526 matches
-
riști ca acest gust pentru ceea ce e urât și josnic să se manifeste în tine însuți fără să vrei și când te așteptai mai puțin, mai bine să iei parte la un spectacol produs de un altul, plătești prețul, contempli scârbit, după ce ai râs, josnicia umană și te simți eliberat pentru multă vreme ca după o spovedanie. "No, Petrini, continuă el, pune mâna și ține pancarta, de 23 August ai lipsit... Vremea boierilor s-a dus, nu face pe boierul... Filozoful
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i dea drumul și în clipa aceea Cubleș ar fi putut fugi, dar i se făcuse rău, se îndoise de spinare și continua să vomite. Individul murdărit se ștergea repede pe piept cu o batistă pe care o și aruncă scârbit, dar impasibil și cu o mișcare rapidă scoase un pistol de sub raglan și i-l înfipse lui Cubleș în coastă. "Tovarăși, strigă atunci caloriferistul care reapăruse ca și când n-ar fi dispărut, nu opriți coloanele, înaintați..." Înaintarăm și nu-l mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
argint vechi), se cerceta cu o atenție minuțioasă și îndelungă, se strâmba, se uita când foarte aproape, când de la distanță, punea mâna pe nas, belea ochii... Nu părea nici surprinsă, dar nici cu totul indiferentă, avea doar o vagă curiozitate scârbită și reflexivă... Când aproape că aruncă oglinda, de astă dată plictisită, și spuse cu un soi de nepăsare care venea parcă de foarte departe: "Arăt oribil!" Dar nu mie mi se adresa, ci, ai fi zis pereților și se ridică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lăsat să te judece pentru scrisoare." "Vă mulțumesc, dar știți care era adevărul cu acea frază?" " Nu mă interesează acum, gata, lasă, ești liber, gîndește-te la viitor. Ce era cu fraza aceea?" Îi povestii, pîndindu-i reacția. "O tâmpenie, spuse el scârbit. Dar dacă insistam să ți se dea drumul, se agățau de caiete și mi-ar fi putut spune că le-au și trimis la București și chiar le-ar fi și trimis și pe urmă le coroborau, aceste două probe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu după aia cum s-a purtat cu tat-său, care și-a jertfit viața pentru el). Nu ghiciți?" De ce l-au dat afară?"" dibuii eu. "Ei, da, de ce? Ia să vedem așa, după comportările lui - și cu un dispreț scârbit cum nu se mai poate: l-ați văzut cum s-a legat de dumneavoastră, chiar de la început, nu vă cunoștea, nu nimic, ei, așa!...'" "De prost!", zisei la întîmplare. "Asta e, dom' profesor! exclamă Vintilă cu o grasă satisfacție. Așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am ce să-ți fac, ești genial, te pup în... azi o să mă îmbăt, o să-mi regulez nevasta, o să-mi bat copiii..." Bacaloglu rânji cu capul pe spate și burta înainte: ha, he! Asculta elogiile cu un scepticism pe jumătate scîrbit: erau elogii, îi plăceau, dar știa el câte parale fac... Famenul arăta o figură tristă, părea deprimat, complexat de ceva. Poate fiindcă toți ăștia erau plini de vitalitate și se distrau, în timp ce el părea golit de sînge? Arăta palid și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bun, care poate înfiora, ci în acel rău, de animal, ca și când s-ar fi iubit cu un măgar, sau cu un... (aici își puse frâu, ezită). Și că chiar și miroseam urât, a paie și sudoare de cal. Da, exclamă scârbită, a armăsar, dar nu armăsarul ăla care îți place ție să crezi că e și el spirit, cu trei coordonate în conștiința lui, trecut, prezent și viitor, în timp ce eu și alții ca mine care nu trăim decât în prezent, semănăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urâtă. Îl încurajarăm: dă-l în mă-sa de stârpitură, nu-l mai îngriji, lasă-l să moară. Însă el continuă să-i dea să mănânce cu lingura, însă cu o silă pe chip, ași putea zice cu o desnădejde scârbită, o tristețe întunecată, fără lumină, parcă ar fi gîndit: omul este iremediabil. Parcă ar fi raționat: omul e pierdut și cum și eu sânt om, nici eu n-am scăpare." " Foarte interesant, zise Clara în tăcerea care se lăsă. Aceste
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
filozofie, îi răspunsei, nu e neapărat un filozof." "Nu e? Dar ce e?" "Un simplu profesor!" "Un simplu profesor", îmi reluă el intonația modestă și asupra acestei modestii a mele făcu iar: "aaîîîaaa!" Și se uită dracului într-o parte, scârbit parcă de spectacolul puținătății umane. Da, nici măcar nu puteai zice că râde de tine, atât de sus se simțea. Acrit de lipsa de variație a comportării oamenilor, îngăduitor că ne credeam și noi cineva și aveam, trăiam adică învăluiți în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o dă Bularca afară pe curva aia de la bibliotecă. Și mai zici că nu te ții de intrigi. Că îți vezi de treabă. Asta numești tu să-ți vezi de treabă?! Aaaîîa..." Acum parcă era, într-un fel al său, scârbit, vesel. Nu părea să atașeze mare importanță acestei desvăluiri și n-ai fi zis că chiar vroia să mă dea afară. "Mă Petrini, dacă bibliotecara noastră află că, față cu alți oameni, taică-tău a făcut-o curvă, poate să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru grasul și stupidul Calistrat, ca și pentru rizibilul Bacaloglu? Încercam să-i readuc pe oameni în mine unul câte unul, chiar și pe abjecți? Nu-mi plăcuse mie și Olaru, cel de la cadre, cu exclamația lui indescriptibilă de superioritate scârbită (aaîaaa!) și nu fusesem eu emoționat de directorul Bularca (patern și suferind în fața mea de o cumplită migrenă)? "Ce serviți?" mă trezi un chelner, și când mă uitai la el făcui ochii mari. Era cel de pe atunci, domnu Jenică, cel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vorbea ca și când ar fi și cunoscut unul care putea să declare o astfel de inepție, și la întrebarea mea răspunse gâfâind că nu numai că îl cunoaște, dar sesizarea exista în dosarul domnului Culala... "Cine e lepădătura asta?" zise tata scârbit și obosit. "V-am spus, un fost om de serviciu sau portar, pe care l-ați dat afară pentru beție." " Da, confirmă tata, știu cine e, dovadă că am avut dreptate e că tot portar a rămas, n-a ajuns
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
seamă. O femeie, sub geamul căreia se petrecea oroarea, striga la ei, însă derbedeii nu erau deloc impresionați. Am vrut să trec drumul, hotărât să comit ceva la fel de animalic: să-i bag cu nasul în propriile lor excremente! Nevastă-mea, scârbită și ea, dar copleșită de lașitate, s-a agățat de mine, zicând: "Nu fi la fel de animal ca și ei!" Deși, sincer să fiu, mă cam duseseră în starea de animalitate. Consecința lipsei mele de reacție - dar și a celorlalți de pe
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
scissionisti, fapt care-l recomandă drept model pentru o ficțiune sinucigașă. Proporțiile hollywodiene ale pistolarului italian, Il Mafioso, redutabil edificate nu numai de Scarface (1983) al lui Brian de Palma cu Al Pacino cu accentul său nazal și expresia sa scârbită sau cocheții și pitoreștii Goodfellas din filmul omonim al lui Martin Scorsese apărut în 1990 sau americanizații mafioți din Prizzi's Honor (1985) al lui John Huston pentru a enumera doar câțiva clasici dispar în Gomorra. Într-un fel, Matteo
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
clădirile din Praga. De asta am și inventat noi Art Nouveau, se strîmbă, dîndu-i un cot lui Tiffany. CÎnd eram copil, le iubeam pe doamnele acelea de piatră și voiam să arăt ca ele cînd o să fiu mare. Susan privește scîrbită către lașa de soră-sa și Art Nouveau. — Vrei să spui că gagicile din Cehia se fac așa frumoase numai ca să concureze cu niște clădiri? — Și ce vezi rău În asta? Femeile de piatră pot sta goale tot anul, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
felul ăsta. Te-am convins. Ăsta e esențialul. A urmat o pauză. —Te-am convins, nu? m-a întrebat el. Dacă nu l-aș fi cunoscut pe James, aproape c-aș fi zis că părea nesigur. — Da, James, am răspuns scârbită. M-ai convins. O să fie bine, m-a asigurat el. O să vezi. Da, am conchis eu, deși eram departe de a fi sigură, însă neavând destulă energie sau destul chef ca să-l contrazic. James, ai face mai bine să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ieșit de multe ori pentru cină. Probabil că de fiecare dată când tu credeai c-am ieșit să mă leg cu lanțuri de pubele. Vezi tu, lui Tarquin îi place foarte mult mâncarea bună... Nu e singurul, a remarcat Alice scârbită. —Oricum, a continuat Jake, eram în restaurant, iar eu îi explicam care sunt ramificațiile etice și morale a ceea ce avea să mănânce. Tarquin m-a ajutat să înțeleg că nu transformam lumea într-un loc mai bun. Nu făceam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
puțin, și dădea cu capul de tavan. Se mai și-apleca spre noi în față, să auzim mai bine. Picăturile de salivă săreau în toate direcțiile; nu se vedeau, dar le simțeai. Am tras cu ochiul spre tânărul Lupu; părea scârbit. „N-o știm.“, l-am anunțat. Maria mi-a tras un cot; mai bine tăceam din gură. „După ’99, a fost o invazie de șoareci în depozite. Au intrat cu miile și-au început să roadă la dosare: sentințe civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se petreceau în Marea Britanie și SUA, în Canada subiectul continua să rămână tabu. Pe ici pe colo, MacLeod (care părăsise Canada în 1925, la presiunea toxică a lui Banting) mai putea fi criticat. Cât despre Collip, care și el părăsise scârbit Toronto în 1923, pe el preferau să-l facă uitat. Asta pentru ca vinovații Banting și Best să rămână pe nedreptul piedestal clădit, cu o neobosită râvnă, de un bine pus la punct aparat de propagandă. S-a discutat mult despre
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
aibă drăcia de traducere, cine știe câte milioane dorea să depună în cont românul nostru după un weekend de vis petrecut la Geneva. Români, aici sunt banii Dumneavoastră, îmi șoptesc amar în barbă. Intimidat, cedez. Iau cei 800 de franci și plec scârbit. La colțul străzii, simt că acei bani îmi ard buzunarul. Vreau să mă întorc să-i dau înapoi. Nu o fac, am nevoie de ei. Mănânc și plâng, dar mănânc de pe urma lor, logica finală a supraviețirii. După numai câteva ore
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o lumină violetă, guristul rock își începe reprezentația ridicând privirea către marele reformator, strigând victorios și sălbatic: Nique Calvin! Literal, te f..t Calvin! Apoi dedică melodia celor "40% de străini prezenți la Geneva". Cu toate că fac parte din procent, plec scârbit. Și orb de-ai fi, ai înțelege de ce civilizația occidentală se va duce de râpă. Pentru că nu-și mai respectă, fie și minimal, propriile simboluri fondatoare. Pasaj adăugat ulterior, după 2 zile: Mircea Eliade scrie că orice reformă se realizează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
parentale, care n-are voie să facă gesturi din astea, ci să se limiteze la o distanță, la o linie peste care cel care trece primește o cataramă în bot. Bine că n-a făcut-o. Radu era deja destul de scîrbit de efuziunile astea pline de vapori de alcool, care se puteau schimba imediat într-o atitudine opusă, ca să suporte ceva mai mult. Ar fi vrut să se fi văzut plecat cît mai departe, în excursie sau altundeva. Sau mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mai multe glasuri din jur. - Profetul! strigară alți câțiva. Se Întoarse să observe mai bine bustul acela nud, de această dată cu un sentiment de agasare. Așadar, nu era o statuie, ci o porțiune de trup mumificată, se gândi el scârbit. Totuși, pielea Întinsă a feței, rotunjimea obrajilor și a globilor oculari care se ghicea pe sub pleoapele Închise Îi conferea un aspect vital, cât se poate de departe de ororile acelea câlțoase care erau expuse din ce În ce mai des prin biserici. Își deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și pentru căcatul pe care trebuie să le Înghițim În viața asta? izbucni celălalt, râzând batjocoritor. Pe cuvântul meu, eu le Înțeleg credința mahomedanilor, cu paradisul lor plin de lapte, de miere, de vin și de femei frumoase. O expresie scârbită apăru pe chipul lui Dante. Făcu un semn cu mâna, scuturându-și capul de parcă ar fi vrut să alunge acele cuvinte. Între timp, Își continuau drumul, ocolind mulțimea de oameni și de animale care, din când În când, amenința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noi se gândea în felul lui că nu ne potriveam deloc - eu îngrozit că nu-i păsa prin ce pericol am trecut, iar el, disprețuitor, gândindu-se că probabil mă scăpasem pe mine în pantaloni de frică, sau alt comentariu scârbit, de genul celor pe care le mai auzisem la sala de biliard. Ce te-a apucat să o iei la fugă? mi-a zis. Păi te-am văzut pe tine fugind. Ai fugit că ți-era frică. Sigur, și din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]