307 matches
-
Academia Comercială din cauza taxelor mari și trece la Facultatea de Drept, unde frecvența la cursuri nu era obligatorie. Având timp liber, își câștigă existența cântând prin restaurante, saloane și la școala de dans „Simion și Achim”, unde îl cunoaște pe saxofonistul Ion Mirea. Pleacă cu orchestra acestuia în orașul Alexandria din Egipt unde cântă timp de cinci luni. Întors în țară își face propria formație, „Trio Luca”, cu care debutează la Radio București. După câțiva ani înființează o altă orchestră, împreună cu
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
Leather", cu bateristul Lazare (pe numele său adevărat Lars Are Nedland). Acesta va fi mai tarziu înlocuit cu Anders Kobro. În 1999 este înregistrat "Strânge Old Brew", care va apărea în 2000. Pe acest material sunt invitați solista Nina Hex, saxofonistul Arvid Thorsen și vocalul E. Kulde. Nordavind părăsește Carpathian Forest, care continuă cu basistul Vrangsinn, de la "World Destroyer", în timp ce Tchort preia postul de chitarist. Temele lirice ale trupei Carpathian Forest nu sunt doar despre Satanism, răutate, si Anti-Creștinism ci și
Carpathian Forest () [Corola-website/Science/309811_a_311140]
-
parte, Beckley și Bunnell au fost cântăreții albumului, chiar dacă Ballard l-a creat. Pe o piesă, Bunnell a decis să rescrie versurile lui Ballard, iar rezultatul a fost piesă de succes "The Border". Susținuți de Royal Philharmonic Orchestră și de saxofonistul Raphael Ravenscroft, single-ul a ajuns pe locul 33 în topuri, în august 1983. "The Border" a fost mult mai mult decât un succes în topurile contemporane pentru adulți, ajungând pe locul 4. De asemenea, a ajuns pe locul 24
America (formație) () [Corola-website/Science/332950_a_334279]
-
reușind să se dezintoxice, are o reapariție senzațională la mijlocul anilor '50 la Festivalul din Newport, marcând sfârșitul stilului "Bebop", intrat în declin o dată cu moartea lui Charlie Parker în 1955. Miles Davis își formează un nou "Quintett", din care fac parte saxofonistul John Coltrane, pianistul Red Garland, contrabasistul Paul Chambers și bateristul Philly Joe Jones. Împreună dezvoltă stilul denumit "Hardbop", în care - alături de improvizațiile "cool" și intensitățile din perioada "bebop" - se simt influențele polimetrice ale muzicii africane cu o lărgire considerabilă a
Miles Davis () [Corola-website/Science/300155_a_301484]
-
Încurajat de prieteni, revine pe scenă și în studiourle discografice, înregistrând cu albumele ""The Man With The Horn"" (1981) și ""We Want Miles"" (1981-1982) un memorabil "comeback", alături de colegi mai tineri ca Marcus Miller, Mike Stern, Al Foster și de saxofonistul ??? În următorul deceniu, Miles Davis - incontestabil superstar al jazz-ului - întreprinde numeroase turnee, înregistrează noi discuri (""You're Under Arrest"", 1985; ""Amandia"", 1989; ""Doo-Bop"", 1991). Câteva săptămâni după succesul triumfal obținut în iulie 1991 la Festivalul de Jazz din Montreux
Miles Davis () [Corola-website/Science/300155_a_301484]
-
Mills Brothers"". În 1945, înregistrează un deosebit succes alături de trompetistul Dizzy Gillespie că virtuoasa în genul "scat" (improvizații vocale fără cuvinte) în stilul "Bebop". Doi ani mai tarziu apare pentru prima dată pe scena teatrului ""Carnegie Hall"" din New York împreună cu saxofonistul Charlie Parker. Cu ajutorul impresarului Norman Granz începe seria de concerte ""Jazz At The Philarmonic"", la care va participa până la desfințarea acestora în 1967. Cântecele interpretate de ea sunt compuse de cei mai cunoscuți compozitori americani, ca George Gershwin (împreună cu orchestră
Ella Fitzgerald () [Corola-website/Science/299382_a_300711]
-
Nu există un consens în ce privește numele inventatorului instrumentului. În vreme ce unii autori consideră grăitor faptul că couesnofonul a fost brevetat (nr. 569294 din 1924, în Franța) de fabricantul francez Couesnon și prin urmare îl atribuie lui, alte păreri vorbesc despre invenția saxofonistului (saxofon bas) de jazz stil New Orleans Adrian Rollini. "Site"-ul clubului de jazz „The Bay” (Botany Bay, Enfield) susține că instrumentul a fost creat de Rollini sub numele de goofus, apoi preluat de către fabrica franceză Couesnon; aici i-a
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
două rânduri paralele, corespunzătoare clapelor albe, respectiv negre, de la claviatura de pian. Instrumentul este considerat, de altfel, un precursor al clavietei. O reclamă londoneză din anii „vogăi Goofus” (perioada interbelică) comenta: Couesnofonul a fost introdus în muzica de jazz de către saxofonistul Adrian Rollini sub denumirea de goofus. Acesta a înregistrat alături de formația sa la casa de discuri Okeh Records sub numele The Goofus Five (mai bine cunoscută sub titulatura The Little Ramblers, întâlnită la discurile Columbia). Un alt interpret a fost
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
Petre Iordache este un cornist (corn francez), saxofonist și compozitor român. În anii șaizeci, a colaborat alături de formația de muzică rock Sfinx; instrumentul său, neobișnuit pentru muzica rock, a contribuit la prezența aparte a formației în primii ei ani (până la preluarea conducerii de către Dan Andrei Aldea, în 1969
Petre Iordache (cornist) () [Corola-website/Science/312563_a_313892]
-
Mihai Iordache (n. 1967, București) este un saxofonist român, cunoscut atât pentru albumele sale de jazz lansate sub numele Iordache, cât și pentru colaborarea cu formația de rock alternativ Kumm. Primele legături ale lui Mihai Iordache cu muzica datează din copilărie, tatăl său fiind amator de jazz. În ciuda
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
al cărui grup Creativ a colaborat între 1986 și 1989. În perioada 1987-1989 Iordache a studiat improvizația de jazz cu pianistul Marius Popp în cadrul Școlii Populare de Artă, iar între 1990 și 1993 a luat lecții particulare de saxofon de la saxofonistul Garbis Dedeian. În 1992, Iordache a fost invitat să colaboreze ca saxofonist cu formația de rock Timpuri Noi, pentru a cânta un solo de saxofon la piesa "Tanța". Piesa a fost apoi înregistrată pe LP-ul de debut al formației
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
1987-1989 Iordache a studiat improvizația de jazz cu pianistul Marius Popp în cadrul Școlii Populare de Artă, iar între 1990 și 1993 a luat lecții particulare de saxofon de la saxofonistul Garbis Dedeian. În 1992, Iordache a fost invitat să colaboreze ca saxofonist cu formația de rock Timpuri Noi, pentru a cânta un solo de saxofon la piesa "Tanța". Piesa a fost apoi înregistrată pe LP-ul de debut al formației, din 1992 . În aceeași perioadă (1992 - 1993), Iordache a făcut parte și
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
avându-l ca invitat special pe trombonistul american Tom Smith. Au urmat albumele "Dissipatin'" (2005), "One Life Left"(2013) și "Garden Beast"(2013), care cuprind, cu câteva excepții, compoziții proprii. În 2003, Iordache a fost solicitat să-l înlocuiască pe saxofonistul Petö Zoltán în formația de rock alternativ Kumm. De atunci este membru al acestei formații, alături de care a înregistrat albumele Angels & Clowns, Different Parties, Far From Telescopes și A Mysterious Place Called Somewhere
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
la 14 ani că autodidact și este atras de jazz încă din adolescență, dintre preferații săi făcând parte Radu Goldiș, Joe Pass, Wes Montgomery, Pat Matino și George Benson. În anul 1976 intra în primul grup alcătuit cu fratele său, saxofonistul Garbis Dedeian, bateristul Tudy Zaharescu și Mario Dumitrescu (chitară baș). Începând din anul 1980, cântă prin diverse localuri de noapte și restaurante, exersând în acest timp diverse genuri muzicale. În paralel cu studiul chitarei elaborează primele compoziții, iar în 1982
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
din România. În noembrie 2010 s-au încheiat imprimările la noul album "Dark Blue", disc ce cuprinde compoziții ale lui Capriel Dedian din prima perioadă a carierei și piese actuale imprimate împreună cu trupa Jazz Challenge și cu aportul fratelui său, saxofonistul Garbis Dedeian ca invitat la acest proiect. Lansarea discului va avea loc în cursul anului 2012. "CD nr. 2 - 03. „Cântec pentru tatăl meu” de Garbis Dedeian 06. „De dragul tău” de Garbis Dedeian 07. „Armine” de Garbis Dedeian 11. "Îmi
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
cu o durată de la câteva minute ("Sollitude", "Sophisticated Lady"), până la aproape o oră ("Black, Brown and Beige"). În Kansas City a apărut orchestra pianistului Count Basie, caracterizată printr-o interacțiune ritmică a diferitelor secțiuni, alternând cu improvizările libere ale soliștilor, ca saxofonistul tenor Lester Young.Anii treizeci au reprezentat în același timp epoca marilor soliști, saxofoniștii Coleman Hawkins și Johnny Horges, bateristul Gene Krupa, trompetistul Rex Stewart, pianistul Teddy Wilson și mulți alții. Cântărețe de jazz vestite din această epocă au fost
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Brown and Beige"). În Kansas City a apărut orchestra pianistului Count Basie, caracterizată printr-o interacțiune ritmică a diferitelor secțiuni, alternând cu improvizările libere ale soliștilor, ca saxofonistul tenor Lester Young.Anii treizeci au reprezentat în același timp epoca marilor soliști, saxofoniștii Coleman Hawkins și Johnny Horges, bateristul Gene Krupa, trompetistul Rex Stewart, pianistul Teddy Wilson și mulți alții. Cântărețe de jazz vestite din această epocă au fost Ivie Anderson, Billie Holiday și Ella Fitzgerald. În anii patruzeci, numeroși muzicieni din orchestrele
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
grupuri mici, lăsau frâu liber virtuozității pe ritmuri foarte susținute. Așa s-a născut stilul ""Bebop"", care marchează o evoluție importantă axată pe abilitatea tehnică a interpreților și pe complexitatea ritmică și armonică, datorat în primul rând pianistului Thelonius Monk, saxofonistului Charlie "Bird" Parker și trompetistului Dizzy Gillespie. Acest stil a însemnat o schimbare radicală în jazz: din muzică "dancing" a devenit o artă intelectuală de prim rang, fără concesii făcute marelui public. Alte personalități ale stilului "Bebop" au fost trompetistul
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
accesibilă, totuși destul de complexă. Este ceea ce s-a numit ""Cool Jazz"", caracterizat prin arcuri melodice relaxate, cu mai puțin "vibrato" și rol redus al percuției. Acest stil se extinde și pe coasta de vest ("West Coast Jazz") a Americii. Datorită saxofonistului Stan Getz, pătrunde influența muzicii sudamericane în stilul "Cool". Un alt interpret de seamă în acest stil este saxofonistul bariton Gerry Mulligan. O parte a muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul trompetistului Clifford Brown și
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
vibrato" și rol redus al percuției. Acest stil se extinde și pe coasta de vest ("West Coast Jazz") a Americii. Datorită saxofonistului Stan Getz, pătrunde influența muzicii sudamericane în stilul "Cool". Un alt interpret de seamă în acest stil este saxofonistul bariton Gerry Mulligan. O parte a muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul trompetistului Clifford Brown și a saxofonistului Sonny Rollins, continuă totuși stilul lui Charlie Parker, într-o formă mai aprinsă și agitată, denumită ""Hard
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Getz, pătrunde influența muzicii sudamericane în stilul "Cool". Un alt interpret de seamă în acest stil este saxofonistul bariton Gerry Mulligan. O parte a muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul trompetistului Clifford Brown și a saxofonistului Sonny Rollins, continuă totuși stilul lui Charlie Parker, într-o formă mai aprinsă și agitată, denumită ""Hard Bop"". În 1955, Miles Davis împreună cu saxofonistul John Coltrane și alți instrumentiști formează un quintet, ale cărui performanțe sunt caracterizate printr-un stil
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul trompetistului Clifford Brown și a saxofonistului Sonny Rollins, continuă totuși stilul lui Charlie Parker, într-o formă mai aprinsă și agitată, denumită ""Hard Bop"". În 1955, Miles Davis împreună cu saxofonistul John Coltrane și alți instrumentiști formează un quintet, ale cărui performanțe sunt caracterizate printr-un stil colorat, bogat în expresie și sensibilitate, cu tempo variat și diversitate a ideilor melodice. Împreună înregistrează albumul "Kind of Blue", o etapă importantă în
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
adesea atonale, fără nicio schemă de acord, șochează la început pe mulți critici, în timp ce alții recunosc în dorința de experimentare, seriozitatea și deosebitul simț al formei. Printre pionerii acestui stil se numără și bassistul Charles Mingus, pianistul Cecil Taylor și saxofonistul Archie Shepp, la care se atașează și John Coltrane, a cărui muzică are trăsături religioase, de o frumusețe unică și o intensă forță de expresie până la orgie. Apariția "rock-and-roll"-lui, cu mare priză la tineret, nu a lăsat indiferenți nici
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
se impun pianiști extraordinari cum ar fi Keith Jarrett, Paul Bley, Andrew Hill sau Brad Mehldau. Diversitatea stilistică nu a scăzut, noi curente se dezvoltă, recunoscându-se și o tendință de reîntoarcere la tradițiile jazzului clasic sub forma ""Neoclasicismului"", cu saxofonistul David Murray și trompetistul Lester Bowie sau ""Clasicismului"" în jurul trompetistului Wynton Marsalis. Dimpotrivă, ceea ce s-a numit ""Groove Jazz"", ""Acid Jazz"" sau ""Nu-Jazz"" a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi "bossa nova", dar si "hip-hop"-ul) cu tehnicile si
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
fi anii de debut și consacrare a unor instrumentiști care vor influența generațiile următoare: Reinhold Svensson (pian), Arne Domnerus (saxofon alto), Carl-Henrik Norin (saxofon tenor), Putte Wickman (clarinet), Bengt Hallberg (pian), Lars Gullin (pian) și Åke Persson (trombon). Pianistul și saxofonistul Gösta Theselius a fost cel care a furnizat aproape singur o perioadă de timp material pentru piața de jazz din Suedia. Anii 1960 au fost ani de concurență cu muzica pop și rock, care deveniseră tot mai răspândite. Generațiile mai
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]