104 matches
-
a avut loc În anul 2000, În Taur. Conjuncția Jupiter-Saturn reprezintă uniunea a două contrarii: dilatație-contracție. În tranzit armonios, această conjuncție este foarte puternică și mai ales echilibrantă: de fapt, planetele Își anulează reciproc eventualul efect negativ. Jupiter Îndulcește severitatea saturniană; Saturn Îl Împiedică pe Jupiter să exagereze sau să aleagă calea cea mai ușoară. Ne putem aștepta la o Întărire a puterii sociale (mai ales dacă avem de-a face cu un tranzit prin conjuncție). În schimb, tranzitul disonant este
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
pune accentul pe insatisfacție și frustrare! Când este În aspect bun cu Saturn celest, tranzitul lui Jupiter pune accentul pe dezvoltarea de durată, pe satisfacția autentică; un tranzit al lui Saturn În aspect bun cu Jupiter celest face mesajul (lecția?) saturnian mai ușor de digerat. Atunci când Jupiter și Saturn sunt În disonanță celestă, rezultatul este adesea confuz. Dacă Jupiter este În conjuncție cu punctul receptor, satisfacțiile pe care le aduce nu sunt lipsite de Îndoieli și răspund prost la nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
fie benefică (organizarea intuiției) sau confuză (Saturn este o planetă de pământ; pământul se amestecă cu apa și rezultă mocirlă), dar deopotrivă fecundă (orezul crește În mocirlă...) Ultima conjuncție Saturn-Neptun În tranzit armonios a avut loc În Capricorn, așa că valorile saturniene de control au prevalat, În sensul unei reorganizări a ideologiei sau a imaginarului. În tranzit armonios peste un punct sensibil din temă, conjuncția propune În mod ferm (!) o astfel de ordonare. În disonanță, ar fi fost o sursă de confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]