248 matches
-
nu au de bărbați parte; Dar cele văduve ce să zică, Când la inimă le pișcă” fratele lui Dinicu Golescu îl explică: „ Se zice pentru cei în bună stare, când se plâng și ei de-a lor stare; dar cei scăpătați ce să mai zică”?417. O sexualitate refulată, dorințe neîmplinite răzbat dintr-un șir de „zicători” ce și-au aflat, în timp, semnificații mai largi: „Ceri (cere de) de la vădană și vădana-i duce dorul” („Când ceri tocmai de la cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
erotic particular, pendulând între adorație și mâhnire, evocarea peisajului bălților brăilene, a aerului straniu, vag exotic al cheiului portuar încremenit în vipia unei amiezi de vară și meditația în jurul invenției poetice (,,Cine adulmecă pe ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se prinde vreun cuvânt. / Sub mână se destramă orice trup / și pasul nu se-nalță din pământ”), sunt convocate inspirat. În studiul monografic Enescu, redus ca
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
radicalismul și nihilismul avangardelor, scriitorul a cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu estetismul și decadentismul. Personajul central, Lucu Silion, rentier al unei averi scăpătate și avocat sinecurist al unui fantomatic Oficiu Intercultural și de Turism Guvernamental, face parte din familia spirituală a lui Des Esseintes și Dorian Gray. Răsfățat al femeilor frumoase și obiect al invidiei nedisimulate a bărbaților, Silion își împarte existența între
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
muzicale ale lui George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om de adevărată cultură, nu are dragoste respectuoasă față de adevăr”. Pe Heidegger îl suspectează de „onanism intelectual”, despre Montherlant spune
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
și alcătuiește contexte adecvate. De reținut! Sufixoidele sunt elemente de compunere cu sens de sine stătător, utilizate în limbajele culte și specializate. Experți 5 1.Schimbă categoria gramaticală a următoarelor cuvinte din poezia ,,Adam și Eva”: frumoși, cinstiți, nevinovați, somnoros, scăpătat. Construiește cu ele contexte potrivite. 2.Realizează conversiunea următorilor termeni, folosindu-i apoi în contexte potrivite: albă - substantiv, grație - prepoziție, bine - adjectiv, of substantiv De reținut! Schimbarea categoriei gramaticale este un procedeu de îmbogățire a vocabularului prin care cuvântul nou
Metode de predare – învăţare centrate pe elev. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Geta Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1163]
-
fi spus tovarășa Elena Ceaușescu, savant de renume mondial. Impresia dominantă, copleșitoare era de lagăr în aer liber. Unii bătrâni își aminteau de experiența războiului, de bombardamente, de seceta din 1946. Intelectualii din cartier, cei fără pile în sistem, precum și scăpătații de veche familie bună resimțeau aici din plin umilirea și revolta neputincioasă. Aveau un aer neajutorat, ca niște deținuți politici golași aruncați într-o pușcărie de drept comun. Plecam de la coadă cu o infinită repulsie față de specia umană, îmi era
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sunt prezentate ca niște infirmi morali, învinși în toate celelalte laturi ale existenței. Doar Zaharia Duhu, când se îmbogățește și își simte bunăstarea, se dezleagă ușor de ea, nevăzând-o ca rod al muncii: va dărui o imensă avere boierului scăpătat Boldur Iloveanu, sărăcit - loc comun sămănătorist - de arendași. Din epopeea lumii rurale românești a începutului de secol nu putea lipsi, pentru cel care își dorea o radiografie a ei, un eveniment cardinal, bulversant pentru conștiința contemporanilor: răscoala din 1907. Subiectul
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
NĂDEJDE, Sofia (14.IX.1856, Botoșani - 11.VI.1946, București), publicistă, prozatoare, traducătoare și autoare dramatică. Este fiica Pulheriei Profira (n. Neculce) și a lui Vasile Băncilă-Gheorghiu, descendent al unei familii de răzeși scăpătați, unul dintre cei patru frați ai ei fiind viitorul pictor Octav Băncilă. Învață mai întâi la Botoșani și, după căsătoria cu Ioan Nădejde, își ia bacalaureatul la Iași. Femeie energică și capabilă să se devoteze exemplar, slujește concomitent cauza familiei
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
POENARU, Petrache (10.I.1799, Benești, j. Vâlcea - 2.X.1875, București), cărturar. Fiu al Smarandei (n. Otetelișanu) și al vtori-vistiernicului Constantin Poenaru, P. face parte dintr-o familie de mici boieri scăpătați, dar cu obârșie veche, suind până în veacul al XVI-lea. Dat mai întâi la învățătură în seama unui dascăl grec, intră în 1812, cu sprijinul unchiului său Iordache Otetelișanu, ca bursier la școala adăpostită în clădirea fostei mânăstiri Obedeanu din
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
, Constantin (20.XII.1861, Iași - 14.II.1927, București), ziarist, prozator și autor de versuri. Era fiul unui mic boier scăpătat, Costache Milea, iar prin mamă, Maria, se trăgea din familia Tăutu, marele vornic Ioan Tăutu fiindu-i străbunic. Înscris, ca semibursier, apoi ca bursier la Institutul Academic din Iași, rămâne la cincisprezece ani orfan de ambii părinți. În 1878 devenea
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
cu un conflict facil și personaje inconsistente, dar cu un dialog plin de vervă. Comedia Cuconu Zamfirache, în care câteva situații și personaje par a prefigura ambianța din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, „cânticelele comice” Bătrânul Lăceanu și Doctorul scăpătat alcătuiesc un volum de Teatru, apărut în 1857. Și în Judecata lui Brânduș (1864) se perindă o lume măruntă, mahalaua, negustorii, avocații chilipirgii. Aici, ca și în alte scrieri (Zapciu, 1881, Bătăușii, 1894), comediograful atestă daruri de bun observator al
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
dar cu un simț al măsurii pe care mai târziu nu-l va mai dovedi, scriitorul exploatează pitorescul, mai ales pe cel uman. Personajele, muncitori industriali, modești funcționari, mici comercianți, demimondene, scriitori aflați la apogeul carierei sau în declin, moșieri scăpătați ș.a. se regăsesc și în dramele Casa vechiturilor și Ultimul capitol. Bătrânul Nathan din Casa vechiturilor, deși autentic în unele scene, este totuși doar o replică neizbutită la Manasse, eroul lui Ronetti-Roman. Trecând la roman, A. va fi atras de
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
BĂLĂCEANU, Ion (28.III.1928, Ceairlighiol-Caliacra), prozator. Este fiul Tudorei și al lui Gheorghe N. Bălăceanu, țărani. Prozatorul și-a confecționat un arbore genealogic ce vrea să ateste o descendență din familia boierească, scăpătată, a Bălăcenilor, pe „ramura lor negustorească”. Urmează școala primară în comuna natală, dar o întrerupe în 1940, odată cu cedarea Cadrilaterului. Continuă studiile în 1946, la Cluj, unde se afla ca militar activ. Anii copilăriei și ai adolescenței îl poartă prin
BALACEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285557_a_286886]
-
al stolnicului erudit, peripatetizând, întru aflarea unor „schisme” mai presus de vacarmul trecător, cu dascălii, „spudeii” și „bărbații procopsiți”) se însoțesc cu episoadele șarjând eroi excentrici și vocații picarești, ca în cazul unei controversate beizadele ca Răducanu / Rudolf Cantacuzino, prinț scăpătat al Imperiului German și fost mare maestru al Ordinului „Sfântul Gheorghe”, dizgrațiat după ce trafica, expert și eficient pentru un timp, titluri de cavaler în lumea parvenită a negustorimii vieneze. În fine, memorialistul C. reconstituie filmul evenimentelor contemporane, descoperind, ca într-
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
existase până atunci pentru mine și care, descoperind-o, nu știam dacă să o cred, să o compătimesc sau să o înjur, cum făceam adeseori când nu înțelegeam ceva sau mi se părea că-i fals. Era lumea foștilor, a scăpătaților, a deposedaților de averi, mulți dintre ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împlântă Apune-încet pe lacul de-ntuneric O rătăcire amăgitor de sfântă în liniștea ce acum se scurge Ca o lumină prin umbrele subțiri Nu mint ochii când sufletul mai plânge Atâtea gânduri foșnind de amintiri Când e durerea un soare scăpătat Ca o enigmă sufletul pătrunde Nu mint ochii că el s-a adăpat Din apele uitării fără unde Nu mint ochii, nici ceasul de nisip Când visele mai șerpuie-n perdele Am sa las gânduri să-mi treacă peste chip încet
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
încet, încet mergem fiecare la destinația lui. Soarele blând de octombrie ne îmbie la drum. În jurul orei șase seara ne apropiem de gara Ghidigeni, de unde eu apucam spre dreapta către Priponești, în timp ce colegul mai avea destul de mers până la Munteni-Tecuci. La scăpătatul soarelui spre apus, ajung acasă spunând că am venit pentru ziua de mâine, ca să-i văd, fiindu-mi dor de casă. Acasă totul părea să fie bine. Eu mă forțam să nu cunoască ai mei că sunt îngândurat, supărat... Totul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
au risipit și s-au prăpădit din pricină că n-au avut căutare s-au purtare de grijă de către nime și-au rămas și mănăstire de la Halchi lipsită de-ajutorul ce ave de la acest metoh... Pentru aceea... încă mai miluim pe aceste scăpătate mănăstiri... le-am rânduit... ca să aibă a lua mănăstire Aron vodă câte una para de tot carul ce se va încărca cu sare... de la ocna gospod din Târgul Ocna cât și de la Viișoare de lângă ocna;... Drept aceea să fie svintei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dar? Mai dulce-ai firea, măi cumpătata: De vînt în mai se scutur muguri iar, Și viața verii-i mult scurtata: Prea-ncins e ochiul cerului vreodat, Și-obrazul și-l ascunde după nor, Și ce-i frumos azi, mîine-a scăpătat Urmînd al vremii curs neiertător; Dar vară ta trăi-va veac de veac, Iar frumusețea ta nu va pieri, Chiar morții hîde ai să-i vii de hac, Prin vers etern ce-n timp va dăinui; Cît duhul vieții-n
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
piele (sper că nu sunt misogin!). Daise, aș putea să te închiriez? Mi-ar plăcea la nebunie să înscenez cu tine o piesă de teatru de stârnit gelozia fostei mele prietene! Tu doar trimite-mi nota de plată (sunt cam scăpătat acum, așa că să nu-mi ceri diamante, OK?) și încheiem numaidecât afacerea. Ne vedem miercuri pentru povestea completă. Ben, pupici. De la: Rebecca Pentru: Finn; Jenny@penny.demon.co.uk; BenDavidson 44@hotmail.com; charlotte gavan duffy@virgin.net; jim. watts@argot.co
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat imens prin care fojgăie gîndaci de bălegar și din care răsar flori diafane în jurul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bucurându-ne de vecini buni, așa cum am avut de altfel toată viața. Poate pentru că și noi am fost vecini buni pentru ei. Între aceștia de aici, mătușa Ru xanda Meran, moș Grigore Popa, învățător pensionar octogenar, apoi Dumitru Meran, boiernaș scăpătat, apoi încă un Meran, Haralambie, cu al cărui fiu făcusem armata la 3 Vânători. Peste toți, moș Ioniță Meran, om mai presus de orice și doborât totuși de boala fiului Traian, preot. Directorul școlii era Petrică Ciubotaru. Soția sa, Sultana
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
roșcate În lumina aceea slabă, așezați ca niște mumii la mese și avînd dinainte puțin sparanghel sau o dietă ridicolă, fiindcă mor de foame pîrliții ăștia care se trag dintr-un vicerege sau dintr-un șir Întreg de viceregi, granzi scăpătați; impecabil Îmbrăcat Într-un pulover alb de lînă, cînd se apropia de măsuța de lîngă verandă, unde Susan și o prietenă a ei cu nasul mare și Îngrozitor de urâtă, una care are dalmațienii cei mai minunați din lume, ținuți Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte și ce bine-i veneau cele douăsprezece costume de seară pe care și le lucrase la Londra. Dar Lastarria Își dorea Întotdeauna mai mult și noaptea, Înainte de a adormi de-a binelea, vedea În fața ochilor un conte italian, unul scăpătat și el Îi cumpăra titlul oarecum pe ascuns, la Siena, bunăoară. Partea rea era că pe urmă, cînd Își făcea apariția la Lima, Juan Lucas Îi rîdea În nas și Încă În prezența secretarei, care, dacă mai ridic un bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Lalo Bello mînca mai departe urmărit de privirile uimite ale lui Julius. Susan ar fi vrut să rîdă, pentru ca Juan Lucas să creadă că rîdea de Lalo, fiindcă, deși aproape că nu se salutau, erau rude: Lalo aparținea ramurei scăpătate a familiei, care era și cea mai veche și pe Juan Lucas Îl deranja faptul că-l Întîlnea peste tot cu gulerul de la cămașă murdar, pînă și la clubul de golf nimerise odată Lalo ăsta. Își făcu apariția la club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]