705 matches
-
aplecate și strânse de vânt, tot atâtea șaluri azvârlite peste umăr, erau în stare să te convingă: nu, n-ai descins în curtea unde un arhitect și-a aruncat de-a valma frânturi din capricioasele sale visuri nefinisate. Singure acoperișul scânteietor al moscheii și suplul ei minaret dau un aer de bună rânduială, de seninătate, agresivelor blocuri turn ce se-nghiontesc să-și facă loc. Soarele zilei târzii dăruiește priveliștii o lumină aurie, uimită. În orașul acesta trăiesc de când mă știu
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
de fapt o tendință avangardistă, cea a coincidenței creației cu viața. Nu eliberarea de sub tutela formelor consacrate (un proces deja consumat) impune în producția d-sale, cît o expansiune personală a lirismului ce-și revarsă pe teritorii largi nepotolitele materii, scînteietoare de efortul unei cuprinderi magnanime. Discursul nu ocolește defel eposul, se dorlotează în teatralitate: „Doamne, toți trăim în telenovela Ta / de la începutul lumii / nu mai știm dacă am nimerit rolurile, / Tu Însuți joci rolul vieții Tale / joci și rolurile vieților
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
moșindu-l”, micșorând distanțele de orice fel între el și cititor, punându-l într-o lumină cât mai clară; cel de-al doilea mod este acela în care textul discutat devine pretextul construirii unui discurs cât mai epatant și mai scânteietor, prin care criticul se „pune pe sine în scenă”, sufocând textul pentru care ar trebui să fie mijlocitor. Iar despre studiul lui P. Crăciunescu se poate spune, probabil, orice; mai puțin faptul că ar face parte din prima categorie.
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
ca să mă mint. Nu are importanță cine e de vină (bunul simț încearcă să spună că sunt eu). L-am citit de vreo șase ori încântat; acum, unde nu e ironic nu-l mai suport” (p. 37). Finalul fragmentului e scânteietor. Impune exigențele unui mare critic literar. Îndărătul cărora, atunci când discursul e onest, poate sta orice. Chiar și o imensă tristețe. Mai ales o imensă tristețe. Cinic, așadar, Livius Ciocârlie e din nevoie. Pentru că, pe de-o parte, profesiunea îi impune
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
Eram bucuroasă să stau cu Mary Whitney, căci o plăcusem pe loc. Împreună cu mine, la cei șaisprezece ani ai ei, eram cele mai tinere de acolo; iar ea era veselă și frumoasă, cu o ținută ordonată, brunetă, cu ochi negri scânteietori, cu gropițe în obrajii îmbujorați și mirosea a garoafe și nucșoară. A vrut să afle totul despre mine, iar eu i-am povestit despre călătoria cu vaporul, despre moartea mamei și înmormântarea ei în mare, printre ghețari. Iar Mary a
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
încât aș putea s-o compar cu un arc încordat (de experiență, talent) care „nu se lasă”. Iată descrierea unui moment de glorie, poate ultimul, al unei femei pe cale să îmbătrânească: „Și acum Clarissa își escorta primministrul spre ieșire, dezinvoltă, scânteietoare, cu distincția părului ei cărunt. Părea că lunecă pe valuri... să fie; să existe; să însumeze totul într-o clipă a trecerii [...] Totuși, ușor, vârsta o atinsese cu aripa ei. Iradia o aură de tandrețe; severitatea, afectarea, rigiditatea ei erau
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
pisici tolănite la soare, un pechinez și căruciorul lăptarului, care trecea mai tîrziu pentru că era duminică. Lăptarul era îmbrăcat doar în cămașă și avea mînecile suflecate, iar fiul său, un băietan de șaisprezece ani, scotea pe rînd sticle albe și scînteietoare dintr-un coș de sîrmă și le punea în fața fiecărei uși. Cînd ajunse sub fereastra lor, bărbatul își ridică privirea și dădu din cap. Molly zise: - Ieri a intrat să bea o cafea. Cum se mai umfla în pene! Fiul
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
să facă acolo muzică în compania unui tânăr talentat, de extracție socială asemănătoare. Protejat de prestigiul său muzical deosebit, Mihail Jora a continuat să fie până la moartea sa un focar de iradiere culturală, meritelor sale muzicale adăugându-li-se inteligența scânteietoare și deschiderea largă către umanioare. Mihail Jora a făcut și el unele concesii regimului totalitar, dar se putea oare trăi în afara acestora? Culpabilizarea facilă este adeseori ea însăși vinovată și păcătuiește prin simplificare. Cât a folosit marele muzician regimul pentru
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
și de care nu se poate elibera decât printr-un film. Ultimul dans al lui Charlot este o fabulă despre bătrânețe, secretele artei și nașterea unui personaj unic care va încânta milioane de spectatori - Vagabondul. Farmecul cărții vine din stilul scânteietor, din observații aproape aforistice. Câteva asemenea „scântei” culese la întâmplare: „bătrânețea este vârsta cea mai comică pe care o are omul”, „într-o seară a intrat cu niște ochi care făceau mai multă lumină decât două lămpi cu magneziu”, americanii
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
când Victor Marcu îl alungă și-l trimite la București, lăsat aici în voia sorții. O întâlnire providențială cu Șlomovici îl duce la cazinou, loc propice observației, sub semnul roții norocului, apoi în casa lui Avram, ca să asiste la disputele scânteietoare ale celor doi despre Dumnezeu, care-și arată când o față, când alta, despre înțelepciunea străveche și intuițiile proaspete ale celor ce urmează să vină. A doua moarte încheie experiența unei coborâri în infern: întâlniri stranii cu Jeni, văduva lui
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemișcați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească, dar și cei trei combatanți. Deodată, însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuieratul ascuțit al arătării, care își băgă vârfurile degetelor în gură și suflă peste ele năprasnic. În fața acestui șuierat rău prevestitor, care sugera că în afară de ei ar mai fi putut fi careva primprejur, Pârnaie ciuli urchile. Aburii
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
să-i spună asta cuiva atât de credul ca Billy Hamilton. În noaptea următoare, în timpul celui de-al doilea cart, Jackson s-a furișat în spatele lui, apropiinduse de băiat, care stătea la parâme sub luna plină ce deschidea o cărare scânteietoare pe mare. Corabia mergea în direcția vântului, plutind pe spuma valurilor mici. - Ești o fetiță drăguță, a șoptit Jackson pe un ton obscen, apropiindu- se inconfortabil de mult. O mână lipicioasă de la câlți s-a așezat pe umărul lui Billy
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
de a-l fi avut pe Caragiale "în unicat": "A fi trăit atâția ani, șapte sau opt, în vecinătatea geniului, a fi schimbat cu el vederi și impresii, mari și mărunte, despre câte se asociază într-o minte neastâmpărată și scânteietoare, a fi ascultat împreună simfoniile lui Beethoven, în comuniune cu "inefabilul", ascunzându-și unul altuia lacrimile mistice, după ce mai întâi îi podidise roua nerușinată a râsului, acest noroc l-am considerat totdeauna privilegiul unic al lui Zarifopol." Cinstea pe care
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
al spațiului tandru din preajmă. Dă-i drumul, scrie, scrie, nu te jena. Ai văzut vreodată tîmplar inhibat de mesele, de taburetele, de paturile, de dulapurile făptuite? Fierar avînd mustrări de conștiință între două lovituri zdravene de ciocan pe nicovala scînteietoare? Demult, demult (la Doldasca!), bănuiai c-ar trebui să continui cam așa: proză, proză... Însă nu oricum, nu. Plănuiai cu migală, tăinuindu-ți intențiile chiar de personajele îndrăgite-n tartajele teribililor autori, trăgîndu-le clapa, ascunzîndu-le secretele cățărate pe pereți în
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15170_a_16495]
-
cu struguri negri, înfuriați, din care râsul, încolăcit acum, în must distrugător se va desfășura cândva. Dar bate lung lumină rece-n geamuri, corpusculi nemiloși, uscați, ce fac mai aspră dimineața când el colindă vesel și cifrat. Căci fața lui scânteietoare, verde, un clavecin sprințar, ascunde, în râsetul artizanal, înflăcărații iezi: cruzi, moi, proteici, zburdând în văi, întunecat, ca-n taină și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
cu icre negre la ziariști si oameni politici. În România, a cumpărat presa de dreapta, de centru și de stânga cu banii statului, risipind ca un nabab. N-avea scrupule și nici pudoare" (p. 77). Deși simpatizat pentru harul de "scânteietor jurist oral, analist și polemist acerb", apărător al proletarilor, "Jenică Maurer", devenit șeful secției juridice a Academiei RPR, nu e iertat pentru că "n-a scris în viața lui decât o duzină de cărți poștale ilustrate" (p. 187). Mihai Beniuc e
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
de orice dinamism narativ. Observațiile, atât de pertinente, sunt devitalizate stilistic, dând de multe ori impresia de conspect universitar. Cele mai expresive fraze le găsim, fără excepție, în ceea ce Ion Vlad citează, nu în ceea ce el scrie. Un fragment din scânteietorul Witold Gombrowicz ne edifică mai mult asupra poeticii sale decât o întreagă pagină de analiză critică, minuțioasă și inteligentă, dar realizată într-un limbaj prea uscat-teoretizant. Iată un citat din autorul lui Ferdydurke, ce pare dedicat deopotrivă hermeneuților subtili și
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
de bronz și nici nu pretindea că ar fi. În scris însă avea o forță a opțiunii de-a dreptul miraculoasă. Citindu-l îți venea să crezi că desparte apele. În ultimii ani apărea din cînd în cînd la televizor, scînteietor în replici, povestitor cult și observator fără teamă al prostiilor debitate la nivel înalt. Treptat, însă, extraordinara oralitate a lui Alexandru Paleologu a intrat în reflux. Simțind că i-au scăzut puterile, acest bîrfitor de geniu, s-a retras treptat
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
Longworth, Gore Vidal, Isak Dinesen/Karen Blixen. Pentru Capote, „Marilyn Monroe era foarte amuzantă atunci când se simțea suficient de relaxată și băuse destul.” Chiar dacă fraza e vag depreciativă, ea reprezintă, în codul lui Capote, un semn de înaltă admirație. Dialogul scânteietor evocat mai sus, presărat cu comentariile autorului, e proba supremă a afecțiunii și admirației nutrite de scriitor față de una din întrupările cele mai stranii ale fragilității ființei umane. Într-un interviu din 1975, Capote avea să pună tușele decisive ale
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
Bal mascat, de vrăjitoare, În alai se desfășoară La păgână sărbătoare, Când stafii te înfioară. Dornici de senzațional, Petrecăreți se adună, Ascunși sub măști de carnaval, Să se-amuze în nocturnă. Costumați în vrăjitoare Se avântă-n aventură, Cu priviri scânteietoare, Precum ,,Contele Dracula". La tradițional festin, Al serbării-mprumutate Ce e-n noaptea de Halloween, Mantii negre sunt purtate. La mâncăruri asortate Se fac frigărui în sânge. De viteji sunt savurate, Strigoi să poată învinge. Prinși în val de voie-bună, Cu
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384754_a_386083]
-
actuala intelectualitate, numai că vremurile diferă, nu mai au farmecul acelor timpuri. Sau poate ele au fost atât de romantic descrise de înaintașii noștri în scrierile lor nemuritoare. - Dar și presa a contribuit la menținerea în actualitate a acelor întâlniri scânteietoare de cultură românească. Acum jurnaliștii se ocupă de politică sau de nonvalorile prezentate pe posturile private de televiziune. În câteva minute cei doi profesori se aflau la o masă în noua Capșă, care încerca să redea farmecul celei de odinioară
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
totul, acoperă totul. Și urci, urci până sus, până-n vârf, acolo unde este golul alpin, și ai sentimentul că ai ajuns la capătul lumii și la capătul tău. De jur împrejur nu vezi decât creste de munți acoperite cu zăpadă scânteietoare și norii care sunt atât de aproape, încât i-ai putea atinge cu mâna. Tragi aer în piept, până aerul începe să ardă, și tu știi că ai biruit. Ai învins! Ai învins muntele, te-ai învins și pe tine
Agenda2005-48-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284434_a_285763]
-
Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Aurie și măiastra, vii, Lumina mea, din cer Și că voalul de mireasă te împrăștii în eter, Cât de dalba curgi prin toate, ești un râu scânteietor, Susurând un rând de șoapte murmurate de Izvor. Peste crește pui marame de luciri dumnezeiești, Florile le faci năframe de culori împărătești, Te împărți în mii de fluturi pâlpâind prin ierburi, lin, Ca apoi să mi te scuturi într-un
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
mers pe jos lipa -lipa cu piciorele rănite,sângerânde la marginea unei păduri întunecoase unde a dat boț în boț cu un lup flamand, singuratic mai mult piele decât os. -Ce faci dragule de ce ești trist,ce ochi frumoși și scânteietori ai ! Nu vrei să trăim împreună și să ne iubim până la adânci bătrânețe ,i-a spus lebădă argintie. -Tu flamanda eu flamand tu tristă și neînțeleasa,eu la fel pleacă proasto până nu tem mănânc și ajung iar de poveste
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
sufla ninsori cu fulgi mari și grei. Era îmbrăcată în frumoasa rochie albă țesută din fir de argint și briliante, din care se vedea doar vârful cizmelor de argint. Pe frumoasele-i plete vineții purta diadema de briliante și ametiste scânteietoare, iar pletele-i erau pudrate cu brumă. Pe umeri i-atârna, fluturând, o mantie violetă strânsă pe talie cu o cingătoare din bucăți de gheață sclipitoare, ferecate în montură de argint. Când o văzură, luptătorii rămaseră hipnotizați și se pomeniră
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]