127 matches
-
o duminică dimineață, eu și Richard am decis că atunci când vom avea copii, nu le vom oferi falsa consolare a unei vieți de apoi garantate. Fără Îngeri sau arhangheli, fără harpe, fără Câmpiile Elizee pline cu acei oameni cu Încălțăminte scâlciată pe care nu-i puteai suporta În colegiu. Hotărârea m-a ținut cam trei secunde după ce fiica mea a pronunțat prima dată cuvântul „a muri“. Cum aș putea eu, care nu i-am citit povești de Roald Dahl pe motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cobora pe scara podului și într-o zi când lipsea de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci, cutii pline cu pantofi scâlciați și descompletați, nasturi de toate mărimile și culorile, rufărie zdrențuită, broaște, lacăte, sârme ruginite, toate în lăzi și cutii... Era clar pentru mine, le adusese de la București când se mutase, nu le putuse strânge aici într-un an... Mă întrebam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
comis-voiajor aflat în trecere a sedus-o și a luat-o cu el, iar după o săptămână a părăsit-o și și-a văzut liniștit de drum. S-a întors acasă cerșind pe drum, toată murdară și zdrențuită, cu pantofii scâlciați: mersese pe jos, dormise pe câmp și răcise foarte tare; picioarele îi erau numai răni, mâinile, umflate și crăpate. De fapt, nici înainte nu fusese frumoasă; doar ochii îi avea blânzi, buni, nevinovați. Era îngrozitor de tăcută. Odată, înainte de întâmplarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
târziu, semnată împreună cu Duiliu Zamfirescu, dezvoltă tema clasică a conflictului dintre dragoste și datorie. Amuzantă, dar facilă, Mincinosul sau O căsătorie la Grand Hotel e o „comedie locală”, adică localizată după Eugène Scribe. Hazul provine în bună parte din limbajul scâlciat, de altfel o specialitate a autorului, care exploatează același procedeu în sceneta Blond sau brun, de un comic absurd. Ceva din verva comediilor lui I. L. Caragiale se găsește aici. O spaimă este o comedie de salon, o farsă frivolă, în
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
până la Bascov câteva zeci de kilometri pe jos. M-am întâlnit cu majurii care m-au învățat meserie și ne aduceam aminte cum aveam degetele julite de la leviere. Și i-am văzut acum oameni fără dinți în gură, cu pantofi scâlciați. De-aia mor de ciudă că nu mai sunt bani să-i asiguri omului ce-i trebuie în viață după ce, vorba aia, toată viața a mâncat motorină și a băut antigel. Noi am făcut școală, să știți! S. B.: Ce
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
peste o mie de proiecte și vor fi alese numai 50». Priotitățile sunt politice, evident. Nu ne vreți binele... De la Sfântu Gheorghe la Odorheiu Secuiesc să tot fie 120 de kilometri, prin Baraolt. Așa că merg cinci ore cu un autobuz scâlciat, care nu iartă nici o hârtoapă. Sate de cărămidă arsă și obosită, și prăfuită. Oamenii te privesc plictisiți și abulici prin rotocoale de colb. Spectacolul indicatoarelor bilingve este dulce: Vârghiș este Vargas, Ocland - Okland, Tălișoara - Olasztelek, Bățanii Mari au devenit Nagybacon
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ce dă câtre stradă. Să am mai multă lumină, dar să și observ mișca- rea străzii. Și a vecinilor, se înțelege, Din acest punct de vedere, mă asemăn cu unui Papihon. Acest Papihon era un cizmar care umbla cu încălțările scâlciate și care locuia în Vicovul de Sus-Est, la intrarea în sat dinspre apa Sucevei. Peste drum de casa în care găzduiam eu, ca tânăr profesor de Limba și literatura română, prin anul 1957. Ei bine, Papihon al meu avea și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
nu există și nu funcționează decât sub reflectoarele mass-media ori pe stadioane. De aceea, Animalul există mai ales prin discurs, însoțit de o mimică specială, de gestică explozivă, de registrul onomatopeic. Ce mai tura-vura? Animalul este animal! Limba îi este scâlciată și încleiată, cuvintele lui sunt rămășițele între dinți ale unor foste cuvinte integre, sonoritatea sa este gâlgâitoare și vâscoasă, patetismul său este de crocodil și maimuță la un loc, mimetismul față de gangsterii din filmele americane este al unui papagal de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
jos un timp. pentru că fata cea mioapă stătea într-o căsuță de chirpici care era la capătul pământului. și fata cea mioapă a ieșit pe drumul plin de zăpadă și s-a așternut la drum. zăpada scârțâia sub pantofii ei scâlciați și ea încerca din răsputeri să nu se abată de la drumul parcurs zilnic ca să nu fie nevoită să se oprească și să simtă cum frigul îi intră în oase. mai mult pe ghicite simțea poteca pe care pașii ei o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
înalt, întărit cu sîrmă ghimpată și păzit de polițiști înarmați, răceala cadrelor, ținuta degradantă a celorlalți arestați, hainele lor uzate, rupte, murdare, mirosind puternic a transpirație, prea mari sau mult prea mici pentru statura lor, dîndu-le un aspect jalnic, încălțămintea scîlciată, tunsoarea de cele mai multe ori aproape zero, accentuînd parcă și mai mult ideea că ei sînt altfel decît oamenii obișnuiți, palmele murdare, înnegrite, unsuroase, pline de bătături, vrînd parcă să spună că în închisoare munca nu-i o joacă, ci se
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în care sînt ținuți deținuții (avînd acces la apă caldă doar 3 minute pe săptămînă) pare consecința mizeriei în care mustește trupul angajaților de rang inferior. Puțind a transpirație nespălată de mult, cu hainele soioase, boțite și degradate, cu pantofii scîlciați și șapca decolorată, unii angajați par întruchiparea barbariei. Iar cînd peste ei se deșartă flacoanele de parfum ieftin în apropierea unor vizite, efectul este de un dezgust total. Doar printre femei se constată o creștere a ponderilor valorii estetice, fapt
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
stația de metrou mai e doar o femeie palidă care stă în picioare și strânge în mâini o sacoșă pe care scrie Facem prețurile K.O. Femeia se uită spre bătrân, apoi ochii ei se întorc cuminți către pantofii ei scâlciați. Bătrânul cântă cu ochii închiși, pierdut în melodia compusă în anul 1758. Din când în când, ochii lui se deschid ușor și prind frânturi din lumea exterioară, doar pentru ca el să nu-și piardă echilibrul. La un moment dat, ochii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
reacția președintelui comisiei, vestitul matematician Petre Sergescu. Mătăhălosul Sergescu, cu fața lui mare și rotundă, profesor la Universitatea din Cluj (apoi, după ce a fugit din România comunistă, la Sorbona), în ținută cam boemă, cu pantalonii ca burlane încăpătoare și pantofi scâlciați, căsătorit cu o poloneză (iar „polonezii“, ca și „protopopii“!) care scria în franceză cărți pentru copii, avea, de fapt, o bună și actuală informație literară, după cum urma să constat eu, examinatul, la examen. Pe deasupra, fusese coleg cu tata la școala
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un kilometru distanță, de abia se identificau, dar ni se înfățișau din ce în ce mai clar pe măsura apropierii lor. Pe la vreo 500-600 de metri i-am identificat, erau ostași ruși, îmbrăcați rudimentar, cu pufoaice și pantaloni decolorați, în picioare cu niște bocanci scâlciați, la piept cu puști cu lunetă și tot felul de adăugiri, care de care neînțelese de noi, curioșii. Când au ajuns la locul unde ne aflam în așteptare, cei doi ruși, s au oprit direct la cel mai voinic din
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
spre nemulțumirea clericilor de la Curte, care, cu excepția părintelui Bernhard, Îl urau din răsputeri. Haina lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările de a-l goni pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
articole apărute, în perioada 1948-1954, în presa vremii și scrise în cea mai curată limbă de lemn. Spre exemplificare, vom cita numai din articolul Drama lui Eminescu. Iată ce ne spune dl. Dumitriu despre Eminescu: "Haine tocite, pălăria veche, ghete scîlciate și căscate: uniforma atîtor mari scriitori în societatea burgheză. Tremura de frig. Era lihnit de foame". În continuare afirma: "Crema burghezo-moșierească l-a respins pe Eminescu, l-a înjosit, l-a terfelit, cu disprețul față de cultură caracteristic claselor exploatatoare. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și aspră [respingere] a caselor de rendez-vous. - Despre cocotele, cocodetele și demimondenele celebre din la belle époque a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cum și despre o „prințesă“ a lor, tre murând acum În zdrențele și pantofii ei scâlciați. - Parisul, cu turma docilă a femeilor din atelierele unde se fabrică plăceri; Berlinul, cu viziunile lui macabre și cu grețurile consecutive practicilor nenumite; dar parcă tot mai bine În Valahia noastră, cu bordeluri vesele și cu fete numai bune de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ecou cu redundanțe apocaliptice, dincolo de linia orizontului: O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! Știu ce vrei să faci! Știu ce vrei să faci! Tocurile roase ale pantofilor mei scâlciați loveau ritmic spațiul betonat al coridorului. M-a trecut un fior de-a lungul spinării ca un avertisment. Nu-i nimic, mi-am zis, ce să fie? Aiurea! Mi se pare mie. Am vedenii. Nu-i nimic. A început ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ore, urâtul singurătății. Pregătirile pentru această temerară călătorie, o adevărată aventură pentru orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de o vârstă incertă, pălăria gri asortată la pardesiul decolorat și tocit, croit după moda anilor ’80, mănușile pentru a-i diminua răceala necontenită a mâinilor osoase, umbrela (niciodată nu se știe cum va evolua vremea) și bastonul, nelipsitul său
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
rochii ca aici mă umilea. Îmi place ideea unei garderobe modeste, dar nu pentru tine, mica mea regină. Fii mai ales atentă la pantofi. Nimic nu declasează mai grav o femeie, din punct de vedere vestimentar, bineîn țeles, decât pantofii scâlciați. Aici, aproape că nu mai contează, dar la Paris și în lumea capitalistă este ceva foarte important. Ia te uită unde zăcea arbitrul eleganței! M. 51/1950 I 5 noiembrie [1950], duminică Se apropie ziua ta, copila mea. A patra
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
până la Bascov câteva zeci de kilometri pe jos. M-am întâlnit cu majurii care m-au învățat meserie și ne aduceam aminte cum aveam degetele julite de la leviere. Și i-am văzut acum oameni fără dinți în gură, cu pantofi scâlciați. De-aia mor de ciudă că nu mai sunt bani să-i asiguri omului ce-i trebuie în viață după ce, vorba aia, toată viața a mâncat motorină și a băut antigel. Noi am făcut școală, să știți! S. B.: Ce
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aici gândurile mele ajung, de asemenea, la cazul s)rmanului p)rinte Hoade, care a plecat la Romă și a murit acolo. Ieșim de sub arcad) și mai Întreb)m un negustor voinic și neb)rbierit, cu turban și cu pantofi scâlciați, care vinde niște obiecte din sticl) verde, ciobite. Când aude Întrebarea, se lumineaz) la fâț). Da, desigur, el știe. Începând o conversatie, ne ofer) o cafea. Ne arăt) dup) aceea o fotografie color, mototolit), reprezentându-l pe fiul s)u
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
trâna st) de vorb) cu una dintre prietenele sale, o femeie imens), gras), dar nu lipsit) de un anumit șarm, care se așezase chiar pe marginea sofalei. Pe pavajul rece, ne lu)m r)mas-bun, mulțumindu-i negustorului cu pantofii scâlciați. Se Întoarce la sticl)ria lui verde-Închis. —Presupun c) trebuie s) renunț)m la baia aceea Inc) și mai veche, Îmi spune Kahn. În compensație, se ofer) s)-mi vorbeasc) despre Max Nordau. Hâim Gouri, poet și ziarist, un b
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
picioare, într-un chip caraghios și simpatic. Șleamp, șleamp. Micuță, energică, de o veselie mocnită, plină de bunătate. Ceva foarte puternic ne unea în acele clipe, ascunse de capriciul memoriei, ca niște boabe de diamant, în acei pantofiori modești și scâlciați. * De revelionul 1962-1963 nu-mi amintesc. Poate că n-a fost nici un „revelion”... Oi fi stat acasă, cu părinții... Îmi amintesc, în schimb, bine de după-amiaza și seara zilei de 31 decembrie când, împreună cu cel mai bun prieten al meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cei mai devotați luptători și admiratori ai Căpitanului. Umbla mereu cu capul gol, pășind legănându-se și cu trupul puțin aplecat înainte, parcă voia să taie vântul. Nu purta haine prea bune, iar pantalonii erau întotdeauna ronțăiți de ghetele lui scâlciate și lungi ca niște corăbii. Când mergea, părul îi cădea peste frunte și gestul lui favorit era darea părului peste cap, ca să-și facă lumină înaintea ochilor. Era negru ca un harap și nici prea mare frumusețe nu stricase Dumnezeu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]