148 matches
-
ce formă poate lua gîndul? ― Nu, mărturisi maiorul. Lucrarea v-a fost comandată? Matei își strâmbă gura disprețuitor: ― Pe dracu'! Din cauza scaunului scund, genunchii îi ajungeau aproape de piept. Se uită lung la sculptor încercînd să-i descifreze ochii luminoși, cu scăpărări de râs. Acesta își aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Puteți să-i dați drumul. Apropo de Panaitescu, nevastă-sa și etc. ― Ce-i cu nevastă-sa? ridică sprâncenele Cristescu. ― În chestii din astea te gândești totdeauna la o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Împărătesei, dar de fapt aproape că nu-l vedea. Privirea și atenția i se concentraseră asupra singurei persoane din încăpere care conta. Împărăteasa Isher ședea la locul ei, îmbujorarea feții cedînd treptat locul furiei. Se ridică în picioare, cu o scăpărare primejdioasă în ochi, dar glasul ei nu transmitea decît o frîntură din furia pe care mizase el. Împărăteasa spuse cu încrîncenare: ― Ai fost foarte abil, căpitane Hedrock, să abați conversația în direcția în care ai vrut. Dar vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că orice obiect pământesc, chiar și cel mai neînsemnat, trebuie citit ca hieroglifă a altui lucru și că nu există nimic Altceva tot atât de real ca și Planul. Oh, eram ager, mi-era de-ajuns un fulger, o privire Într-o scăpărare de lumină, ca să Înțeleg. Nu mă lăsam Înșelat. ...Motorul lui Froment: o structură verticală cu bază romboidală, care Închidea, ca un mulaj anatomic de ceară ce-și dă la vedere coastele artificiale, o serie de bobine și ce-or mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pan din fire bun prindea țânțarii celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din nuia de soc. Piticul dobitoc i se plimba pe mână. Și'n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat că prietenul avea pe spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreștinat. A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. Era acoperit
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vorbească. Cu plăcere, spuse ea și nu se sinchisi să-i mulțumească pentru c-o dusese la San Michele. — Abia aștept să vă revăd la Vicenza, zise el și-i așteptă reacția. Fu bruscă și puternică, iar el văzu o scăpărare din aceeași teamă pe care o văzuse când femeia se uitase prima dată la rana care-l ucisese pe Foster. — De ce? Zâmbetul lui fu curtenitor. — Poate voi afla mai multe despre motivul uciderii lui. Ea se Întinse Înaintea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de nesăbuit Încât să se facă văzut oricărei bărci aflate În trecere, nu atunci când poliția era pe urmele lui. Probabil că sărise jos pe micuța plajă din cealaltă parte a podului. Brunetti porni către pod, permițându-și să simtă o scăpărare de iritate pentru faptul că se afla acolo, plimbându-se fără țintă În răcoarea serii când orice persoană cu bun simț s-ar afla acasă, În pat. De ce trebuia nebunul de Ruffolo să se vadă cu o persoană importantă? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
orice decât orice cuvânt, când tăcerea nu a mai avut puterea magică de la început... Asa deodată s-a întunecat ca seara, si, nu era decât puțin peste două ceasuri după amiază. Cerul se întunecă, ca de un fum gros... O scăpărare de amânar pe cremene fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi, vântul stârni niste vârtejuri de praf... lumina zilei murea înnăbusită de ceață. Nu mai stiai dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... după atâtea zile de caniculă, vine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ailaltă - de crearea condițiilor necesare aplicării unei medicine de cel mai performant grad, pusă În slujba omului, de pretutindeni și dintotdeauna. Acum, pe terasa marelui restaurant, la care coordonatorii amintitului congres au organizat masa festivă, de adio, ceva, ca o scăpărare de brichetă, le-a făcut să le tresară mintea și inima. Anume, ce? Ideia de a se lansa În politică. În ce fel de politică? În politica pură. Politica, aia, pe care o fac toți politicienii de pe fața pământului, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sever, regulat ca al unui soldat, și recunoscu că-i al lui Castelmare. El se opri și se-ntoarse spre partea dinspre care venea sunetul... Castelmare sosi... Tăcere. Ieronim plezni cu vârful sabiei într-un zid de granit și, la scăpărare, se recunoscură ambii rivali. În acelaș moment, fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucișa, apoi s-auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei; una din cele două umbre dispăru într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pas sever, regulat ca al unui soldat, și recunoscu că-i a lui Castelmare. El se opri și se-ntoarse spre partea dinspre care venea sunetul... Castel mare sosi... Tăcere. Ieronim plesni cu vârful sabiei într-un zid și, la scăpărare, se recunoscură ambii rivali. În acelaș moment, fără să fi schimbat vro vorbă, săbiile începură a se crucișa, apoi s-auzi un gemet... O cădere grea pe pavagiul stradei; una din cele două umbre dispăru într-o casă... cealaltă rămase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sever, regulat ca al unui soldat, și recunoscu că-i al lui Castelmare. El se opri și se-ntoarse spre partea dinspre care venea sunetul... Castelmare sosi... Tăcere. Ieronim plesni cu vârful sabiei într-un zid de granit și, la scăpărare, se recunoscură ambii rivali. În acelaș moment, fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbile începură a se crucișa, apoi s-auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei; una din cele două umbre dispăru într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aventură totală”. Intră, Însă, acum În joc „partea revelatoare a hazardului”, „acele armonii deșteptate de Întîmplare” (În A doua lumină poemul e definit chiar ca „o succesiune de hazarduri”), neprevăzutul („Poemul se bucură de izbucnirea În argint a neprevăzutului”, de „scăpărarea neașteptatului” - se afirmă În Între mine și mine), iar cuvîntul devine „presimțire, umbră a unui obiect”, aproximînd În contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința pînă la o extraterestră viziune
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
până în stația vecină sunt șapte kilometri nu e de glumă. - Nu vă temeți, voi ajunge. Și așa am întârziat la tura de noapte, trebuia să ajung de aseară. Ieși în noaptea neagră de afară și femeii i se păru după scăpărarea de o clipă a ușii deschise că el se cufundă undeva într-un abis. Frigul ce-l ciupi din prima clipă de pomeții obrajilor îl readuse la realitate. Simți deodată răsuflarea femeii alături de el. Fără să se gândească se întoarse
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
brutal al lui Robert (care îi trage un pumn în stomac lui Colin, fără nici un motiv, în mintea bolnavă a aceluia fiind un test de bărbăție), în conivență cu aluziva curte făcută de Caroline, dezgustătoarea gazdă, nevrotică, frustrată erotic, cu scăpărări de demență și ferocitate în priviri. Scăpați teferi și de data asta, Colin și Mary sunt cuprinși de o subită frenezie erotică, incitați să se reinventeze, să-și dea un nume, tot așa cum i se dă un nume unui nou-născut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
publicului s-a deplasat între timp. Tînărul Cioran uimește prin patima și fanatismul său ames tecat cu luciditate, înzecite de un aer aparent boem, de sponta neitatea și dezinvoltura limbii române. Adultul parizian le regăsește cumva în magnifica impertinență a scăpărărilor sale ironice, în pasi unea sa pentru formulele corozive și paradoxale, în arta sa de a întreține echivocul, pe fond de incurabilă nostalgie a apropierii de divinitate. Pîrîul impetuos al munților transilvani s-a preschimbat în canal rafinat, seducător și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai venindu-și în fire și adăugînd: Ia loc... ia loc, uite colea... O, Doamne-Dumnezeule, că m-am și speriat, și nici barem nu știu de ce! ― Cum? nu știi nimic, nu ți-a spus Apostol? se miră Domșa cu o scăpărare de nădejde în toată înfățișarea. A, zi, nu știi?... Apoi stai, dragă doamnă, să auzi și să te crucești, nu alta! Îi povesti foarte amănunțit, căci Domșa avea darul de a lungi vorba, cum tocmai așteptau pe Apostol, după ce Marta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
arătând că acțiunea verbului se produce de cel puțin două ori, eventual de trei-patru-cinci ori pe rând, dacă separăm verbul de particula domnului Motru, constatăm că acțiunea verbului se produce o singură dată, indiferent de modulațiunile în semitonuri sau de scăpărarea ei bruscă într-un ton întreg". De aici încolo, râsul e de nestăvilit, fiecare paragraf speculează aceeași idee, o întoarce pe toate părțile, îi exploatează sensul, prin trimitere la corporalul inferior, o prelungește spre absurd, invocând reverențios o altă dilemă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
advocații secolului, în alertă istorică, are ecou mai mult în marginea societății. Adevărata morală nu se lasă la cheremul speculațiilor. Ea are valoare de lege, totdeauna și oriunde valabilă. Bunul simț, forjat din secolul al XVII-lea, operează retușuri. Dar scăpărările de idei, ambiții, imperative sociale și dorinți individuale se însoțesc de bunele intenții și crezuri în progresul care trebuie să se reflecte și-n sănătatea oamenilor, în grija pentru copii, cerută de Rousseau, într-un regim de viață mai uman
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acolo se putea vedea cel mai frumos răsărit de soare, ori cel mai frumos curcubeu adăpandu-se din Prut, după ploaie... L-a văzut o dată... Cerul se întunecă brusc, ca de un fum gros; urmă o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi o scăpărare ca de amnar... vântul înălță vârtejuri, și furtuna și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-a înseninat un colț
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai încearcă, olecuță, olecuță numa‟! o mai îndemnă, moașa, dar fără convingere. Parcă își pierduse orice urmă de nădejde. Vijelia în valuri, care a împiedecat sosirea zorilor Bobotezei, a început sa slăbească... Copilul întârzia să vină, iar femeia urlând în scăpărări de junghiuri, rămase moale. Pleoapele au început să-i lunece tremurat și mintea i s-a închis... Doar câteva pâlpâiri de lumină, licărite, prin genele dese și lungi, ... și atât. Parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar și luneca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așa, deodată, ca seara... și nu erau decât două ceasuri după amiază. Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră la gura peșterii. Sfarmă Piatră se duse la treburile lui nepământene, bucuros că a putut întoarce ajutorul. Moșneagul făcu doi pași, dar apoi întunericul peșterii îl înghiți cu totul. Degeaba încercă să aprindă amnarul, scăpărările îl duceau la marginea unor hăuri sau, mai rău, proiectau duhuri rele pe pereții întunecați și reci ai peșterii. Atunci, își aminti de candela fermecată a Crăiesei, bătu o dată din palme și, în măinile lui, străluci o candelă de argint
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
era viu, trăia împreună cu ei. Se opri, încercă să-și revină. Ea e foarte bătrână, șopti ofițerul, o să vezi. El tăcea; știa să tacă. Te-au adus aici fiindcă se tem din cauza sângelui tău, încheie ofițerul. Simți înlăuntrul său o scăpărare de mândrie. Se uitară unul la altul, o privire intensă, bărbătească. Intrară în ultima sală. În fund, Livia singură era așezată, fiind înconjurată de oameni care stăteau în picioare. Avea un șal alb de lână pe umeri, o pătură albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interior al lumii noastre. Măruntaiele istoriei sunt o contraistorie, sunt un proces invers pe care-l urmează. Fluviul subteran curge dinspre mare către izvor. Îmi strălucesc și-acum pe cerul singurătății mele cei doi ochi ai Eugeniei. Îmi strălucesc cu scăpărarea lacrimilor mamei. Și mă fac să cred că exist, dulce iluzie! Amo ergo sum! Dragostea asta, Orfeule, e ca ploaia binefăcătoare în care se destramă și se materializează ceața existenței. Grație dragostei îmi simt sufletul tangibil, îl ating. Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
străin al anului. Premii care ridică semne de Întrebare dacă nu de mirare. În primul rînd, ca să te Încumeți să faci film după o carte monumentală, În care elementul fascinație este dat de o voce, ar trebui să ai cîteva scăpărări de geniu. Dacă nu le ai, și Schlndorff nu le are nici noaptea, te Înhami să copiezi pur și simplu scenele gata cîntate la tobă. Nu intervii, nu te uiți, nu inserezi nici măcar o respirație, și ai și justificarea totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]