1,075 matches
-
Gabrielle prin mulțime, purtându-și ostentativ fața plină de cicatrice ca și când rănile acelea ar fi fost o reacție solidară la picioarele ei infirme. Gabrielle se legăna printre sutele de mașini expuse pe stative, cu corpurile lor de crom și celuloză scânteind aidoma armurii de ceremonie a unei armate de arhangheli. Legându-se pe călcâie, femeia părea să încerce o plăcere enormă datorită acelor vehicule imaculate: așeza mâinile marcate de cicatrice pe vopseaua caroseriilor, se freca de ele cu șoldurile rănite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pe penis. Uitându-mă atent la fața ei pe când își reumplea poșeta răsturnată, am văzut chipul rănit al șoferiței limuzinei guvernamentale irigat de sperma lui Vaughan. Pe banchetă, pe coapsele lui Vaughan și pe mâinile prostituatei de vârstă mijlocie, sperma scânteia în picături opalescente, culoarea lor schimbându-se din roșu în chihlimbariu și verde în ritmul semafoarelor, reflectând miile de lumini din aerul nopții pe care le întâlneam de-a lungul autostrăzii, asprimea tuburilor fosforescente ale stâlpilor de iluminat public și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fiind mai scăzută sau mai intensă în funcție de cum îmi mișcam eu ochii. Cadranele de pe tabloul de bord îmi iradiau pielea cu acele și cifrele lor luminoase. Carapacea consolei, planurile înclinate ale tabloului de bord, marginile metalice ale radioului și scrumierei scânteiau în preajma mea ca niște piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre corpul meu ca îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini dezmembrate, un scut colectiv de caroserii zăcea în lumina mereu schimbătoare, modificându-și contururile de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
jeturi de stropi argintii și aurii se pierdură în epavele abandonate ale depozitului. Terasamentele îndepărtate ale autostrăzilor își recăpătară contururile șterse. Irascibil și istovit, am dat portiera în lături și-am coborât din mașină. Mugurii de sticlă răspândiți pe jos scânteiau ca niște monede ieșite din uz. Un motor porni cu un uruit. Pășind în stradă din zona de staționare am fost brusc conștient de prezența unui vehicul negru masiv care accelera spre mine venind din umbra pasajului superior unde eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
planeze amprenta feselor sale. Mi-am împrăștiat sperma pe scaun, apoi am însemnat proeminența tăioasă a coloanei de direcție, lance însângerată ițindu-se din bordul deformat. Dându-ne în spate, eu și Catherine am privit aceste vagi puncte de lichid cum scânteiază în întuneric, prima constelație a noului zodiac din mințile noastre. Apoi am reînceput să hoinărim printre epavele mașinilor, Catherine ținându-mă cu brațul de mijloc, iar eu apăsându-i degetele de mușchii stomacului meu. În clipa aceea am știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
seamănă cu mine... Dacă nu e un copil normal, am să-l arunc de pe culmea falezei. — Ți-ar fi plăcut să facă cineva același lucru cu tine? — Bineînțeles. Nu ți-e de-ajuns că ești regele unei insule? Ochii lui scînteiară de furie: — Păstrează-ți ironiile pentru tine, o avertiză. Ai prostul obicei de a mă lua drept prost, și nu sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie să găsesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dat o căruță de bani. Pentru treaba aia cu Snack Factory facem niște zâmbete mari de crainici celebri, cele care-ți transformă fața într-un uriaș cazan spațial. Purtăm niște rochii cu paiete care, atunci când le pui sub lumina reflectorului, scânteiază ca un milion de reporteri care-ți fac poze. Așa de strălucitor. Stau acolo în rochia aia de zece kilograme, zâmbind cu toată fața și lăsând să cadă reziduuri animale în pâlnia de plexiglas de deasupra Fabricii de Snack Num
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era de zeiță grecească cu gene lungi, ochi mari, fardați exact ca Betty și Veronica și toate celelalte fetișcane Archie de la Riverdale High. Perle albe îi sunt înfășurate pe brațe și-n jurul gâtului. Ceva ce-ar putea fi diamante scânteiază ici-colo. Coperta cărții zice Miss Rona. Brandy Alexander, pantofii ei capcană ortopedici murdăreau toată cuvertura albă a patului cu apă, și Brandy zise: — Am aflat cine-i Dumnezeul adevărat. Agentul imobiliar era la zece secunde distanță. Sari la toate minunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sunt cusute peste tot pe tulul negru. Fața reginei absolute e luna de pe cerul nopții care se apleacă și mă sărută de noapte bună. Camera mea de hotel e întunecată, iar televizorul de la picioarele patului e aprins așa încât stelele artificiale scânteiază în toate culorile pe care televizorul încearcă să ni le arate. Seth are dreptate, televizorul mă face într-adevăr Dumnezeu. Pot trage cu ochiul la oricine și oră de oră viețile se schimbă. Aici, în lumea reală, nu e întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spre mijlocul bucății de bumbac dintre cracii colanților lui Evie Cottrell. Iată-ne pe mine și pe Seth singuri în holul lui Evie, cu cioburile căzute din gemulețul de lângă ușa principală și candelabrul austriac de cristal al lui Evie care scânteiază ca o bijuterie pentru locuințe. Singurul alt obiect e-o măsuță în acel stil provincial franțuzesc alb și auriu. Pe măsuța franțuzească e-un telefon très oh-là-là cu receptorul mare cât un saxofon de aur așezat într-o furcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fund; Manus ar putea fi un fetus în uniformă de camuflaj. De jur-împrejurul lui, nu observasem. Am fost într-un stres uriaș în noaptea asta, așa că iertați-mă dacă n-am observat încă de la Evie de acasă, dar de jur-împrejurul lui Manus scânteiază piese de argintărie. Comoara piraților în portbagajul Fiatului său, și alte lucruri. Relicve. O lumânare lungă și albă, e o lumânare. Brandy sare din scaunul ei și vine să vadă și ea. — O, căcat, zice Brandy și-și dă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față. Poartă costumele alea verde șters de infirmiere, surorile Rhea au broșele alea cu nestemate tip Ducesa de Windsor prinse de costume: leoparzi scânteind de diamante și topaze. Colibri cu corpuri bătute-n smarald. Cât despre mine, eu vreau doar ca Shane să fie fericit. M-am săturat să fiu eu însămi, odioasa de mine. Dă-mi ușurare. M-am săturat de lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde câțiva tineri vânjoși, care se vor Înclina În fața lor făcându‑și semnul crucii, apoi le vor săruta picioarele și mâinile, după care, toți deodată, se vor ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bagaj. Când a urcat la bord Lady Zdreanță, purta un inel cu un diamant cât o boabă de porumb, ținea în mână o lesă, iar lesa trăgea o valiză de piele pe rotile. Fluturându-și degetele ca să facă piatra să scânteieze, Lady Zdreanță spune: — E soțul meu răposat, incinerat și transformat într-un diamant de trei carate... La care Tovarășa Lătrău se apleacă spre agenda în care scrie Contele Calomniei și spune: — Forma corectă este lifting facial. La câteva străzi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul roșu care semnalează RECORD, Tovarășa Lătrău spune: Reverendul Fără Dumnezeu poartă o bluză albă. O bluză de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
iese legănându-și blănurile și purtând pantofi cu toc în care nici o reflexologă nu și-ar vârî picioarele. În timp ce portarul îi cheamă un taxi, te apropii îndeajuns ca s-o întrebi: — Lentil? Femeia se întoarce, ea e. La gât îi scânteiază diamante adevărate. Părul lung, strălucitor, se unduiește în valuri roșii și brune. În jurul ei aerul are aroma blândă a trandafirilor și liliacului. Haina ei de blană. Mâinile în mănuși de piele netedă și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Zdreanță, ca să te facă să dispari. Pentru tot restul vieții. Lady Zdreanță pe scenă, cu picioarele ei epilate. Cu sprâncenele vopsite gros cu negru. Cu dinții albiți, strălucitori ca perlele ei. Cu pielea ei bine masată. Inelul ei de diamant scânteiază, strălucitor ca un far. Costumul ei de bumbac, mai întâi prins în bolduri și trasat cu creta, apoi croit și ajustat până i se potrivește doar ei, nimănui altcuiva. E toată un monument închinat nemișcării în timp ce o echipă de experți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează țiuind, lăsând în urmă doar sângele fetei și urme negre de pneuri. În rigolă, alături de paharele de carton de la fast-food, căzută pe jos în timpul încăierării, o ureche smulsă, palidă, în care scânteiază încă doi cercei de aur.. Abia în timpul micului-dejun în apartamentul lor de la Sheraton - o omletă cu ciuperci uleioase, brioșe englezești, cafea călduță și costiță rece - văd ziarul. La știrile locale scrie despre răpirea moștenitoarei unui imperiu petrolier brazilian. Fotografia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aici de vreo două săptămâni. Închizându-o la ultimul nasture de alamă, Sfântul Fără-Mațe se apleacă s-o sărute pe Mama Natură, întrebând-o: — Mă iubești? — Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic? — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Așa că o pornim pe treptele de lemn, purtând cadavrul domnului Whittier. Asudăm cu toții. Irosind și mai multă energie în căldura asta imposibilă. Urmând leșul în întuneric, Mama Natură spune: — Ce știi tu despre purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește peruca pe cap, spunându-i Reverendului: Ce știe o matahală ca tine despre creațiile clasice ale lui Christian Lacroix? Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: Despre o fustă Lacroix bufantă, cu petale de lalea? Spune: Nici nu ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și argintii și cenușii în același timp. În timp ce se rotesc, marginile lor mai scânteiază pentru câte-o clipă, împrăștiind un curcubeu înainte de-a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tensiune, instalată brusc, producea o invazie continuă de informații care mai de care mai atrăgătoare, în aparență și mai demnă de semnalat în discuție. Începea o idee și se dispersa, începea o alta și o abandona. Ar fi vrut să scânteieze prin noutatea deducțiilor, să epateze, să atragă atenția și insuccesele sale îi produceau în interior descărcări nervoase paroxistice, adevărate biciuiri, suportate cu stoicism, dar și cu o oarecare plăcere. Mimica îi era controlată la maximum și doar cineva foarte atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lumea; cerne din cer pulberi de făină; a pus apelor podișor de argint; a pus crengilor mănuși de puf alb; a pictat cerul cu nori de leșie; a oprit soarele să mai privească pământul; ape înghețate de cristal; covorul argintiu scânteind în mii de luminițe; copacii cercelați cu flori de gheață; fulgii ca niște steluțe înghețate rotindu-se în cercuri largi, legănându-se în valuri albe, transparente; fulgii căzând pieziș pe toboganul vântului; ninge cu fulgi mari ca de vată; fulgi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
munte, care își înalță piscurile printre norii albicioși din văzduhuri. Și iată că, acum suntem chiar jos, la temeliile acestui templu al naturii. Privim în sus; dar ochii noștri coboară umiliți, orbiți fiind de strălucirea piscurilor albe de calcar, ce scânteiază sub luminile de aur ale soarelui, parcă ar fi un diamant al timpului, ori o mândră stea polară. La poalele muntelui, ținuturile păduroase înfășoară goliciunea de calcar cu o mantie verde, de smarald. Câtă forfotă, câtă viață ascund aceste păduri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în ONU și Veronica Porumbacu versifica și ea, după procedura marelui dascăl de poezie nouă. Procedura? Iat-o: În 22 martie '50, "Scînteia" dădea știre: "minerul Andrei Silvester a salvat abatajul, ca un erou al muncii". A doua zi, tot "Scînteia" publica poluția nocturnă a "inspirației" lui A. Toma: Silvester Andrei salvează abatajul. Recitat în școli, ca exemplu de măiestrie literară. Și tot Toma, în Piuici și frații lui mai mici (poem tradus în cîteva limbi) le explica școlarilor de ce rîndunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]