1,560 matches
-
tale se retrage umbra unui ecou,/ Verbul ce se înverșuna să îndrepte zodia,/ Rostul ce s-a voit tămăduitor al plăgilor Tăriei,/ Stăruind să oprească lucrarea otrăvii ce șerpuia/ Spre inima lumilor./ Nu te va mai cerceta nicicînd sila nesfîrșită,/ Scîrba de a te folosi de verbul semenilor/ Puneai mai presus vaierul huhurezului/ Bolboroseala vulcanilor noroioși, lătratul șacalilor)./ Virtuți ale descumpănirii: grija neîntreruptă/ Pentru propria-ți tortură, mîndria geamătului,/ Toate lucrînd întru desăvîrșirea pierzaniei tale" (Renunțarea la har). Revelația "pierzaniei" alcătuiește
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
povestește cum Lia, fata ei, "trăiește" cu propriul său tată. Acesta revine în viața lor după o lungă absență și femeia, trecută de patruzeci de ani, încearcă să-l recucerească. Apare însă o concurentă neașteptată, fiica sa. Ambiguitatea erotică, gelozia, scîrba, cinismul (din partea tinerei) și stilul ales pentru expunere (epistolar) creează o expresivitate rar întîlnită în prozele contemporane. Foarte interesante sînt "realitățile secunde" pe care le surprinde autorul. În anii '70 era nebunia pantalonilor evazați pe care o percepem prin ochii
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
nu mai e deformat de prisma unei lacrimi. O perversiune fără pereche este sfințenia. Un viciu al cerului". Și, imediat, adaugă: "Acel ce nu cunoaște dezgustul de sfinți este pierdut. Dacă nu m-ar apuca uneori o ură, susținută de scîrbă, împotriva acestui doliu al inimii care este sfințenia, nici lepră n-ar putea fi numită boală căreia i-aș fi căzut pradă. Tot farmecul vieții se epuizează într-o legănare plină de uitare, în visul unei seninătăți melancolice; dar sfințenia
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
tot ea îl neagă și că, odată anulat de un exces de durere, nimic nu-l va mai putea reface. Negația Divinității, în numele raționalismului, al îndoielilor sau al indiferenței este o aprobare binevoitoare față de refuzul născut din efervescența unei însîngerări. Scîrba de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai putea scăpa o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți iar soarele ar răspîndi o lumină
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
zbierete, arii de operă sau romanțe, voci vocalizând... Ceva care totuși mă întărâtă totdeauna. Care mă aruncă îndărăt în adolescența rușinată, împovărată de sentimentul unei culpe nelămurite, de păcat neispășit, precum și de o libertate și în același timp de o scârbă de mine însumi... Cu toate acestea, caut mereu compania actorilor și actrițelor, care mă atrag. Am cunoscut în ultima vreme mulți, și mă simt solidar cu ei. Îmi place tagma lor de îngeri decăzuți, spiritul lor de corp, deși deseori
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
România literară, nr. 38, 1991, 3); Un fel de silă și sictir/ de-a duce pîn la capăt sfînta frază" (M. Dinescu, Moartea citește ziarul, p. 26), chiar în construcții prepoziționale care tind spre statutul de locuțiune (în sictir = în scîrbă): ""Veniți mîine" - ne îndeamnă în sictir o funcționară preocupată mai mult de convorbirea purtată la celular, decît de soarta noastră, a amărîților de contribuabili" (EZ 1586, 1997, 8). Starea de plictiseală iritată face parte din conținutul semantic cel mai actual
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
-uri ceaușiste. Nu văd decât o explicație: probabil că Dan A. Lăzărescu era nemulțumit că dl. Stolojan nu fusese suficient de dubios! Oriîncotro ți-ai îndrepta privirile, nu dai pe scena publică românească decât peste specimene care-ți provoacă oroare, scârbă sau te deprimă până-n pragul casei de nebuni. Cum a fost posibil să iasă la suprafață doar pleava, nesimțirea și agresivitatea? Ori suntem paranoici, ori cei care vorbeau despre bunătatea, cinstea și omenia românului erau niște lunateci. Minciuna sfruntată, în
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
cămașa roșie, udă de transpirație. Cu mare greutate, ea reușește să-i tragă cămașa lipită de sudoare pe piele nespălată de care se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile care la început țipau de groază, de scîrbă, acum tăcuseră privind fascinate ciotul brațului îmbrăcat într-un ciorap vechi de damă cu multe ochiuri și fire duse, cu un zgîrci la cot strîngînd mușchiul flasc, slăbit. Țiganul începe să cînte obscen cu ciotul în sus: Cînd era mămica
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
sporește riscul de molipsire, pentru că substanța uleioasă transportă particule de spută de la alți oameni care au înghițit-o și scuipat-o mai înainte." sau "Negrii sud-africani sînt expuși infecțiilor cînd albul îi privește cu dispreț și face un gest de scîrbă cu gura care proiectează saliva". Deja se vede din exemplele de mai sus că media este cea vizată. Sînt deconstruite parodic discursurile mediatice, osificate, incapabile să stabilească o ordine a priorităților. Autorul joacă rolul receptorului care nu poate distinge gravitatea
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
fost tranșanți în a lua atitudine în acest moment față de persoana mea, nu au ezitat nici o clipă. Culmea e că din breasla noastră, dintre literații noștri, dintre care unii îmi sunt datori în eternitate, ei s-au clătinat. Am o scârbă și o stare de greață apropo de acești oameni cum nu vă închipuiți”. Pe 21 aprilie 2008, la insistențele unei rude din Bacău, poetul Cezar Ivănescu s-a internat în Clinica privată „Vasile Palade” din Bacău pentru o banală intervenție
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
sine nepriceput, regretând dulgheritul, cu îndoieli mai mult sau mai puțin profunde: "Nu puteam să văd în mine Fiul [...]. Îndoiala asta m-a părăsit doar de teama Mâniei Lui" (p. 21). Încercarea să-și depășească prin înțelegere propria condiție umană ("scârba mea de preacurvie îmi umpluse anii cu pofte trupești"), având greutăți în a înțelege care cuvinte sunt ale lui și care ale Tatălui, izolat între Tată și ucenici ("dacă ei mă iubeau, mă iubeau pentru puterea mea de a face
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
Urmăritorului, rațiunii comune, rațiunii de stat și chiar morții, personajul este un fel de statuie a despătimirii, un simbol al jertfei solipsiste. Această evadare extremă din promiscuitatea și demonia realului se anunță și în "Împăratul și călușeii" prin refuzul și scârba față de rutina oficială a puterii discreționare. Împăratul preferă datoriei istorice, regresiunea în mitologia refuzată a copilăriei. O tipologie și o metaforă a eternului joc de-a masacrul oferă și textul "Barca e plină". Adevărul e că teatrul lui Iosif Naghiu
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
Valeriu Stoica. Fostul ministru al justiției n-a catadicsit să ne spună ce e cu povestea adopțiunilor și nici ce-a fost în mintea lui atunci când a suspendat - exact cât a fost nevoie - legea bancrutei frauduloase. După cum mi-e și scârbă să mă gândesc la un partid țărănesc în care nulități de teapa lui Opriș ori Mureșan au obrazul să mai viseze roluri de conducere! Dacă oamenii responsabili și nepătați din țară nu se vor decide să iasă din neutralitatea de
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
invitat să se dezvinovățească sau măcar să explice care e gândirea lui, după primul tur al prezidențialelor, această impresie nu are legătură cu democrația. CV Tudor și-a tras cartușele în primul tur, mințind lejer și comportându-se într-o totală scârbă de regulile dreptului la cuvânt și ale responsabilității propriului cuvânt. Din cauza lui, ar fi trebuit să sesizeze democratul Ion Cristoiu, o parte însemnată dintre alegători a votat pentru o politică iresponsabilă, care ar fi putut duce la totala izolare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
internă acută a scriitorului de la granița dintre literatură și interferența postmodernă a stilurilor de expresie. Foarte bun este textul Pe pilot automat, o proză despre condiția omului de presă și despre pitorescul oamenilor de presă. Se combină aici confesiunea dură, scârba existențială și abjecția, ratarea constantă a binelui și a frumosului. La fel, Analiza receptării și O zi din viața lui Nae Stabiliment, (parafraza după Soljenițîn e un soi de bășcălie a realismului dur), texte de finețe narativă și conștiință a
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
balconul meu de pe Victoriei o scenă asemănătoare. Un tînăr bucureștean înfruntînd cu mîinile goale tot un tanc asemeni celui din Piața Tian An Men, și care striga patetic: Patria sînt eu, bă! pe cînd un soldat din umbră mormăia în scîrbă: "Du-te, mă, acasă, că o mierlești!" Repet, ocaziile mari nu se ratează. Din tot ce-am văzut eu în China, memorabile sînt două întîmplări vii, mărunte, sufocat de grandoare. Întîi, cum la un circ toate numerele de acrobație, unul
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
Mircea Mihăieș Am privit cu uimire și cu un început de scârbă felul deprimant în care oamenii din răposata Convenție Democrată acceptau, cu ani înainte de termen, ideea că vor pierde alegerile. Și, mai apoi, resemnarea de miel dus la cuțit la știrea că vor fi dați afară din funcții. Fără îndoială, mulți
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
Gheorghe, cuprins brusc de compasiune și un fel de tristețe resemnată, incurabilă. Păi, crezi că n-am încercat? Dar, nu știu de ce, pe-ăștia nu reușesc să-i urăsc defel. Te apucă lehamitea numai cînd te uiți la ei, și scîrba, ca și cum ar trebui să zdrobești cu unghia o gînganie..." Domnul Gheorghe nu mai e nici moldovean, nici înger, e pur și simplu românul care a încercat de toate în acest ultim deceniu. După ce interesul politic i-a scăzut, a încercat
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
nici o secundă că au și ei, săracii, drama lor. Noroc cu colegul Andrei Luca, care s-a gândit și a aprofundat, cu seriozitate bărbătească, chestiunea aici. Voi reveni și eu cu un text la temă, după ce-mi mai trece scârba.
Avem gândaci! Ne mutăm sau mă sinucid! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19919_a_21244]
-
ele dă servicii, că e scumpe și proaste. Stai jos, mânca-ți-aș ochii. Irinel (se așază): Bună ziua. Primavera: Doriți ceva dă băut? O cafea, o apă, o ciorbă dă unghii dă pui, un ceai dă șosete? Irinel (disimulându-și scârba): Nu, mulțumesc. Primavera: Dă mâncare vrei? Avem ochi dă câine mort prăjiți în gorgonzola și ouă dă gândaci dă bucătărie la tavă, cu garnitură dă icre negre și coropișnițe vii. Te servim? Irinel (și mai scârbit): Nu, mulțumesc. Mother Caterpillar
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]
-
Ăăă... Bine, ăăă... nu mai plec, stau... ăă... stau aici. - Stai aici? Să mori tu că stai aici? Stai aici numa’ dacă vreau io să stai, ai înțeles? Iar io nu mai vreau să stai, că mi s-a făcut scârbă, îmi vine să borăsc și nu pot să-mi permit să borăsc pă hainele astea scumpe, deci pleci! Te evapori! Dispari! Ori te evapori într-o secundă, ori te scot io personal, cu mâna mea, în șuturi, și te catapultez
Oana Zăvoranu Scandal vs. Simona Senzual by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19981_a_21306]
-
că oricum aceleratorul la ăia e defect și n-are ce să se întâmple. Uraa! Încep să înțeleg de ce o tot laudă tata pe Elenă și mio da de exemplu. E foarte informată și deși are mulți bani nui e scârba să pună mâna pe lucruri scârboase, cum ar fi mopul. Eu nici vase nu spăl de sila și dacă eram în locul ei nici nu sar fi pus problema să pun personal mâna pe mop. Aș fi plătit niște femei să
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 5 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20056_a_21381]
-
oamenii se exprimă liber și chiar ți se pot adresa direct. Nu-ți mai poți refugia fundul sub balele admirative ale servitorilor. E suficient să deschizi un browser de net, ca să-ți țâșnească în față valuri puternice de dezgust, de scârbă incomensurabilă, de furie și de ură. Te urâm, dragă politicianule român, te urâm din tot sufletul, cu pasiune, cu determinare și cu consecvență, cum numai pe cineva odios poți urî. Iar ura asta crește în noi, pe zi ce trece
Dragul nostru politician, te urâm! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20070_a_21395]
-
plini de ură? Cum poți trăi așa? Cum te poți bucura de putere, de banii furați, de copii, de familia ta, de viață, de victoriile și jegoasele tale hârjoane politice, de tâlhării, ȘTIIND că milioane de oameni te privesc cu scârbă? Înainte să existe rețele sociale, puteai să trăiești fericit în coconul tău de lux, pentru că nu știai ce simțim pentru tine. Lumea ta și cu lumea noastră nu se intersectau niciodată. Dar acum, acum se intersecrează în fiecare secundă. Acum
Dragul nostru politician, te urâm! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20070_a_21395]
-
mea și a altora (unii i-au dat și în judecată), deci nu mă miră și nici nu mă mai indignează absolut deloc ceea ce am aflat. Singurul sentiment pe care îl mai am vizavi de aceste personaje este o incomensurabilă scârbă. Singurul motiv pentru care am scris această postare este că am vrut ca Google să mai consemneze încă o dată informația că . Să le fie ușor copiilor lor, când își vor căuta tații pe Google, să afle că sunt niște hoți
Morar și Buzdugan fură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20080_a_21405]