285 matches
-
pe sute de metri, care păreau să se prăvălească asupra privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un singur arcaș era de-ajuns ca să le apere. Inexpugnabilă, Învârtejită spre Celălalt Tărâm. Alamuth, fortăreața Asasinilor. Puteai ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dintr-o scrisoare privată a lui Mario Salvadori, Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat În locul acela. Am profitat de Învălmășeală, ca să ajung la statuia lui Gramme. Soclul era Încă deschis. Am intrat, am coborât și la capătul scăriței m-am pomenit pe un mic palier luminat de un beculeț, spre care se deschidea o scară În spirală, săpată În piatră. Iar la capătul acesteia am intrat Într-un coridor cu bolți destul de Înalte, luminat slab. Mai Întâi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
primit cu un: - Până la urmă tot ați venit. Fața lui obosită nu lăsa să se vadă vreun semn de mirare, ca și cum ne-ar fi așteptat. Am intrat într-o odaie cu podeaua de pământ, plină de găuri. Se coborau două scărițe de piatră, luate cine știe de unde. În vatră ardea trosnind o buturugă, și în apropiere, pe o saltea de paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chiar pe Tatăl Sfânt. Intră În spatele altarului baroc. Nici urmă de bărbatul pe care trebuia să-l aibă mereu În fața ochilor. Pe o măsuță din fier forjat străluceau două lumânări. Apoi, În penumbra densă, Îl descoperi. Onorabilul Îngenunchease pe o scăriță incomodă din marmură În fața primei capele de pe stânga. Privea absorbit o pânză Întunecată care ocupa Întreg altarul. Antonio Își desprinse privirea. Se simțea stânjenit invadând intimitatea acelui om care În fața lui nu mai avea nimic intim și nu-i putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capabili să-și taie venele și să aștepte moartea sporovăind despre nemurirea sufletului, capabili să-și Înfigă un pumnal În inimă, să se arunce În flăcări. Catone Uticense. Cicero. Seneca. N-am să ajung la pârnaie. N-am să urc scărița romană. Niciodată. Este nevoie de un gest grandios. Voi arăta plebei care mă ucide că și eu sunt un mare roman. — Tată, șuieră În treacăt Zero, așezându-se alături de el. — Ce vrei? Îl repezi. Tehnică preventivă foarte eficientă. Când Aris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atingă, între timp groparii, cu îndemânare, au aranjat panglicile coroanelor să se vadă bine scrisul, să se știe de la cine-i fiecare, am și citit câteva nume, dar nici unul nu-mi spunea nimic, între timp primul gropar a adus o scăriță cu trei trepte și o damigeană, apoi a trecut, pe rând, pe la fiecare faclă, cu scărița, s-a urcat pe ea, a turnat în fiecare glob de sticlă neagră câte puțin petrol, apoi, cu un chibrit lung, le-a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se știe de la cine-i fiecare, am și citit câteva nume, dar nici unul nu-mi spunea nimic, între timp primul gropar a adus o scăriță cu trei trepte și o damigeană, apoi a trecut, pe rând, pe la fiecare faclă, cu scărița, s-a urcat pe ea, a turnat în fiecare glob de sticlă neagră câte puțin petrol, apoi, cu un chibrit lung, le-a aprins pe toate. La început, au ars cu flamă portocalie tremurândă, mare, care treptat s-a alungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aducă un cuțit sau o pereche de foarfeci. Dar ele erau la câteva străzi depărtare și nu m‑ar fi auzit. Eu mă găseam Într‑un colț foarte Îndepărtat, Înconjurat de șezlonguri. Altă experiență memorabilă: Un infirmier cocoțat pe o scăriță atârna beteală de Crăciun, vâsc și podoabe pe pereți. Nu se sinchisește de mine. E infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ. Observația face parte din meseria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ. Observația face parte din meseria mea. Existența este - sau a fost - Însăși această meserie. Așa Încât Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe mine să‑l observ. Observația face parte din meseria mea. Existența este - sau a fost - Însăși această meserie. Așa Încât Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dovedind că pavilionul nu este atât de necesar pentru auz. Canalul urechii se termină cu timpanul, o membrană care vibrează în funcție de presiunea moleculelor de aer, exact ca pielea tobei. Urechea medie este formată din trei oase mici, ciocanul, nicovala și scărița, care se unesc astfel încât să amplifice rezonanța timpanului. SCHEMĂ Din stânga sus: Ciocan Nicovală Canale semicirculare Melc Cohlee Timpan Scăriță Trompa lui Eustache (asigură egalitatea presiunii) Vibrații sonore (aer sau lichid) Urechea internă este compusă dintr-un os mic și scobit
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
vibrează în funcție de presiunea moleculelor de aer, exact ca pielea tobei. Urechea medie este formată din trei oase mici, ciocanul, nicovala și scărița, care se unesc astfel încât să amplifice rezonanța timpanului. SCHEMĂ Din stânga sus: Ciocan Nicovală Canale semicirculare Melc Cohlee Timpan Scăriță Trompa lui Eustache (asigură egalitatea presiunii) Vibrații sonore (aer sau lichid) Urechea internă este compusă dintr-un os mic și scobit, care, datorită formei sale de cochilie, este denumit „melc” și conține organul nervos responsabil de senzațiile auditive: cohleea. Aceasta
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
În jur, surprins, și a făcut ușor stânga-Împrejur, ca să cuprindă enorma pictură circulară, pe când pictorul de război dibuia pe sub masa unde se Îngrămădeau peneluri, cutii și tuburi cu vopsele, apoi printre cutiile de carton puse pe dușumea, hârtiile cu schițe, scărițele, șevaletele și scândurile pentru schele, două becuri cu halogen de 120 de wați care, montate pe o structură mobilă cu cârlige și roți, conectate la generatorul de afară, luminau fresca când Faulques lucra noaptea. — Coniac spaniol și bere caldă, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de-a Satanei" și de aceea pocnește când se pune pe foc 349. "Pomul" care-l însoțește pe mort la groapă este făcut dintr-un "pom roditor de grădină" și împodobit cu fructe sau cu păsări făcute din aluat, colăcei, scărițe și cârlige, din aluat, turtă dulce 350. "Pomul morții" este, de fapt, un "pom al vieții", mijlocind "trecerea din lumea aceasta în cealaltă" și oferind umbră "sufletului" care se rătăcește în drumul său spre rai 351. La Fundu Moldovei din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al treilea povestitor, Manoilă, pretinde că s-a întâlnit cu diavolul în persoană: "Era iarnă [...], și eu veneam, scârțâind din cizme, pe Dealu-Băilor. Și, iată, chiar pe creasta dealului, venea, în trapul calului sur, un ghinărar. Hainele pe el, frâiele, scărițele ardeau în aurul cel mai curat. Și nu s-auzea mersul calului, părea că nu s-atinge de pământ. După el, la doi pași, veneau doi aghiotanți, cu dreptele pe săbiile de argint". Proba de recunoaștere a cortegiului marțial este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sunt livrate către urechea internă. Pentru a se putea realiza acest lucru este necesară existența membranei timpanice care separă canalul auditiv de cavitatea urechii medii. Membrana timpanică transmite vibrațiile către cele trei oscioare aflate în urechea medie: ciocanul, nicovala și scărița. Acestea sunt cele mai mici și mai delicate oase din corpul nostru. Ciocanul se sprijină de timpan, nicovala se sprijină de capul ciocanului iar scărița pe o membrană care acoperă fereastra ovală ce face legătura între urechea medie și urechea
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
Membrana timpanică transmite vibrațiile către cele trei oscioare aflate în urechea medie: ciocanul, nicovala și scărița. Acestea sunt cele mai mici și mai delicate oase din corpul nostru. Ciocanul se sprijină de timpan, nicovala se sprijină de capul ciocanului iar scărița pe o membrană care acoperă fereastra ovală ce face legătura între urechea medie și urechea internă. Când unda sonoră ajunge la membrana timpanică, aceasta produce membranei o vibrație. Vibrația membranei timpanice se transmite celor trei oscioare: de la ciocan către nicovală
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
membrană care acoperă fereastra ovală ce face legătura între urechea medie și urechea internă. Când unda sonoră ajunge la membrana timpanică, aceasta produce membranei o vibrație. Vibrația membranei timpanice se transmite celor trei oscioare: de la ciocan către nicovală apoi către scăriță. Oscioarele ajută sunetul să-și continuie călătoria către urechea internă. Urechea internă este cea care "produce" impulsul nervos. Sunetele ajung la ureche internă în forma vibrațiilor și întâlnesc în drumul lor cohleea, un os sub forma unui melc care adăpostește
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
face, tu ții mâinile împreunate ca un fel de treaptă și el pune un picior în căușul format de palmele tale, te apucă de umeri și se ridică ajungând astfel la înălțimea dorită. Mai nasol e că cel care ține scărița se trezește cu fața exact între picioarele celui care se urcă. Așa am pățit și eu. I-am văzut șiițul de la doi centimetri. Vă mai aduceți aminte ce v-am spus, că bănuiam că era pișat pe el? Ei bine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dar ție îți pot mărturisi că nu mai știu nici eu ce să cred... De-ar fi fost numai steaua... Slujitorul intră cu câteva opaițe aprinse și le așeză în odaie. Auta luă două și porni după preot, pe o scăriță care ducea spre acoperiș. Scărița era din lemn greu, fiert în smoală, și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că nu mai știu nici eu ce să cred... De-ar fi fost numai steaua... Slujitorul intră cu câteva opaițe aprinse și le așeză în odaie. Auta luă două și porni după preot, pe o scăriță care ducea spre acoperiș. Scărița era din lemn greu, fiert în smoală, și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care mii de nopți privise alături de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
argintii care se mișca încet ca și cum ar fi avut la picioare lanțuri grele de rob. Când ajunseră lângă turn, străinul rosti ceva în limba lui stranie, ușa se deschise într-o clipă și din pragul ei țâșni în jos o scăriță. Sclavul se uită în jur, dar afară nu era nimeni. Peretele și ușa erau groase de vreo trei palme, și nici o gaură în turn, decât ferestrele alungite părând și ele groase. Cum putuseră auzi cei dinăuntru glasul celuilalt? Străinul rămase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai puternic și în vremea când bătrânul îl învăța ce să strige, cu toții văzură cum în partea de jos a turnului se deschise o ușă, și cum în bogata ei revărsare de lumină se ivi Auta. Sclavul coborî pe o scăriță pe care până atunci n-o zărise nimeni, făcu câțiva păși și apoi căzu în genunchi în fața Marelui Preot, lipindu-și fruntea de pământ. Bătrânul îi spuse să se scoale și îl întrebă mirat: - Ai ieșit din întîmplare? - Nu, stăpâne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ieșit În oraș la ora asta din noapte, și Încă de la o firmă așa simandicoasă? Îți imaginezi, cu siguranță, că eu mai cred În povești cu zâne. L-am urmat, totuși, la mașină. Șoferul deschise portiera. Cu un picior pe scăriță, am aruncat o privire Înăuntru. Un bărbat mirosind a apă de colonie se aplecă Înainte, cu chipul ascuns În umbră, iar când vorbi, vocea lui fu rece și deloc amabilă, ca a cuiva care se chinuie pe un vas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
O ciudată oblicitate a luminii din becurile golașe, pătate de muște, care spânzurau de două fire zgârcite din tavan, făcea ca în fiecare fereastră rotundă din cele cinci-șase care se înșirau până sus, la etajul doi, și apoi, pe o scăriță sucită și mai îngustă, până în podul de sub cupolă, să mă văd mai tânăr, cu obrazul mai rotund, cu ochi mai mari și mai inocenți. La etajul doi, unde stăteau fetele și puștii, m-am văzut în oglinda întunecată ca un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]