiul spiritualității latine
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de acceptată inferioritate. Satyriconul narează la persoana întâi, prin intermediul lui Encolpius, o suită de aventuri în fond burlești legate de modul în care câțiva tineri Encolpius, Ascyltos, Giton își explorează propria sexualitate, motiv pentru a înfățișa amănunțit și pentru a satiriza tarele societății romane. În partea a doua a romanului, Ascyltos este înlocuit cu vârstnicul poet lipsit de orice talent, Eumolpus, folosit ca pretext pentru introducerea unor parodii la diferite texte lirice. Se înlocuiește, de fapt, un "triunghi conjugal" cu un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
De aici și până la parodia momentului morții, de teama căruia Inchiziția reușise să vândă atâtea indulgențe, diferența poate fi făcută doar de calitatea comicului, cadru în care se poate stabili chiar o gradație. Moartea lui Orlando ține de comicul buf, satirizând transformarea creștină a sufletului în duh: "De unde Turpino fu de părere/ Că-aceasta era sufletul lui Orlando;/ Și-o-văzu cum cu toate penele ei/ Îi intră-n gură, într-adevăr, când/ Carlo, apoi, în acea zi, sosi la Roncisvalle". În paralel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o introducere la volumul care îi era, din punct de vedere cronologic, anterior. Se respectă și aici întocmai tiparul biografic al narației: prezentarea în registrul comic a părinților, nașterea o parodie a genezelor miraculoase de altădată, copilăria prilej pentru a satiriza exacerbările didacticiste, adolescența și așa-zisele "fapte de vitejie" etc., iar de acum încolo, cele două opere vor fi tipărite împreună, în ordinea cronologic firească. Rabelais continuă însă și, în 1545, va obține privilegiul regal de tipărire a Cărții a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care va reveni, ca liant, în romane mult mai târziu. Cât privește educația ce li se va acorda, în fiecare carte în parte fiecăruia dintre cele două personaje mai sus-menționate, ea se transformă în motivația preferată de autor pentru a satiriza tagma acelor superficiali magiștri deghizați în profesori atoateștiutori. Dar satira nu ar fi completă fără numeroasele parodii ce o compun. O parodie a silogismului se găsește în capitolul X din Cartea întâi, "Despre ceea ce arată culorile alb și albastru": "De
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]