756 matches
-
să mă trezesc stropit pe freză, de-ai fi zis că-s dat tot cu briantină. Într-o lume de batiste mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau labele de pe făcăleț din momentul când acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deși, ce-i drept, ajunge pe masă atât de ciopârțit și mărunțit și ne este servit în farfurii în niște oceane de sos de soia, încât nu mai aduce deloc cu un cotlet sau cu o pulpă sau, cel mai scârbos din toate, cu un cârnat (bâh!)... Dar de ce nu putem mânca, atunci, și un homar deghizat în altceva? Hai să auzim explicația oferită de maică-mea. Silogismul, doctore, așa cum apare la Sophie Portnoy. Ești gata? De ce n-avem voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cumplită, cu banii cheltuiți pentru cineva care acum e cadavru. Ce sunt, la urma urmei, aceste evreice care ne-au crescut din copilărie? În Calabria își au corespondentul în muierile încremenite pe băncile bisericilor, unde înghit tot rahatul ăla catolic, scârbos; în Calcutta, le vezi cerșind pe străzi sau, dacă-s norocoase, le găsești înhămate la un plug pe un ogor colburos. Numai în America, Rabbi Golden, își platinează aceste țărănci, mamele noastre, părul la vârsta de șaizeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și acuzațiile Maimuței au început imediat după ce Lina s-a îmbrăcat și a plecat. O învățasem la rele. — Eu? Tu ești cea care ți-ai băgat deștu’ în fofoloanca ei și ai dat tonul! Tu i-ai sărutat buzele alea scârboase...! — Fiindcă dacă-mi pun în gând să fac ceva, apăi fac! Dar asta nu-nseamnă că și vreau! s-a pus ea pe țipat. Iar apoi, doctore, s-a pornit să mă ia la refec în legătură cu țâțele Linei, cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
i se ridice statuie, când pe stradă sunt atâtea ospețe umblătoare? Atunci, hai să mă târăsc prin viață - dacă mi-a mai rămas vreo viață! Lumea a-nceput să se-nvârtă cu mine, mi-am simțit gâtlejul năpădit de cele mai scârboase sucuri. Ah, inima! Și, când te gândești că toate astea mi se-ntâmplă în Israel! Acolo unde alți evrei își află refugiul, sanctuarul și pacea, Portnoy își găsește pieirea! Acolo unde alți evrei prosperă, mie îmi este scris să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am chef. Tot acolo și tot pe portița dinspre biserică? Tot. De ce? Iar începi? Vrei să mor prost? Nu vezi că elicopterele nu mai vor să vină? Zi-i. Vreau să-i suflu amicului toți banii. Și eu nevasta. Ești scîrbos, zău! Eu?! Ce-ai zice, maestre, dacă m-aș jura că, totuși, atunci, am iubit-o pe doamna? Cu puțină violență, e drept, dar... Tot nașu-și are naș. Jură! Hai că devenim lubrici. Spune ce dinte ai împotriva tipului. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cocinii lor și au intonat imnul SUA, dl Guest a refuzat să dea curs amabilei invitații. Drept care, C.V. Tudor, după ce îl acuză pe ambasador că nu reprezintă interesele Americii, etalează într-o scrisoare trimisă Ambasadei SUA două pagini de pamflegme scârboase până la vomă pe tema homosexualității declarate a acestuia. Este procedeul preferat al tribunului: când e dat cu capul de câte un principiu, atacă persoana. Nu homosexualitatea dlui Guest este determinantă; dacă dl Guest era negru, și nu homosexual, C.V. Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu Securitatea, cu toții nu vom fi făcut poliție politică. Printre acești foști colegi ai mei întru nepoliție politică se găsesc și se vor găsi personaje care, în relație sau nu cu zisa Securitate, au slujit în modul cel mai zelos, scârbos și bănos regimul comunist. Sunt inși care și-au vorbit la Securitate colegi de breaslă cu scopul precis de a le face rău, de a-i băga în pușcărie, de a-i termina, inși care n-au angajament, nici note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că nu vroiam să mor otrăvit, Bebe aprinde chibritul, trage din țigară, acu’ să vedem dacă ești băiat de grădiniță sau nu, țigara e între buzele mele, am fost amenințat, jur, trage, trage tare, trag, trag tare, Doamne, o drăcie scârboasă, înecăcioasă, puturoasă mi-a umplu imediat pieptul, o să mor otrăvit, aleluia, nici nu mă așteptam să tușesc în halu’ ăla, minute în șir, parcă aveam o morișcă-n gât, puteai să dai și cu ventilatoru’ și fumu’ n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
devină dramatică sau chiar tragică. Fiecare își dădea cu părerea și toți erau de acord că șansele copilului în fața tramvaiului erau, cel mai probabil, nule. Dar în timp ce patruzeci și două de priviri oripilate așteptau cu nerăbdare deznodământul care se anunța scârbos și educativ, o a patruzeci și treia privire oripilată se întoarse din întâmplare în direcția opusă și încremeni. Acolo, la orizontul dinspre Piața Matache, se vedea un mic punct negru care creștea vertiginos. - Priviți! strigă proprietarul privirii. Ceilalți optzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
adică... - Hhmm... și-avea cu ce? - Ei, vax... - Auzi, da’ tată-său nu-i ăla, fostul tartor de la Cultură dinainte de ’89? - Ba ăla-i, morsa împăiată care-a venit în ’87 în amfiteatru și-a reușit să fie chiar mai scârbos decât Țoapa... „cultura pe care-o construim noi astăzi cere din partea voastră, tinerii ...”. - Da, mi-amintesc. Și Vlad a dat drumul la maimuțoiul de plastic care se dădea peste cap. Ce să-ți zic, nu-ți prea vine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dintre strigăte, singura frază care reușise vreodată să deștepte un ecou În sufletul lui, căci Începînd din clipa, În care căpitanul ordona „Bărcile la apă!” și sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările și se transforma În cel mai bun, mai curajos, mai șiret și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca arma cu forța unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gros. Imagini de felul ăsta, totul picură și pulsează. Mă rog ar putea aștepta s-o coasă cineva la loc, dar știe că n-o va face nimeni. Trebuie să ia ea acul și ața și să se coasă singură. — Scârbos, zice Seth. Miss Rona zice că nimic nu-i scârbos, spune Brandy. Miss Rona zice că singura cale de-a afla adevărata fericire e să riști să fii complet expusă prin tăiere. Stoluri de păsărele indigene preocupate doar de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rog ar putea aștepta s-o coasă cineva la loc, dar știe că n-o va face nimeni. Trebuie să ia ea acul și ața și să se coasă singură. — Scârbos, zice Seth. Miss Rona zice că nimic nu-i scârbos, spune Brandy. Miss Rona zice că singura cale de-a afla adevărata fericire e să riști să fii complet expusă prin tăiere. Stoluri de păsărele indigene preocupate doar de ele par însele obsedate de găsirea hranei și de culesul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de toxicitate, dar de ce să-ți bați capul. Trece un indicator care zice: Seattle 210 km. — Hai să vedem măruntaiele alea strălucitoare și fremătătoare, Bubba-Joan, comandă Brandy Alexander, Dumnezeu și mamă a noastră, a tuturor. Spune-ne o poveste personală scârboasă. Zice: — Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Coase-te la loc, zice, și-mi înmânează pe bancheta din spate un rețetar și-un fard de pleoape Aubergine Dreams. Capitolul 7 Sari mult înapoi la ultima Zi a Recunoștinței de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
galbene la ochi și la gaura curului, care știi că nu vor căca niciodată materii solide, dar tot sunt de vânzare pentru șase sute de dolari bucata. Cățelușii ăia-s așa de triști, că până și fetele dolofane cu permanentele alea scârboase de studente la colegiu stau ore-ntregi să ciocănească-n vitrină, zicând: „Te iubesc, micuțule. Mămica te iubește, mititelule“. Viitorul e pur și simplu irosit pe unii oameni. Sari la puntea de observație din vârful Acului Spațial, de unde nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-mi place să stau singură așa departe de oraș, scriu. nu știu cum poți locui aici. Evie zice: — Dacă ții o pușcă sub pat nu-i ca și când ai locui singură. Scriu: cunosc fete care zic asta despre vibratoarele lor. Și Evie zice: — Scârbos! Eu nu-s deloc așa cu pușca mea! Așa că sari la Evie care zboară spre Cancún, Mexic, și când mă duc să mă uit sub patul ei, acolo-i pușca de calibru 30 și luneta. În dulapurile ei e ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu grupul nostru la paradă. Sari la altă dezgustătoare deziluzie care se prefigurează la orizont. Sari la mine înghițită în marea lor compensație, marea lor penitență pentru toți anii aceia de demult, tata țipând: — Nu știm ce soi de boli scârboase ne aduci în casă, domnule, dar îți poți găsi alt loc unde să dormi la noapte. Ei numesc asta iubire severă. Asta-i aceeași masă la care mama i-a zis lui Shane: — Azi au sunat de la cabinetul doctorului Peterson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
găsesc identitatea și împlinirea în lupta în primele rânduri pentru egalitate și demnitate personală și drepturi egale pentru fiul lor mort, acestea sunt aceleași persoane pe care le aud țipând prin ușa camerei mele. — Nu știm ce soi de boli scârboase ne aduci în casă, domnule, dar îți poți găsi alt loc unde să dormi la noapte. Mi-amintesc că voiam să ies și să-mi iau hainele, să le calc, să le împăturesc și să le pun la locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
O să facă tot ce vreau, altfel, oriunde am ajunge, o să spun la poliți că a intrat cu forța în casă. Că el a provocat incendiul și a folosit pușca să mă răpească. O să torn totul despre Manus și Evie și scârboasa lor poveste de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca se descarcă. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cu mine moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tuns periuță. Adâncimea vaginală oferită pe-o distanță de cincisprezece, douăzeci, cinci centimetri. În unele, corpus spongiosum nerezectat ce crește în jurul deschiderii uretrale. Clitorisul cu scufie, frenul clitorisului, pliurile minuscule de piele de sub scufia care unește clitorisul de labii. Vagine scârboase și ieftine, cu piele scrotală păroasă folosită pentru interior, cu alte fire de păr în creștere, sufocate de păr. Vagine avangardiste, fotogenice la maximum, alungite folosind bucăți de colon, cu autocurățare și lubrifiate de propria mucoasă. Clitorisuri sensibile alcătuite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice: — Cunosc bine senzația. Se-ntâmpla ca, atunci când instalația lui Manus nu ducea bărbații la pierzanie, Manus să fie în sala de tribunal, pe banca martorilor, pus la patru ace și spunând că inculpatul l-a abordat într-o tentativă scârboasă de masturbare în public și i-a cerut o țigară. — De parcă cine mă vede ar putea să creadă că fumez, zicea Manus. Nici nu știai cărui viciu i se împotrivea mai mult. După Santa Barbara, am mers la San Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a citit cum o evreică pișpirică suferind de o misterioasă boală musculară s-a transformat singură în Rona Barrett. Noi vizitând case mari și bogate, șterpelind medicamente, închiriind mașini, cumpărând haine și ducându-le înapoi. — Spune-ne o poveste personală scârboasă, zice Brandy en route spre Seattle. Brandy zicându-mi întotdeauna ce să fac. Fiind ea însăși așa aproape de moarte. Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Spune-mi povestea vieții mele înainte să mor. Coase-te la loc. Capitolul 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
duc să stea în hol, la baza scărilor. Din cămara valetului auzi plesnituri puternice. Din alea dureroase, când îți scuipi mai întâi în palmă. Brandy, făptura aia socialmente neadecvată care este ea, Brandy izbucnește în râs. — O să fie o distracție scârboasă pe cinste, îmi zice Brandy cu colțul gurii ei Plumbago. Am pus un pumn de evacuator intestinal Bilax în ultima băutură a lui Ellis. O, Ellis. Cu toate astea, Brandy ar fi putut scăpa basma curată dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a aruncat pușca și-a ieșit afară. Poliția și paramedicii sunt pe drum, iar restul oaspeților sunt afară bătându-se pe cadourile de nuntă, cine ce a făcut cadou și cine are dreptul acum să le ia înapoi. O distracție scârboasă pe cinste. Brandy Alexander e toată plină de sânge, și zice: — Vreau să-mi văd viața. Dintr-o cameră dosnică, Ellis zice: — Ai dreptul să nu spui nimic. Sari la mine, care dau drumul mâinii lui Brandy și cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]