698 matches
-
vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă nu va recruta pe cineva cu nume, pe cineva care să-i crească prestigiul, să-l facă așa important, atît de important pentru acțiune, încît să ajungă la conducere, la creier. Mihai Mihail se lăsă pe speteaza scaunului, care scînci sub greutatea corpului său mătăhălos, așa cum stătea îți puteai da seama cum se lățise, cum se deformase în vreme un trup atletic altădată. "Bîlbîie n-avea de unde să știe că în toată afacerea asta cu Vulturul Alb nu exista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un colț. N-ai înțeles nimic din ce-am vorbit, așa-i? Ea se fâstâci. Lasă-mă în pace! Stai așa, nu pleca, insistă băiatul. Tu știi ce se întâmplă între un băiat și o fată? Dă-mi pace! Luana scâncea rușinată, în timp ce Marian o strângea cu putere de mână. Te-a sărutat vreodată un băiat? Du-te naibii! Dă-mi drumul! Zile în șir Marian o hărțui și râse de ea, amărându-i sufletul. Exasperată, fata ceru ajutorul Marei. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
una ca asta? M-ai pus să jur în fața lui Dumnezeu, femeie! Îi dezveli trupul gol, amețitor. O privi în ochi pierdut. Când te-am luat de nevastă am știut ce fac, Luana. Tu ai știut? Se lipi de ea, scâncind: Tu ai știut, Luana? Nu putea spune de ce se măritase cu el. Îl iubea, el o dorise. Orice fată visează la rochia de mireasă. Ștefan se pierdu în brațele ei și Luana arătă, prin fapte, ceea ce nu știa să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără nici o logică. Vorbea aiurea și vinovat iar bărbatul se repezi orb de furie și-o lovi cu dosul palmei. Căzu peste masă și totul se întunecă. Când își veni în simțiri era întuneric și se afla întinsă pe covor. Scânci după Radu dar el nu-i răspunse. În ziua următoare au fost nevoiți să onoreze invitația la familia Ionescu. Radu nu se sfii deloc să arate că el și nevasta lui nu erau altceva decât doi străini. O abandonă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot ce zicea. Cineva ar fi Întrebat-o de unde e, iar ea i-ar fi răspuns că vine de undeva de departe. Voia să știe unde se află orfelinatul. Ținea un prunc În brațe, acela stătea Însă nemișcat și nu scâncea, unii au crezut că era mort. Cu ea mai era și un băiețel care abia Începuse să meargă. Acela avea privirea fixă și nici nu clipea. Sătenii au văzut-o apucând pe potecile care duc spre dea luri, pe lângă lanurile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
venea un șuierat care creștea cu fiecare clipă. Cam așa a fost și la cutremurul din '77, Își aminti domnul Rub. Avea o memorie infailibilă domnul Rub, plus o putere de asociere ieșită din comun. Artă ne trebuie nouă acum? scânci o voce de femeie. Dumnezeu nu bate cu bâta, oftă ipocrit șeful de la ADAS. Din punctul său de vedere, cutremurul era În slujba instituției pe care cu onoare o conducea și a celor cu spirit de prevedere. Cei care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă io inventez o minciună? Dumneata crezi că oamenii trăiesc numai din adevăruri? Io nu cred nimic. Io Împart ziare și scrisori. Adevărul, cu alte cuvinte, ricana Petru. Te-ai gândit vreodată câtă minciună „distribui” zilnic? Nu m-am gândit, scânci Gheretă. Dar dacă te-ai gândi, ce-ai face? Ai da foc ziarelor În piață? Ai arunca scrisorile la gunoi? Nu știu, domnule Petru... Gheretă se fâstâci. Cum adică? Să dea el foc ziarelor? În piață? Trăiesc și io cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și-l doreau În capul mesei pe părintele Tatu. 11. Înmormântarea a decurs normal până la coborârea sicriului greu În groapă, când a picat din senin o ploaie torențială, binevenită altfel, dar nu În cel mai potrivit moment. Se Îneacă mortul, scânci o bătrânică. Lângă groapă am rămas doar mama, eu, Szántó și preotul. Ceilalți s-au dus care Încotro Încercând să-și salveze hainele de Înmormântări, tot mai dese În ultimul timp, și pantofii permeabili, deși erau din piele. 12. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu tot felul de documente de partid și de stat. Să mai regulăm și noi Partidul, tovarășă Irma. Că biiiine faaceți, tovarășe prim! Dacă ați ști ce cuvântare am acum sub mine! Aaah! Ce-o să vă placă, tovarășe prim! Taci, scâncea primul. Mai bine nu! Spune ceva În ungurește, să n-o aud nici măcar În gând! Pot să și Înjur, tovarășe prim? Cât vrei, Irma dragă! Și ea Începea să Înjure: partidul, guvernul, țara, pe tovarășul prim și pe ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uitîndu-ne unul la altul, roșii și ciufuliți. Pe urmé Nadejda Petrovna ne mai trégea o daté tare de pér, de la perciuni, de lîngé ureche și Începeau sé ne curgé lacrimi, si féceam: ai! ai!, si stéteam cu capetele plecate, si scînceam. Dar de ce ne-o fi chemat la careu? Ce-o fi la careu?, céci nici Nadejda Petrovna nu știe, spune: acuș o sé vedem, acuș o sé vedem. Pe scéri au apérut directoarea și pioniervojata’ cu sort alb și cravaté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de spinări de deal, de roți de car, de coarne de tăuraș, într-un vîrtej de culori. Grădina a foșnit, în semn de recunoaștere. Orga de vînt, atîrnată în mărul crăpat pînă la jumătate, ne regalează cu cîteva sunete. Tano scîncește prelung. E felul lui de-a se mărturisi, cîinește, că-i place Șichy. Îți place fata, golanule? Mai rămîn afară, pe banca de sub măr. Mă simt eliberată, ca după o confesiune. Ferestrele luminate îmi zîmbesc. Cerul s-a acoperit, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în dinți, în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai vară n-a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii de după dîmboc și scînceam ca Tano. Nodul din gît părea a fi o bucată din mărul raiului: bucata abia înghițită din fructul oprit. Am ratat examenul, deși îmi picase subiectul preferat. De Crăciun, a venit cu ea și cu o boxeriță, albă toată. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai dezamăgit nici pe tata, nici pe tătișor. Chiar și la Claxonism, cum îi spuneam cursului de Socialism științific, am avut notă maximă. "Loc" n-am prea avut. Am traversat iarna, primăvara, vara într-o stare suportabilă. N-am mai scîncit, gemut, plîns în bozii de după dîmboc. Îi mai simțeam vibrația în aerul casei și-mi era destul: iubirea înalță, se zice, și nu-i un neadevăr ori o exagerare dacă poate trece dincolo de materie. Materia de jos. Legătura fizică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ne mai spionează prin geamul ușii de la intrare. Pentru că l-am ignorat, s-a supărat: Poftim! "Te las în pace-ntîie-a ta". De teoria chibritului literar geme lumea. Io-s sătul. Nu se mai aude nimic dinspre el. Nu hămăie, nu scîncește, nu zgreapțănă. Are des ore surdo-mute, cînd doarme țărănește în fîn, visînd că l-a-nșfăcat pe Mișu Negrițoiu și că-l vaccinează să nu motănească pe gardul lui. Mai am ceva de spus, Șichy. Leit-motivul vieții post-ceaușiste a fost iertare-uitare. Punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și întinsese mîna s-o alinte. Parcă nu mirosea cum se cade: "are prea mult păr femeia asta". Era boxerița albă, tandra cățelușă, vibrînd sub degetele lui. "Dă-te, javră!" Nu mă-njura că te iubesc ca proasta", o fi scîncit subțirel Daisy, mîhnită. Nici pe mine nu m-a vrut în preajma lui reală. Proiectul matrimonial l-a ținut secret. Care o fi diferența între un secret și-o minciună? Pe-a patra (Ce s-ar fi amuzat tata! "Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea pulsând o inimă scâncind ca un câine părăsit, întunericul dinăuntru mirosea a frică, a rugă, a plânset de profesor. Capitol neștiut nici de familie, nici de prieteni, nici de colegi, de nimeni, de el însuși, niciodată. Când Gustav s-a oferit să-i ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de organizare a societății: „Imaginez un guvern care ar arde public toate legile, ordonanțele, constituția, codul juridic, tot amalgamul ăsta zăpăcitor.“ Dacă în planul ideilor generale autorul se înfășoară, teatral, în mantia măreției, când vine vorba despre viața sa intimă scâncește ca un copil neajutorat, povestind, de exemplu, cum a fost certat de soția lui pentru că nu a vrut să repare o ușă. Se dovedește astfel încă o dată că femeia, „minte scurtă, poale [haine] lungi“, nu-i lasă pe marii bărbați
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unii. Răspunsul era clar, nu mergea nici cu furtul, familia sa muncea cinstit. Spoitul lingurilor și ceaunelor aducea un venit bunicel. Într-o zi, Norocel a ascultat o vioară și imediat a fost atins de microb iremediabil. Vreau o vioară, scîncea la taică-su, suportînd cîte un pumn în cap de la fratele său mai mare. Fratele său era vădit înclinat spre "ciordeală" și, profitînd de un scripcar beat criță care dormea pe drum, l-a făcut pe puradel fericit. Singur, neajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doar o tentativă. Asta cred și eu. Adam reia ancheta cu amîndoi împricinații. Doamnă, eu zic că băiatul a avut doar o tentativă de viol, dar nu putem vorbi de viol. Ba m-a violat. Am violat-o, dom' procuror, scîncește băiatul. Stimată doamnă, eu zic că a fost o tentativă și atît. Ba m-a violat. Atunci vom face o reconstituire... Doamne ferește! Deci nu...? Nu-l puteți ierta? Să-mi dea 1000 lei. Ține, femeie, o sută de lei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu tu țigară, nu tu băutură. Ce-ai făcut, mamă? Lacrimile rup zăgazurile și încep să curgă șuvoi. Spune mamii tale, ce ai făcut? Niște prostii, mamă. Au escrocat pe internet, asta au făcut. Dar are numai note de zece..., scîncește Maria. O fi avînd. Este foarte deștept, dar sînt și printre hoți o mulțime de deștepți. Copiii încep să plîngă pe înfundate, iar Daniel își ferește ochii de mama sa. Dar or să dea banii înapoi, n-au cheltuit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se aprinde un beculeț pragmatic: Cine ar refuza așa un îngeraș venit cu colinda? Se repede la copil, îl trezește brusc și, fără o pregătire care să-l pună în temă, strigă: Hai să te învăț colinde și urături! Copilul scîncește, însă o palmă zdravănă pune ordine în casa lui Cireș. Începe lecția și puștiul, cu ochii fixați pe Vasile, încearcă să învețe. Florile..., hai spune, mă, măgarule! Florile... Și mai cum? Și mai cum? repetă puștiul. Ce urmează, mă? Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zăpada și vom vedea. Cu boala mea? Ce boală? Cu plămînii... Atunci n-ai voie să bei. Gospodina încheie discuția și Vasile iese pe alee. Un pui de mesteacăn începea să încînte ochii trecătorilor. Vasile îl rupe ciudos. De ce, tati? scîncește Radu. De aia, replică Vasile, dîndu-i un pumn greu în cap. Destinul lui Laurențiu Spînu Laurențiu Spînu era al șaptelea copil din familia lui Iordache Spînu și, în același timp, cel mai reușit plod dintre toți. Cu efort și privațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
azi polițist. Nene, n-am furat eu portofelul, se ruga băiatul. L-a furat fratele tău și-i tot una... O palmă care i-a acoperit gura, nasul și ochii, l-a umplut de "borș". Eu n-am furat nimic, scîncește Laurențiu. Dar ai să furi, nu? Nu știu. O altă palmă vine să desăvîrșească "botul" copilului și ca efect secundar, acesta se scapă pe el. Vezi tu ce o să pățești la pușcărie, nu ți-au povestit frații tăi? Nu. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
izbește de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și, în final, se izbește de un copac. Crudu își revine la spital și observă că ora este foarte aproape de sosirea camionului. Vreau să dau un telefon, scîncește rugător. I se dă telefonul său și omul își sună șeful. Șefu', sînt în spital. Am avut un accident groaznic. Bine că ai scăpat. Dar am o problemă, șefu'! O rezolvăm noi. La ce oră să te vizităm la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]