129 matches
-
chiar de-am fi, nu suntem jidani. Nici țigani, nici bozgori. La chestia asta, plăcinta a făcut puuf. Puuf, s-a dezumflat cu totul, știu asta. Văzuse pe necuratul, mai să leșine. Nu mai scotea o vorbă. Iși privea pantofii scâlciați și umezi de ploaie. Nici nu mai sufla, știu asta. N-au decât să se sperie, dacă nu-și văd lungul nasului! Un incendiu din ăsta mic prinde bine. Că doar masele au instinctul sănătos, au bun-simț, știu asta. Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o licență perpetuă, iar facultatea pepinieră de Academicieni debusolați și înclinați spre scepticism, dependenți de drogul întrebărilor, autodidacți, întorși la alfabet și abac, politicienii la strungurile și mistria de la care au plecat, încât gândirea lor făcea ca străzile să rămână scâlciate, catedrala orașului în stare avansată de putrefacție a zilelor care de zeci de ani nu se mai înălța, macaralele uitate din secolul trecut, întrebându-se ce-i acela Timp, copacii să putrezească degeaba în parcurile fără bănci, oameni și copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ha! Ha! Ce să mai faci după optzeci de ani? Singura meserie la vârsta aia, e moartea. Pensionarul palid tresare, de parcă un curent electric i-a pătruns În inimă și În plămâni și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană, pe care țărișoara a dorit-o atât de mult. Tocmai a intrat draga de ea, de patruzeci și opt de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a șoptit. Vocea era sigură pe ea și a pus a Încurajare mâna peste mâna mea. Tremura ușor și avea un zâmbet neplăcut al obrazului pe care doar În clipa aceea l-am observat, așa cum i-am observat și pantofii scâlciați. „Nu am reușit să ajung, din păcate, la conferința ta, dar, din câte am aflat, În sală s-au aflat câteva persoane cu multă putere”, a adăugat. Atunci soția a mers la vitrina cu bibelouri și dintr-un sertar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cusur. Îmi pare rău, domnule. Rostea cuvintele cu o claritate desăvârșită, ca și cum era obișnuit să vorbească numai cu străinii, și folosea o limbă cât se poate de simplă, fiind specializat în metoda predării directe. Privirea lui stărui meditativ asupra pantofilor scâlciați ai lui Charlot. Charlot plecă. Poate că ceva din înfățișarea bărbatului îi amintea de Lenôtre. Imediat după ce plecă de la școală, se gândi că și-ar putea asigura o existență decentă lucrând ca funcționar, fiind un bun cunoscător al legilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
făcu semn cu mâna, chemându-l lângă ea. Toma se apropie repede. Fără să spună nimic tânăra îi arătă ceva pe jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în post, pe când alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de afară. Fumează aruncând fire de tutun prin strungăreață. Vino, fă, că-ți ia românii locu’!! Da voi ce păziți?... Vezi că te toc, fata mea, dacă n-o să am loc, pe tine stau, să moară mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
N-am mai putut suporta. Mi-am adunat scâncind hainele, pe care le-am înghesuit în punga luată pe gratis. M-am arătat pe Sixty-Sixth Street cu vesta jilavă de sudoare, cu niște bermude până la genunchi, ciorapi negri și espadrile scâlciate. Dacă mă gândesc mai bine, arătam exact ca toți ceilalți. Ființa mea tânjea după întuneric și liniște, dar soarele funcționa cu motoarele la capacitatea maximă, în timp ce eu țipam după un taxi în febra galbenă a Broadway-ului. Nu există decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice. Dedesubtul păienjenișului de vițe și frunze, cărămizile sunt strâmbe și dezghiocate. Betonul e împânzit de fisuri. Ferestrele sunt comprimate până li se sparg geamurile. În tocurile scâlciate, ușile nu mai au cum să se deschidă. Pe falezele verzi e un du-te-vino de păsări care mănâncă semințe de iederă și le găinățează peste tot. Un cvartal mai încolo, străzile s-au transformat în niște canioane verzi, cu carosabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
foști sceptici darwiniști au pornit într-o expediție de exterminare a maimuței vorbitoare, ce s-a dovedit a fi o amenințare pentru rasa umană, ce aveam s-o pervertesc și s-o populez cu mici monștri hominizi care vor vorbi scâlciat, gângăvit și sâsâit toate limbile pământului. ............................................................................................................... Ca și cum îngrijorarea și alerta marelui Ndonde nu ar fi avut niciun ecou asupra mea, am continuat să-mi petrec zilele următoare gândindu-mă la declarațiile în presă ale ziaristei, la interpretările ei covârșitoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rare și, printre ele, "Povestea 'ulei", cumpărători și vânzători de-a valma, gânduri, păreri, reflecții, vise... Nu se putea desluși nimic printre dărâmături, dincolo de pagini disparate ce zburau haotic prin aer ca în urma unei explozii istorii întrerupte și amestecate..., trupuri scâlciate sau dezmembrate. Și însoțitorul meu? Unde era el acum? L-a văzut cineva plecând? L-a văzut cineva venind? A existat el aievea, cu fața lui necunoscută fără chip, cu care am discutat atâta pe culoarele librăriei? A reușit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Într-un Studium? Chiar și numele acelui loc părea inoportun: după Înfrângerile repurtate peste mare și lenta recucerire a Palestinei de către mameluci, numele Ierusalim devenise un simbol sacru și totodată dureros, cu siguranță nepotrivit pentru emblema unei taverne. Urcă treptele scâlciate ale porticului, Îndreptându-se spre poartă. Dinăuntru provenea un zgomot confuz de glasuri, ca și când s-ar fi aflat acolo un număr mare de persoane, În ciuda orei târzii. Parcă nimeni nu se temea de ora stingerii, În orașul acela, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mică - care s-a dovedit a ascunde o pereche splendidă de pantofi cu toc stiletto, semnați Christian Louboutin. — Randall! Uau, nu știu ce să zic! Rochia și pantofii meritau propriul lor dulap, închis ermetic. Meritau să nu fie amestecate cu pantofii mei scâlciați și cu costumele marca Banana Republic. Nu mai văzusem în viața mea un ansamblu atât de rafinat. — Îți plac? m-a întrebat Randall, plin de speranță. Sprâncenele i s-au ridicat, iar preț de-o clipă, Randall a semănat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ta vitregă... sunt multe motive pentru care ar trebui să ne străduim să ne înțelegem bine unul cu celălalt. Băiatul și-a trecut părul lins pe după urechi pentru a mia oară și a început să-și fixeze adidașii negrii și scâlciați, care-i atârnau de picioare ca două cauciucuri dezumflate. Nu merită efortul, nu-i așa? a bolborosit el. La sfârșitul anului viitor o să împlinesc optișpe ani și-o să pot face ce vreau, așa că n-o să mă mai prea vedeți. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să vorbesc obscen, dar altfel vrei să fac pe femeia timidă și virginală. Corect? — Nici măcar n-o să tratez întrebarea ta cu un răspuns. Apoi James s-a cufundat în șifonier, de unde și-a scos o pereche de pantofi de yachting scâlciați. Ce convenabil! Nu poți să-mi răspunzi fiindcă știi că am dreptate. Julia era conștientă că își coborâse argumentația la un nivel de bază, dar nu-i mai păsa. Era dispusă la orice numai să nu se mai revină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o duminică dimineață, eu și Richard am decis că atunci când vom avea copii, nu le vom oferi falsa consolare a unei vieți de apoi garantate. Fără Îngeri sau arhangheli, fără harpe, fără Câmpiile Elizee pline cu acei oameni cu Încălțăminte scâlciată pe care nu-i puteai suporta În colegiu. Hotărârea m-a ținut cam trei secunde după ce fiica mea a pronunțat prima dată cuvântul „a muri“. Cum aș putea eu, care nu i-am citit povești de Roald Dahl pe motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
umbletul, cuvintele, jocurile, cântecele. De timpuriu, copil-minune și cumpănit cum era în toate, părinții s-au gândit să-l pregătească pentru preoție. Îi plăceau rosturile bisericii; făcea parte din corul copiilor și da răspunsurile lui Padre Antonio în limba latină, scâlciată, fără îndoială, dar plină de farmec pentru mintea lui, furată de toate tainele eclesiastice. Scrisul și cititul le-a învățat la un oarecare Don José Duarte; apoi, în școala primară care se deschisese la Vimieiro. Se împrietenise cu câteva fetițe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acasă. Eu și Lucy puteam să ieșim, iar el rămânea singur să discute cu Pamela, cu avantajul suplimentar că putea vorbi interurban pe banii mei. — Ai văzut cu ce e îmbrăcată fata, am zis. Cu jeanșii ăia răpănoși și pantofii scâlciați. Nu se face, nu-i așa? Tu dă telefon în Vermont, iar eu o duc să-și cumpere ceva nou de îmbrăcat. Am căzut de acord. După un prânz pregătit în pripă cu supă de roșii, ouă jumări și sendvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
așeză, liniștită, lângă peretele garajului de alături, desfăcu pachetul de mâncare, il ingurgită, păși peste coada măturii, se duse la primul container, aruncă resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi aruncase, împreună cu alte netrebuințe, la gunoi. Încetini pasul. Se aplecă. De dincolo de turetci, scoteau capul, șomoioage de euroi. Tresări, speriată, de parcă ar fi comis ceva neadmis, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui - nu bănuiam pe atunci că peste cinci luni Îmi va deveni socru - am Încremenit: doi ochi verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat. țce caut aici iată-mă și prizoniera doamnei Oprișan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cînd sînt goarză comunală o dată nu m-a pus și pe mine la premă, minți dînsul cu năduf. Numai pingele cîte-am rupt. Ce-i drept, bocancii lui Niță din care, peste pantalonii vătuiți, ieșeau niște șosete albe, erau cam scîlciați. - Da’ cară lemne toată iarna... Da’ fă focul în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede ce pîne este asta, oftă Niță plin de compasiune pentru sine. Intrarea pe poarta lui Mitică Manalache fu precedată de un scurt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă maturitatea, așa sugerase, ironic și iritat, colegul Vornicu într-un bâlbâit dialog cu colegul Manole, soțul disputatei doamne. Formulare aparent întâmplătoare, diagnostic însă nu cu totul nepotrivit. Nu cu totul, nu cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prezența ei. Parcă se risipise, se redusese la inexistență, ajunsese imposibil de deosebit din grămada de haine vechi și ponosite - un pardesiu vechi, de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]