148 matches
-
unde o văzusem pe tânăra învățătoare așezată la marginea lumii noastre. Mă așez mereu în același loc, pe locul ei, și îmi trag sufletul. Durează minute bune. Privesc ceea ce privea ea, marea panoramă redevenită calmă și lentă, fără trâmbe și scăpărări, și îi revăd surâsul adresat infinitului compromis de război, revăd toate acestea de parcă aceeași scenă ar urma să se joace din nou, și aștept. Aștept. X Războiul dura. Toți fanfaronii care spuseseră că îi vom trimite pe nemți înapoi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa, este momentul de față, de fapt am venit să stabilim de comun acord ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
duci bine, să prosperi, nu? Cu ce te ocupi?" Pentru asta era întotdeauna pregătit. Răspunsese cu dezinvoltură "comis-voiajor, reprezentant al firmei de șampanie și vinuri Mott". A fost singura clipă cînd ochii bovini ai lui Basarab Cantacuzino luciră cu o scăpărare de interes. De asta era și el mulțumit. Un comis-voiajor este o persoană foarte utilă, vede multe, aude multe, intră peste tot și n-o bagi în seamă așa că nu deranjează, chiar dacă se află unde n-ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prezentate de servitori, pe acesta îl primise chiar din mâinile pașei. „Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode năpădite de viță cățărătoare, unde miresmele erau atât de dulci, Încât deveneau aproape muzicale. - Aprinde un chibrit, a șoptit ea.Vreau să te văd. Scăpărare! Flacără! Noaptea și copacii vârstați de umbre erau ca un decor de teatru, iar faptul că se afla acolo cu Eleanor, o umbră ireală, i se părea ceva deja trăit. Amory și-a spus că numai trecutul poate părea straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
încă nerezolvat, continuând să fie un subiect de discuție aprins. Jeturile de lumină proiectate de faruri, lanterne și spoturi speciale se încrucișau febril deasupra terenului, scoțând în evidență tot felul de detalii: bălțile de noroi reflectând umbre și lumina lunii, scăpărările neoanelor din Hollywood, în depărtare. Danny se gândi la cele șase luni ale lui ca detectiv, la cele două cazuri rezolvate rapid de omor în familie. Băieții de la morgă încărcară trupul în ambulanță, aceasta execută o întoarcere în U, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
această problemă. CAPITOLUL 9 Se trezi tresărind în beznă, conștient că se mai afla cineva în cameră. - Taci! îi șopti în ureche vocea de femeie. Am un pistol ațintit asupra ta. Ceea ce-l paraliza era că nu putea prinde nici o scăpărare din gândurile ei. Gândul i se îndreptă la speculațiile făcute mai devreme asupra acestui subiect, și apoi, la o concluzie simplă: Nu putea citi gândurile femeilor! - Ha! începu el buimac, ce... Simți în întuneric metalul apăsându-i capul și gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ochii spre linia orizontului, care nu mai era un câmp de maci, ci o pată uriașă de cerneală. Vântul începuse deja să se întețească. Femeia simțea mirosul din aer - o aromă aproape plăcută, ca aceea a grătarului din curte, prima scăpărare de chibrit. Îi găsesc eu, a intervenit Naji. E responsabilitatea mea. Naji, nu ! a exclamat Irene. Dumnezeu știe ce-o fi în capul lui Ahmad. Sau ce-o să facă. Naji i-a luat bărbia între degete. E vina mea. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ailaltă - de crearea condițiilor necesare aplicării unei medicine de cel mai performant grad, pusă În slujba omului, de pretutindeni și dintotdeauna. Acum, pe terasa marelui restaurant, la care coordonatorii amintitului congres au organizat masa festivă, de adio, ceva, ca o scăpărare de brichetă, le-a făcut să le tresară mintea și inima. Anume, ce? Ideia de a se lansa În politică. În ce fel de politică? În politica pură. Politica, aia, pe care o fac toți politicienii de pe fața pământului, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Împărătesei, dar de fapt aproape că nu-l vedea. Privirea și atenția i se concentraseră asupra singurei persoane din încăpere care conta. Împărăteasa Isher ședea la locul ei, îmbujorarea feții cedînd treptat locul furiei. Se ridică în picioare, cu o scăpărare primejdioasă în ochi, dar glasul ei nu transmitea decît o frîntură din furia pe care mizase el. Împărăteasa spuse cu încrîncenare: ― Ai fost foarte abil, căpitane Hedrock, să abați conversația în direcția în care ai vrut. Dar vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființa îndelung provocată a Poeziei. Până la marginele celebrelor, incineratelor umbre. Ea se desfăcea liberă de figura umană ca o sperată poartă. O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturată a Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de miercuri. Cum deschise ochii, sări voios în picioare, așa cum proceda el de obicei, inventariindu-și colegii de beție din ajun, care se prăbușiseră ca morți, în noaptea precedentă, risipindu-se peste tot, dormind claie peste grămadă și învăluiți în scăpărările vânturilor letale de consumatori de mititei făcuți din carne de porc, tocată în vrac. Femeile, încolăcite alături, în poziție specific fetală, dormeau adânc, acoperindu-și prin somn goliciunea și afișând, în mod reflex, cochetării de muribunde. Dintr-o ochire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se baza pe nimic real, ci doar pe îndepărtate și groaznice întâmplări povestite de alții. Probabil, în astfel de episoade mentale, ea se teleporta instantaneu în luxoase săli de bal de la Viena, admirate în filme cu ceremonii imperiale, inundate de scăpărările candelabrelor de cristal, unde zbura ca o libelulă, purtată pe brațe de balerini în ciorapi de gentilomi, strânse pe pulpe musculoase: atingea culmea nebuniei dansului, în învăluirile valsului Sânge vienez. O returnă, de acolo, de unde era transportată prin propria imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile în nuanțe jucăușe de cupru. Parcurse încet drumul pe dinaintea fațadei bibliotecii, culegând absent, de pe cotoare nedeslușite de tomuri, scăpărări de litere ce mijeau cabalistic prin negura încăperii. Mai făcu un pas înainte, spre fereastră. Se încrucișă cu reflexele indecise ale oglinzii de Murano, care separa spațiul lumii reale, camuflat în obscuritate, de tainele virtualei lumi din spatele ei. Prin fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
interior al lumii noastre. Măruntaiele istoriei sunt o contraistorie, sunt un proces invers pe care-l urmează. Fluviul subteran curge dinspre mare către izvor. Îmi strălucesc și-acum pe cerul singurătății mele cei doi ochi ai Eugeniei. Îmi strălucesc cu scăpărarea lacrimilor mamei. Și mă fac să cred că exist, dulce iluzie! Amo ergo sum! Dragostea asta, Orfeule, e ca ploaia binefăcătoare în care se destramă și se materializează ceața existenței. Grație dragostei îmi simt sufletul tangibil, îl ating. Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul meu rănit, îmi vorbește ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea toate lentorile lemnului, toate scâncetele pietrei, plăpânzenia ierbii, ruginile nevăzute ale fierului, cocleli de argint și scăpărări de aur, praf de cărbune răcit, mătase de apus și strepezeală de răsărit. mă îngropi în vocea ta ca-n planctonul oceanului fără sfârșit, mă porți prin lagunele ei când albastre, când verzi, când calde, când reci, după cum bate vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
a lăsat lucrurile în ordine. Păi, dacă omul nu avea copii, spuse Cristian Toma, sorbind din cafeaua care se răcise între timp, ce putea să facă? Ileana nu se atinsese de cafea, însă inspectorul observă că ochii femeii aruncau iarăși scăpărări de lumină. Nu, dragule, nu așa stau lucrurile, spuse Ileana apăsat. Calistrat era paznic și știa foarte bine ce are de făcut. Trebuia să se însoare și să facă copii. Datoria lui era să își asigure un urmaș. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră la gura peșterii. Sfarmă Piatră se duse la treburile lui nepământene, bucuros că a putut întoarce ajutorul. Moșneagul făcu doi pași, dar apoi întunericul peșterii îl înghiți cu totul. Degeaba încercă să aprindă amnarul, scăpărările îl duceau la marginea unor hăuri sau, mai rău, proiectau duhuri rele pe pereții întunecați și reci ai peșterii. Atunci, își aminti de candela fermecată a Crăiesei, bătu o dată din palme și, în măinile lui, străluci o candelă de argint
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
era viu, trăia împreună cu ei. Se opri, încercă să-și revină. Ea e foarte bătrână, șopti ofițerul, o să vezi. El tăcea; știa să tacă. Te-au adus aici fiindcă se tem din cauza sângelui tău, încheie ofițerul. Simți înlăuntrul său o scăpărare de mândrie. Se uitară unul la altul, o privire intensă, bărbătească. Intrară în ultima sală. În fund, Livia singură era așezată, fiind înconjurată de oameni care stăteau în picioare. Avea un șal alb de lână pe umeri, o pătură albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el, fostul flăcău, strigă zi de zi, către pisc, chemând, fărăîncetare: Ola Olariti? Olariti? Ola... Pe când, ea, nici că răspnde. Și, potrivit credinței mele, nici că va răspunde. Cu siguranță că nu. Fiindcă, dragostea, e ca un sclipăt. Ca o scăpărare, din amnarul tradiției, ori din bricheta modernă. A sclipit. Semn că a venit. Că ai găsit-o, ori, că te-a găsit. Dacă n-ai știut, momentan, cum să acționezi, pentru ca unul să vă lipiți de celălalt, așa cum clipele se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de piele rămase prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului parcă se afla acolo, sub ochii lor, Înghețat de privirea cumplită a unei Gorgone. Abia atunci, poate pentru a-și dezlipi privirea de acea grozăvie, sau pentru că o scăpărare a torței azvârlise un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
anume vă temeți, de fapt, din această moarte? Iar mai Înainte? De ce vă puteați teme din viața lui? Celălalt păru să nu surprindă tonul său zeflemitor. Se apropiase de fereastră, parcă În căutare de aer. Apoi se răsuci, cu o scăpărare de răutate În ochi. După ce renunțase la masca sa curială, acum părea un negustor șiret, gata să vândă și să cumpere. De ce ar trebui să se teamă Sfânta Biserică de moartea unui biet artizan? Sau de viața lui? Nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care stăteau aliniate recipientele cu ierburi. Se zori Într-acolo și, Înșfăcând un colț al mobilei, o scutură din toate puterile, ca pentru a-i verifica soliditatea. — Ajută-mă să-l deplasez, repede. Bargello se apropie perplex. Apoi, o scăpărare de inteligență Își deschise drum pe chipul său, În timp ce se arunca la rândul său peste piesa de mobilier, Încercând să Îl urnească. Se pare... se pare că e prins În cuie de zid... gâfâi el, roșu de efort. Fruntea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce formă poate lua gîndul? ― Nu, mărturisi maiorul. Lucrarea v-a fost comandată? Matei își strâmbă gura disprețuitor: ― Pe dracu'! Din cauza scaunului scund, genunchii îi ajungeau aproape de piept. Se uită lung la sculptor încercînd să-i descifreze ochii luminoși, cu scăpărări de râs. Acesta își aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Puteți să-i dați drumul. Apropo de Panaitescu, nevastă-sa și etc. ― Ce-i cu nevastă-sa? ridică sprâncenele Cristescu. ― În chestii din astea te gândești totdeauna la o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acolo se putea vedea cel mai frumos răsărit de soare, ori cel mai frumos curcubeu adăpandu-se din Prut, după ploaie... L-a văzut o dată... Cerul se întunecă brusc, ca de un fum gros; urmă o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi o scăpărare ca de amnar... vântul înălță vârtejuri, și furtuna și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-a înseninat un colț
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]