558 matches
-
lumină, crede el, o față de vampir. - Momentul... adevărului! Se avîntă. Cîinele țîșnește într-o parte, o zbughește pe lîngă el, spre intrare, în timp ce Roger se repede cu buretele și capul înainte în cărucior, care se prăbușește sub greutatea lui. Aude scîncetul slab al doctorului: - Ne scapă. Repede, Mexico. - Repede, zice Roger, strîngînd buretele în mînă, extrăgîndu-se din căruciorul de copil, dezbrăcîndu-se de el ca de o haină, nu fără ceea ce lui i se pare o îndemînare atletică. - Mexicooo - pe un ton
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
sunt mulți lupi - răspunse în sfârșit Maftei și i se dezlegă, brusc, limba. Începu să povestească cu multe amănunte, rar, cum i-au sfâșiat lupii noaptea trecută, cea mai frumoasă vacă, acolo, chiar în fața ocolului. N-au auzit nici măcar un scâncet, că nici câinii n-au lătrat. Se apucă să împroaște cu blesteme cumplite și lupii, și câinii, ca Dumnezeu să le bată gâtlejurile haine. Sînt mulți lupii, sînt mulți, nici atâtica n-au lăsat din vacă! Spre dimineață le-a
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
sunt singulare. Dacă nu ne putem trăi viața, ne vom trăi, cu siguranță moartea, dominantă, implacabilă și rece. Ea ține de domeniul unicității și este singura pe care nu o putem înstrăina: „Nu poți să mori prin comparație:/ Ca un scâncet putrezit în inimă” (ca și cum). Noul naște și el moarte: „Placenta e pusă la putrezit/ ca o sămânță/ care/ s-a întors/ prea devreme în țărână” (întuneric de mamă) și chiar Începutul e doar o avanpremieră a separării de viață: „Ultimul
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
mână și cu pistolul, vociferând mai tare decât muzica ce intra pe ușă comprimând tot aerul în fundul încăperii: - Maga! Muzica își urma ritmul, ondulant, barbar. - Maga! Cred că am auzit o voce omenească printre chitarele electrice, saxofoanele în rut și scâncetele unui Elvis Presley tradus în spaniolă. - Magalena M?-sii! Muzica a scăzut ca volum și a rămas ca un discret fond pentru acea dulce voce inocentă. - Ce-i Pipo? De cum a spus Pipo am înțeles că nu e taică-su
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
fluturi. Ce aberație Ce aberație ivirea dimineții din gura viperelor ies trenuri trenurile se opresc într-un șemineu în șemineu se-aprinde focul în foc sternurile noastre aprinse troznesc cum vreascuri. Această energie Această energie a privirii care deflorează oglinda. Scîncete care cad Scîncete care cad dincolo de lucruri unelte atît de fragile încît nu trebuiesc nimănui rindele care subțiază văzduhul ciocane care bat în lumină și noi unde rămînem? în aceeași iarbă măruntă cum un scris întrebîndu-ne din ce e făcut
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
Ce aberație ivirea dimineții din gura viperelor ies trenuri trenurile se opresc într-un șemineu în șemineu se-aprinde focul în foc sternurile noastre aprinse troznesc cum vreascuri. Această energie Această energie a privirii care deflorează oglinda. Scîncete care cad Scîncete care cad dincolo de lucruri unelte atît de fragile încît nu trebuiesc nimănui rindele care subțiază văzduhul ciocane care bat în lumină și noi unde rămînem? în aceeași iarbă măruntă cum un scris întrebîndu-ne din ce e făcut sufletul - din culori
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
odată dacă există viață înainte de moarte și te-a surprins uluirea propriei tale îndrăzneli văzînd că din preaplinul golului ce iți hrănea cu un păsat pîcsos imobilitatea a izbucnit revoltă de care erai gravidă după o gestație de decenii în scîncete și înfometare căci fuseseși copilă orfana înfiata într-un funest crepuscul de viitorul ei violator vai nu am nici eu lacrimi cîte s-ar cuveni să adap setea acestor nori ce nu pot umezi buzele însetate ale sfinxului din Bucegi
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
apă botezătoare... Înapoi, toate, Acolo, în marele, dreptul Tabel ! Vers, verset printre viermi, rime și râme, rumegușuri, virgule de sânge, schelete de semne ale mirării - și, poate, într-un mare Târziu, trezirea, un verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să strig, să țip, să mugesc, să zbier, să urlu până voi răguși, să urlu până mai
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
nopții/unde din timp în timp o rază de soare/ rătăcește ca un glonț în desiș/ nici soarele nu mai poate fi găsit/ nici bătrînii nu își mai pot folosi protezele/ nici pîntecul femeilor nu mai poate fi plin/ suntem scîncetul unui bebeluș/ mîncat de șobolani în tomberon” (All the pretty little horsies). Poetica ei de denunț (”și nu iert/ nu trec nimic cu vederea”) devine emfatică tocmai prin acest tip de fundamentalim imaginativ fioros, prin această imagistică spăimoasă de atîta
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
l-ar întrerupe, clipă de clipă, pe un orator, luîndu-i locul cu spusele sale fără șir, oratorul și cel care-l bruiază fiind una și aceeași persoană: „Dragostea mea/ de-ai putea vedea și tu: din dărîmături/ descompunere/ scrum/ și scîncet/ castanul din fața ferestrei/ (într-o singură/ bezmetică noapte)/ a izbucnit în flori/ afară încă sîngele curge/ larg/ negru/ liniștitor./ mi-e groaznic de do/ de ti/ sper/ să// nu”. Vorbirea, ea însăși se scurtcircuitează. O restrîngere perplexă, un reflex dureros
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
O, câtă dragoste! Dar și câtă vinovăție. O lume întreagă e pe moarte, o lume care n-a dat în pârg. Fructele dragostei au putrezit necoapte. Sângele înverșunat în iubire - sângele vărsat prin ucidere. Noaptea a tăiat cu sabia întunericului scâncetele de copil. încă e vreme de post, încă e vreme de plâns, încă e vreme de nesomn; O lume întreagă a murit într-un zâmbet de copil. Ai văzut soarele răsfrânt pe fața lui și acum umbrele îl țin în
Monica Patriche by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/10481_a_11806]
-
lucruri ciudate e un mister nu doar pentru lumea din jur. E un mister chiar și pentru ele însele. Dacă poșetele ar vorbi, ar fi o gălăgie de nu s-ar mai înțelege om cu persoană. S-ar auzi numai scâncete, numai nedumeriri, numai strigăte de ajutor, numai rugăminți: “Oare de ce port în mine o șurubelniță și o cheie franceză?”, “Nu mai suport să car 16 rujuri, dintre care unul singur a fost folosit, de trei ori, acum opt ani!”, “Cu
Permisul de poşetă la control, vă rog! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18577_a_19902]
-
ținea în brațe scâncea, în timp ce, pe fundal, se mai auzea, din când în când, plânsul altui bebeluș. Am și râs cu colegii de redacție, imaginându-ne că cineva îi mai ciupește din când în când pe ăia mici, ca să scoată scâncete, sau le mai înfige câte-o pioneză-n fund, ca să plângă mai convingător.
“Răzbunarea lui Vântu” sau un text la care am râs copios by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18802_a_20127]
-
Într-o situație similară nu mai fusese vreodată. Plasată între cele două tabere, fiindcă și a curioșilor înaintase, dotată acum cu ocheane - de unde apăruseră și cine le adusese? - făcu primele pregătiri să riposteze namilei. Sunetele ei fură însă acoperite de scâncetele, lătrăturile și urletele câinilor, în ele strecurându-se și acela intens, prelung și lugubru. Pe chipul lui Cervina spori încântarea, pe a lui Globescu, întunecarea. Când, în sfârșit, Gilda găsi tonul potrivit să se adreseze, deopotrivă, fronturilor rivale, zăgazurile se
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
2011 Toate Articolele Autorului Mi-s codrii adânciți în umbre dese Și ramurile plâng de-atâta moarte Cărările au urme de mirese Cu șaluri negre răstignite-n carte ... Cu vârfurile doborâte la pământ Goruni semeți și-au îngropat istorii Și scâncete de munți în ploi și vânt Mai cântă-n toamne triste, azi cocorii Nici Miorița nu e de găsit Balada-i desuetă, nu-i la modă Vioara lui Enescu a murit Și în uitare-i îngropat și Ștefan-vodă Păianjeni împletesc
ŢARA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361246_a_362575]
-
văzut vulturii aceia ce i-au zărit lacrimile și l-au răpit pentru a-l sfâșia. Departe de căldura mamei, în căpița de fân nesigură am căutat prieteni, dar fiecare prieten și-a urmărit interesul. A așteptat asemenea vulturelui, un scâncet ca apoi să mă sfâșie. Mereu mai lăsau câte o bucată care să se regenereze și ei să poată iarăși sfâșia rodul. Se ridică de pe bancă și face câțiva pași.) Cântecul apei era așa de viu. Mi-am văzut în
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului MĂ ÎNTREBAȚI? Mă întrebați când sunt născut? Vreți să știți ce vârstă am? Sunt născut în secolul trecut, Nu mai știu în care an! Am intrat în vâltoarea lumii, Cu scâncete de băiat, Eram în mijlocul furtunii, Acesta era drumul destinat. Da, timpul era foarte brutal, Răpindu-mi ochii mamei dragi, Ce au plecat în adâncul abisal, Destinul nu poți să-l prefaci. Referință Bibliografică: MĂ ÎNTREBAȚI? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
MĂ ÎNTREBAŢI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384535_a_385864]
-
portocaliu sau arămiu. Așa sunt și sufletele noastre. Bucuroase pentru contopirea culorilor ce se imprimă plăcut pe retina amintirilor, sau triste la vederea desprinderii frunzelor într-un dans sentimental, cu zbor ușor spre așternutul blând al clipelor. Se aud doar scâncetele lor sub tălpile trecătorilor... Se trezise târziu. Era ziua ei liberă și avea ocazia, în sfârșit, să fie trezită de mângâierea blândă a soarelui. Mona era deja agitată. Trebuia să ajungă la petrecerea organizată de o colegă de liceu pentru
LINIȘTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382346_a_383675]
-
Taine spre-a dezlega, omul se pune-arvună . Idei amestecate-n cercetători lunatici, O gloată de atomi din microunivers, Triumfători își poartă victoria, emfatici... Un rezultat ce-ajunge banalul fapt divers... Și fiecare stea ce pentru noi se naște , La fiecare scâncet ce sună prima dată, O Tinkerbell aievea din zâmbete renaște, Mama fiindu-i Eva, făcută dintr-o coastă. Numele lui Adam purtat e peste timp De Făt-Frumos chemat din mărginirea zării. Timp-spațiu străbătu 'mbracandu-le în nimb, Din Valea interzis-auzind glasul
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]
-
din lașitate ci pur și simplu pentru că,aici,am fost hărăziți să ajungem.Privim prin ochii destinului forfota vieții care ne atinge,ne dezbracă și ne modelează.Cruci de suflete,răzbat prin fumul gros al peroanelor,îmbrățișându-se cu un scâncet atunci când simt că sunt cele alese.E doar așteptare,trenuri,peroane și o gară de suflete... De undeva de foarte departe,o liniște apăsătoare își lasă cu pași grei măreția pe pământ.Pe sub gene lungi de așteptare,sub care ne-
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
doar atîta - un dram de bunătate, Să îl iubiți pe semen, și cîinele, copacul, Eu, rana cea globală, mă rog de sănătate, Și-atunci o să străbatem în siguranță veacul. Sînt pentru voi năvoade, prindeți-le în pace, E usturimea-n scîncet doar fragedă pruncie; Povățuiesc minunea - și-n trup mi se desface, În loc de praf și sînge, izvor de apă vie. Referință Bibliografică: Sînt o rană / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017. Drepturi de
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
veni și țâncul-anișor, în urlete, pocnituri și fulgere colorate. Degeaba va plânge micuțul anișor, că nimeni nu-i va respecta liniștea și nu-l va întreba de ce plânge. Chiotele, urletele, pocnetele, bubuiturile și fulgerările florale de pe cer, îi vor acoperi scâncetele că nu are nimic să le dea. Nimeni nu-l va lua în seamă când va gânguri că n-o să le dea mai mult decât „nenea” care a plecat. Că „nenea” l-a întrebat când a venit: ai adus ceva
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
convulsii, perișorul lui spicul grîului, chiloțeii lui spuma laptelui... se roagă: Miluiește-mă Doamne că neputincios sînt, vindecă-mă Doamne că s-au tulburat oasele mele. Și Wanda: Ce miroase aici a tîrtan? Afară! Marș afară! țîn mireasma teilor În scîncetul mieilor buzele fiarei unsuroase roșii mîinile ca lemnul umflat al latrinelor ce caută cu atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
despre mine. Era prima oară când dormeam împreună fără să facem sex. Ne-am ghemuit unul într-altul, la început reticenți, așezându-ne în poziții în care corpurile noastre vătămate să simtă minimul de disconfort. Găsindu-ne locul, în întuneric, scâncetele noastre involuntare de durere s-au transformat în respirație de somn. —Nat? am spus în timp ce alunecam. Tu tocmai mi-ai salvat viața? Mi-a răsuflat în ureche, cald și parfumat de la țigările lui de foi. Apoi a spus: Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-i ieșeau din coșul pieptului. Ciuli urechea în direcția rabinului - parcă vorbea tocmai despre el și despre alții ca el, Rudi, care nu puteau pronunța clar rugăciunile din cauza lipsei de cunoștințe în limbile suedeză și ebraică. Rabinul compara bâlbâielile cu scâncetele și gânguritul unui prunc. Dar Dumnezeu, la fel ca o mamă, putea înțelege foarte bine orice sunet ieșit din gura unui prunc. - Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu, spunea rabinul cu blândețe. Dumnezeu înțelege fiecare gând pe care îl avem înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]