406 matches
-
fără niciun impediment, ca ceva firesc, ca și cum s-ar fi întâmplat între ei acest lucru, de zeci de ori. Zâmbea singur iar privirea îi fu atrasă de o străfulgerare. Vrea să plouă cumva? Nu, era doar o stea căzătoare cu scânteieri galbene, care își înfipse strălucirea în stânca munților, stingându-se pentru totdeauna. O fi murit cineva, cum se spune în bătrâni, își zise Sebastian. Așa-i în viață, unul moare și iată că altul înviază peste câtva timp, dând lumii
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
că nu mai dorea să se întâmple astfel de lucruri și multe altele asemenea? Paloarea feței lui l-a impresionat pe Dinu: - Stai liniștit. Sunt sigur că n-or să reușească ăștia să te strice! * * * Se poate întâmpla ca o scânteiere petrecută într-un scurt răgaz de timp să ne urmărească o bună parte din viață dacă nu “până la sfârșitul sfârșitului”. În Roman, cât timp a dansat cu Maria, datorită faptului că părea deosebită față de celelalte încercase să-i radiografieze caracterul
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului UN SPAȚIU CULTURAL ROMÂNESC DE PRESTIGIU Cu adieri de primavară românească în mijloc de martie, dar departe de ghioceii care-și înalță capul din pământul nostru strămoșesc, întâmpinăm cu scânteieri de primăvară în suflet cea de a 15-aniversare a existenței „Candelei de Montreal”. Înainte de toate, “Candela de Montreal” e o bucurie a întâlnirii cu semenii noștri de-un neam, întâlnire în limba noastră strămoșească - o prelungire a lumii de acasă
LA 15 ANI DE LA APARIŢIE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364789_a_366118]
-
incomunicabilității cu sublimitatea sufletească. Surori întru mai puține semnificații ale slăbiciunilor identificate în libere căderi subculturale și subtradiționale, Basarabia și celelalte provincii românești sunt surori îmbrățișate, pe care cântecul și versul le încununează mirific sub aceeași istorie. Așteptând iarna, ninsorile, scânteierile Crăciunului, farmecul colindei, răsună sublim glasul lui Fuego, versurile lui Adrian Păunescu și glasul Mariei Mocanu, dincolo și dincoace de râul din mijloc ce duce în vad cântece de dor, de dragoste, de durere, cântece de colind născute în mantie
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
de autoarea monografiei al cărei titlu subliniază legătura indestructibilă cu „lumina amintirilor comunei natale”. Crede că mai are multe de spus și speră că „se va îndura Domnul să mai îmi lase ceva cale de străbătut” pentru a putea „așterne scânteieri de suflet în frumoasa noastră limbă românească”. Cu o înaltă conștiință artistică, Elena Buică mărturisește că „nevoia imperioasă de a pune sensul vieții în cuvinte” pleacă de la „tumultul de idei și planuri”, simțind chemarea, venită „de dincolo de puterea de înțelegere
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
incomunicabilității cu sublimitatea sufletească. Surori întru mai puține semnificații ale slăbiciunilor identificate în libere căderi subculturale și subtradiționale, Basarabia și celelalte provincii românești sunt surori îmbrățișate, pe care cântecul și versul le încununează mirific sub aceeași istorie. Așteptând iarna, ninsorile, scânteierile Crăciunului, farmecul colindei, răsună sublim glasul lui Fuego, versurile lui Adrian Păunescu și glasul Mariei Mocanu, dincolo și dincoace de râul din mijloc ce duce în vad cântece de dor, de dragoste, de durere, cântece de colind născute în mantie
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
adeseori concise, făcute în timpul trecerilor pe timp scurt. Cel mai adesea glisează, trecând pe repede-înainte, reținând imagini luate ca din zbor, nu în tihna unei vacanțe în care totul să se deruleze pe îndelete. Important este că surprinde esențialul cu scânteieri ale imaginilor văzute nu numai cu ochii, ci și cu sufletul, trăind fragmente de viață refăcute ca din cioburile cu care se încheagă întregul. Din câteva creionări reface imagini care îți crează inefabila iluzie a eternității, asemenea unui abur prin
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
iubirii,sărutând prin frunze în foșnet duios,cu un gest candid raze solare fierbinți,orbitoare.Mă-ntind urmărind cu interes ce va urma,simțind efectul de saună iminent produs. În nori,acolo sus încet,încet,aburi vătoși insonori,inodori din scânteieri electrostatice sporadice,se condensează. Plouă decis.Picuri de dor -în drumul lor ,mai antrenează din atmosferă praf ridicat rebel spre cer.Foșnind ușor peste covorul vegetal,ploaia pătrunde pământul arzând de dor elementar.Piramidal,sub scoarță se adună în rădăcini
PLOAIE DE VARĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350584_a_351913]
-
ce mai este dincolo nu este explicitat. Rămân icoane ale unor secvențe, ale unor clipe, ale unor ani, ale unor lumi. Iar ele se echivalează în poeme: melancolice mai mult sau mai putin, cu o încărcătură afectiva de netăgăduit, cu scânteierea frumoasă a unor versuri ce depășesc obișnuită sinceritate. Sunt poeme care relevă, de asemenea, o bună cunoaștere a alfabetului poetic universal, poeme care se pot echivala cu tot atâtea exerciții de recurs la ... Citește mai mult Un interesant și bine
CONSTANTIN DRAM [Corola-blog/BlogPost/350777_a_352106]
-
ce mai este dincolo nu este explicitat. Rămân icoane ale unor secvențe, ale unor clipe, ale unor ani, ale unor lumi. Iar ele se echivalează în poeme: melancolice mai mult sau mai putin, cu o încărcătură afectiva de netăgăduit, cu scânteierea frumoasă a unor versuri ce depășesc obișnuită sinceritate. Sunt poeme care relevă, de asemenea, o bună cunoaștere a alfabetului poetic universal, poeme care se pot echivala cu tot atâtea exerciții de recurs la ... Abonare la articolele scrise de constantin dram Publicația
CONSTANTIN DRAM [Corola-blog/BlogPost/350777_a_352106]
-
ce mai este dincolo nu este explicitat. Rămân icoane ale unor secvențe, ale unor clipe, ale unor ani, ale unor lumi. Iar ele se echivalează în poeme: melancolice mai mult sau mai putin, cu o încărcătură afectiva de netăgăduit, cu scânteierea frumoasă a unor versuri ce depășesc obișnuită sinceritate. Sunt poeme care relevă, de asemenea, o bună cunoaștere a alfabetului poetic universal, poeme care se pot echivala cu tot atâtea exerciții de recurs la o memorie afectiva, singura care rămâne și
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a hotărât să stea la pândă pentru a vâna lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, precum și în iernile trecute. Era o noapte albă ca lumina zilei, pădurea fiind înveșmântată în alb cu scânteieri de diamant. De cu ziuă, bunicul și prietenul lui, au pregătit capcana pentru lupi. De fapt, au folosit resturile de carne din noaptea precedentă, pentru a atrage haita. Toată noaptea au stat la pândă, dar lupul șiret a ocolit locul
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
l-ai semnat, nu uita. Să nu crezi că... - Așa-mi vorbești mie, nea Ilie? Ai uitat că eu ți-am fost..., l-a întrerupt Fănel țintuindu-l cu o privire plină de dispreț, surpriză și dușmănie, înmănuncheate toate în scânteierile ochilor dilatați de furie. - Băi! l-a întrerupt nea Ilie, țipând. Tu nu ai făcut nimic pentru nimeni. Eu te-am învățat meserie, nu tu pe mine, mucosule! Eu te-am adus asociat aici, nu tu pe mine! Ți-am
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
spune despre știința mea. La ce folosește să știi? Trebuie să și ințelegi ce știi. Altfel ești un computer, adică un geniu imbecil. Autoportret? Și încă sincer! Nu e o treabă ușoară. Aș putea să-ți spun că mă fascinează scânteierile jucăușe ale ideilor. Și curgerea formelor. Vibrația culorilor. Reverberațiile cuvintelor. Sunt fascinat de infinitatea de oglindiri ale lumii. Și știi ceva? Mă farmecă ideile și simțămintele indicibile, expresiile ambigue, lumile cețoase, inefabilul, misteriosul, tainele tainelor. Concomitent, sunt prăpăstios, închipui scenarii
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
se înfățișa: gânduri-rânduri în care s-au îmbrățișat rimat amintiri, suferințe, tristeți, dorințe, melancolii, sentimente care domină și pe care, după cum spune și Heine, autorul urmează să le “împodobească frumos”, cu trăirile emanate de vulcanul ce-și aruncă lava-n scânteieri de cuvinte, curgând melodios spre sufletul cititorului. Cu răbufniri poetice de factura bacoviană în fundal, poezia care dă și titlul volumului de față derulează imaginea “Celei ce nu mai este” în filmul trecerii ei prin viața autorului, lăsându-și vizibil
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
din "Valurile Dunării" ale lui Iosif Ivanovici. Anca adormise, întinsă pe pat, acoperită doar de halatul ce-i lăsase descoperită coapsa dreaptă, cu capul între două perne cu fețele imaculate peste care se revărsau buclele blonde într-o bogăție de scânteieri, cu o mână pe lângă corp și cu cealaltă întinsă lateral, ușor îndoită din cot. Fănel s-a apropiat fără zgomot și s-a oprit privind-o admirativ câteva clipe. A îngenuncheat încet lângă pat și i-a sărutat piciorul gol
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
Dar ce, tu nu ai vrea? - Află că am vrut cândva. Mă îndrăgostisem de tine... De fapt... și acum mai sunt, dar așa ca între prieteni, înțelegi, nu? Fănel simțea cum ochii jucăuși ai femeii îl sfredelesc până-n adâncuri și scânteierea lor vioaie înoată într-un amestec de dorință și umor. Nu știa ce să creadă și, mai ales, cum să reacționeze la o așa provocare neașteptată din partea prietenei soției sale. O mie de secvențe din conduita lor pe timpul întâlnirilor de
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
PE-ARIPA GÂNDURILOR, AZI, COBOARĂ SFINȚII... Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 899 din 17 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Trecutu-și leapădă-amintirile în mine, Precum o Dochie naivă-al ei cojoc, Le-nșiră, rând pe rând, și-n scânteieri carmine M-atrage în vâltoarea unui candid joc. Mă văd copil în poala caldă-a dimineții, Sorbind nectarul din povețe părintești; Cu ochi nevinovat străpung perdeaua ceții, Cutreierând sfios tărâmuri de povești. În falduri străvezii se oglindesc părinții Cu chipuri
PE-ARIPA GÂNDURILOR, AZI, COBOARĂ SFINŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346078_a_347407]
-
-i descifrez misteriosul mesaj. Dar crăița s-a înclinat delicat sub îmbrățișarea lui, de parcă ea ar fi înțeles sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele... căci aveau scânteieri diamantine. Nu știu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanță de albastru-cenușiu, asemănătoare cețurilor nordice. Și, cu fiecare bătaie a lor, culoarea devenea mai intensă. Admiram o minune a naturii, fragilă și delicată. În îmbrățișarea-i
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
cupa pân' la fund: Verdeață vei găsi pe el și viață-n timp încătușată, dar mai presus de toate-i omul cu a sa fire încifrată, o arătare imprecisă în lut trupesc adânc înfiptă, ce deja-Mi pare diferită de scânteierea-n Duh cuprinsă. I-am așezat în Paradis pe-Adam și pe femeia lui, nădăjduind că prin purtare vor fi ca fiii cerului și că Pământul populat cu creaturi asemeni lor se va-nălța și înfrăți cu cerul într-un
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
de autoarea monografiei al cărei titlu subliniază legătura indestructibilă cu „lumina amintirilor comunei natale”. Crede că mai are multe de spus și speră că „se va îndura Domnul să mai îmi lase ceva cale de străbătut” pentru a putea „așterne scânteieri de suflet în frumoasa noastră limbă românească”. Cu o înaltă conștiință artistică, Elena Buică mărturisește că „nevoia imperioasă de a pune sensul vieții în cuvinte” pleacă de la „tumultul de idei și planuri”, simțind chemarea, venită „de dincolo de puterea de înțelegere
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
mai rătăcește-un timp pe cer, Sărutu-i inamic pictat în zare Frământă aripa secundelor ce pier Spre asfințit la scăldătoare-n mare. S-aprinde apa-n zâmbetul perfid, Se-ntunecă apoi când el dispare, Dar mâine dansu-ncepe iar avid Cu scânteierea razei când răsare. Referință Bibliografică: Joc aprins / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1604, Anul V, 23 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
JOC APRINS de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369640_a_370969]
-
Primește răspunsul pompt că „Este foarte important ca și tovarășei academiciene să i se ofere un cadou! Punct!”. În sală începe să miroase a creier incins! Din nou capetele noastre se pun pe gânduri, dar până la urmă suntem salvați de scânteierea a unei minți luminate de Lampa lui Ilici! Se va construi pentru Domnia Sa Tovarășa o „Floare a soarelui din metal"! Ura, ura... de patru ori! Trebuie să vă explic că această dorință de a face o „floarea soarelui” o aveam
FLOAREA SOARELUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369652_a_370981]
-
evoluția unor personaje este descrisă cu o desăvârșită finețe și un perfect bun simț (Povestea piersicului alb). Găsim în volumul de față, venind să îmbogățească spectrul stilistic al acestor scrieri, și pagini de jurnal și, risipite ici-colo, gânduri ale autoarei, scânteieri reflexive, notări livrești, citate din texte sapiențiale de Dalai Lama, Tolstoi, ș. a. Nu lipsesc din aceste povestiri nici referințele la deliciile lecturii sau la bucuriile pe care le oferă lumea muzicii și a artelor plastice. Ceea ce este caracteristic stilului Gettei
A POVESTI ŞI A REMEMORA de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368214_a_369543]
-
în toată cuprinderea făpturii de rostul înalt și fundamental al iubirii aproapelui, s-a dus cu privirea mai ales spre lucrarea binelui, cea care înalță și duce pe drumul Mântuirii. Harul vederii luminii din om se însoțește cu darul zăririi scânteierii bunătății chiar în spuza focului gata, gata, să se stingă. Dăltuitorul empatizează totdeauna cu subiecții săi. Se bucură și se întristează din toată inima de ce li se întâmplă fericit sau nu eroilor lui. Lucrează cu tenacitate la dăltuirea în marmora
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]