1,144 matches
-
așternut ca mireasa în noaptea nunții.” „Nu-i nici un cutremur, omule! Eu mă scărpinam și te-am atins din greșeală cu genunchiul.” „Da’ unde te scărpinai tu de dai cu piciorul ca calul la stănoagă?” „Ei! Unde mă scărpinam? Mă scărpinam și eu ca fiemeia care nu poate dormi”... „Si de ce nu poți dormi?” „Iaca nu pot dormi și pace!...Cum să dorm când tu te întorci cu spatele la mine și sforăi de se cutremură patul, iar eu stau...și stau”... „Dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dar cred că telespectatorii noștri ar fi mult mai interesați să afle dacă vă mențineți prezicerea pentru Lionel Frunza. Lionel dă sonorul la maximum. Cade în genunchi și își face trei cruci mari. Esmé mângâie, absentă, globul de cristal și scarpină țeasta piticului. Spune: — Noi nu menținem, noi nu retractăm. Noi spunem exact ce-o să se întâmple. Și așa, trebuie să vă spun că lui Lionel i-am dat o zi în plus, de la mine, din motive care mă privesc. Îmi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Avem poruncă... ASCHIMODIE: Măi, să știi că dau cu tine de pământ! Ia te uită, șefule, Muțachi azvârle cu purici în mine. MUȚACHI: Prost mai ești, Aschimodie! Aiștia-s purici? Îs fulgi de catran, mi i-a dat Babuta când am scărpinat-o între coarne. Ia uite, de-a mai mare dragu' să te joci cu dânșii! GHIMIZDROC: Hă, hă, să mori de râs! Ce mai fulgi de catran! Și-a bătut baba joc de tine. Să vezi ce fulgi am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care piciorul stâng l-a încălecat în sfârșit pe dreptul: ’97 sau ’98? Doar ai fost șef de cabinet!... ’97! vine un răspuns mai degrabă la plesneală. Ei, plesnește și Emil masa, atunci a început declinul, măi băiatule! Ciuvică se scarpină nervos, perplex. Un deget ridicat de Emil promite dezvăluirea. Voi mai puneați de-o miuță în spate la Cotroceni. Dacă tot stau stâlpii ăia de la Văcărești nefolosiți, nu e rău! Nu e rău să faci mișcare. Și-ntr-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
alta nu. Numai că nu și-au găsit prostul. Au tăbărât toți patru pe capul meu, da’ nici eu nu am rămas de căruță. Le-am dovedit bob-numărat câți bani am strâns și depus la prefectură. Până la urmă, au rămas scărpinându-se în cap și privind unul la altul. Simțeam că își zic: „Măi, cu aista nu ne-o mers!” Când am terminat tot tărăboiul, Vrăbioi m-a întrebat, ca acela care „Nici usturoi n-o mâncat, nici gura nu-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
doiuri”, așa cum făcea cu ei proful de istorie din liceu? Am Început să râd, spunându-i că istoria este o materie la care elevii trebuie să Învețe „de plăcere, nu de durere”, cum zicea Makarenko... un mare pedagog. S-a scărpinat cu degetul mic la tâmplă și, după o nouă sorbitură, m-a Întrebat „care dintre domnitori Îmi este mai simpatic?” Mi-a venit să râd din nou, În dreptul cuvântului simpatic, dar am luat o Înghițitură din ceaiul meu, remarcând că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
liniște azi. — Pe Miha au dus-o la mare. — Tavi și Ovi sunt pictați pe față și nu au voie afară. — Eu am fost pictat câteva zile, apoi mi-a trecut. — Eu nu am fost. O să moară? — Numai dacă te scarpini mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
secunde. Dacă aș fi pus-o pe hârtie, îmi închipui că ar fi încăput pe o jumătate de pagină. Bine, scrisă cu caractere mai mărișoare. Așa. Zisesem că i-am propus-o scriitorului ăluia. Omul m-a ascultat, s-a scărpinat în creștet și a zâmbit cu mutra mustind de amabilitate. Pe urmă mi-a cerut un răgaz de gândire. Mă aflam la el pentru că acolo se organiza o noapte de bridge la două mese, iar eu profitasem oarecum de ocazie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
urangutani dă plase, cân' vine de la piață, da' și alea care coboară în jos din gipan cu Vuittonu' dă braț. Alea din gipan să fie abonate, cum ar veni, iar la alilalte să li se scurgă ochii și să se scarpine în portofel ca dă eczemă, cân' o vede pe tarabă. P-ormă să se repeadă să dea bănuțu' pe ea, chit că nu-și mai ia covrigu' și suta de parizer la birou pă chestia asta o săptămână." " Da, mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rănitul. Vede sticlele și le bagă în dulap. Închide și-i arată lui Petrică picăturile de sânge de pe jos: "Uite, mă. Dacă ți-aș spune că m-am lovit în căcata asta dă ușă, m-ai crede?" Cel întrebat se scarpină în vârful capului: "Da, petele dă sânge să vede clar... Da' cum, Doamne iartă-mă, ai făcut, nene, de te-ai procopsit așa bine?" Adevăru-i că-ți trebuie și talent pentru asta", face haz de necaz nea Vasile. Își ia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dân an cân' să face nunți, că vine postu' Crăciunului". "I-auzi!", se învioră pe neașteptate nea Petrică. Îi aruncă o privire pătrunzătoare: "Bre, Tăsică, da' sigur?". "Sigur, mă, nene! Dacă zice părintele Davidescu, așa-i, mă." "Auzi?", face portarul scărpinându-se cu sârg în creștet, " Da' sunt la găleată numa' la nunțile lui?" "Nu, frate. La toate, ce dra... Ah, nenorocită gură am! Păi, nu te gândești? Care din preoții alilanți să zică nu, cân' parohu' zice da. Ai?" "Corect
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alta nu știu ce făcea în locu' meu...". " Hai mă, nu-mi scoate ochii acuma. Ce vrei? Eram fiert dă nervi. Fiert eram, ai văzut și tu. Și normal să ți să pună pata și să greșești", încercă el o justificare. Se scărpină în creștetul capului cu un de om care reflectează: Totuși mă, tot n-am aflat cine-i ăla de mi-a făcut ordinăria asta. Mamă, dacă-l prind... Dacă-l prind... Să mor dă nu-l fac dă o să vomite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
viteză pe o autostradă, părând invulnerabili În cochilia lor de tablă, directori de bancă subtilizați din miezul aurei de mânuitori ai banilor, coafeze care Încă aveau föhnurile În mâini și căutau cu degetele șuvițele pe care să le aranjeze, țărani scărpinându-se pe sub căciuli. Era o mulțime Înfricoșătoare nu atât prin diversitate, cât prin faptul că granița circulară a orizontului nu reușea să o gâtuie, așa cum o baltă nu devine inundație decât În momentul În care apa Începe să șiroiască pe sub
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
perfect egal. Nu avea puls, simțuri, conștiință, nedumeriri, sentimente, reflexe, necesități fiziologice, preferințe sexuale. Nu respira, nu transpira, nu bea, nu mânca. Nu se gâdila. Nici măcar nu se scobea În nas, lucru care a făcut numeroase somități medicale să se scarpine Încurcate În creștete. Nu putea fi Încadrat nici la catatonici, nici la autiști, nici la microbiști, nici la social-democrați, nici la vegetarieni. Pe scurt, viața Îl lăsa totalmente rece. Prezența lui putea fi caracterizată doar prin faptul că era permanent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care erau silite să facă parte. Negăsind ceva mai bun de făcut, m-am ridicat În capul oaselor și i-am privit câteva clipe În tăcere, căscând. Lungi clipe, aș zice, și neînsoțite de vreun fior estetic. Cât m-am scărpinat În interiorul capului (jumătatea de sus a țestei era de negăsit, de aici, probabil, și durerile atroce), au trecut alte clipe lungi. Tocmai când mă gândeam să introduc o monedă În fanta de sub nasul piticului, pentru a-i verifica funcționarea, dinăuntru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parte a drumului, la o distanță respectabilă, aștepta limuzina cu geamuri Întunecate, În care, mai mult ca sigur, se aflau Fred și Barney În varianta horror. Am mers la bluf și am trimis un salut larg În direcția parbrizului negru, scărpinându-mi apoi, ca din Întâmplare, creștetul, acolo unde bănuiam că malacul purta un bandaj cât o farfurie zburătoare. Pe hol, madame Kropotkina m-a interceptat, zâmbind cu toată claviatura. — Vai, domnu’ Igor, n-am știut ce familie numeroasă aveți. Au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În șoaptă: — Hai să terminăm măcar volumul ăsta și apoi mai vedem. Poate că lucrurile o să se schimbe. Cine știe? Poate se-apucă să scrie romane de călătorie sau tratate de filozofie. Îți dai seama? Noi doi fumând pipă și scărpinându-ne În bărbi, pălăvrăgind pe sute de pagini despre non-ființare și Anschauung, undeva prin Bahamas... — Douăzeci și patru de volume mi-au fost de-ajuns. — Uită-te-n jurul tău, Iggy! Majoritatea oamenilor habar n-au că sunt doar niște personaje, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
friptură - care, bineînțeles, și-a luat rapid copanele la spinare -, șuierând ca o bere proaspăt desfăcută: — Nu care cumva să te gândești să omori creatura asta nevinovată! Marș de caută mâncare În altă parte! N-am tras. M-am Îndepărtat, scărpinându-mă În cap cu țeava pistolului și gândindu-mă că, În fond, finalul gândit inițial de Kuznețov nu era chiar atât de rău. În același timp, Încercam să-mi aduc aminte care spusese că avea să fie subiectul următoarei Sale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
schimb, Își simțea urechea fierbinte și i se părea că se umflă ceva Înlăutrul ei; pesemne că, Întorcîndu se, o agățase Într-un nasture sau fermoar al sacului de dormit. Ar fi vrut să-și bage degetul și să o scarpine. Apoi Îi veni o nouă idee și zîmbi Încîntat de perspicacitatea sa. — Mhm. Parcă ziceai că Îl admiri pe Ceaușescu. Dar atunci, de ce ai inventat chestia aceea care i-a făcut pe unii să se Îmbrace cu pulovere și să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
noastră, o ține Comandantul pe a lui, și alta e viața reală, încearcă să-i explice, trezește-te, îi spune, n-aș vrea să sune prea direct, dar nu pot să risc nimic. — Tremurați cu toții ca frunza, se indignează, se scarpină, își trece degetele prin păr, poate că m-ai înțeles greșit, insistă, sau poate că nu m-am exprimat eu cum trebuie. Asta e a treia oară cînd deschizi discuția asta, contabilizează Comandantul, parcă ești turc, îi taie vorba, mușcîndu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care-l faci mai mult în joacă, și alta e o situație serioasă în care-ți riști nu numai propria piele, ci și pe a altora. Un fel de film va fi și răsturnarea asta de la putere, crede domnul Președinte, scărpinîndu și perciunii, răsucindu-și cîteva firicele de păr între degete, depinde doar de noi dacă va ieși unul bun sau unul prost, spune. — E și-așa destul de tîrzior, se aude vocea doamnei Mina venind de pe hol, mai ales că astăzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trag la ceara din urechi, milițianule, la mătreața din păr, la transpirație, se distrează Gulie, pe căldura asta nu mai scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să ia totul de-a gata. Îmi e milă de tine, rumegătoare palidă și scheletică și vreau să te educ, să-ți lărgesc orizontul, să te Învăț ce Înseamnă ficțiunea. -Ficți.... cum ai spus? Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă nevăzută și-a Înfipt acul În scăfârlia lui nespălată de astă vară, când Antoniu i-a curățat-o cu o coajă de săpun, cu forța, deșertând o găleată de apă călie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru câteva minute de câinele lui Ben care intră În Încăpere și Începe să se gudure, ștergându-și blana de picioarele lui, și uitându-i-se În ochi ca un copil care are nevoie de mărunte dovezi de iubire. Îl scarpină pe creștet, Îl mângâie, și Îi vorbește cu o voce blândă. Dând din coadă și privind Înapoi, câinele pleacă, nu Înainte de-a scoate din gâtlej, un lătrat scurt. Antoniu se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând niște gesturi complicate cu mâna. — Ai nevoie de ajutor? Până la urmă reuși să se descheie la gât. Dar, scărpinându-și ceafa, spuse ceva ce arăta că m-a Înțeles greșit: — Nu, la naiba. Cel mai bine e să lucrezi singur. Deși, dacă era cineva În care avea Încredere - nu așa... Și Anton Își frecă degetele arătătoare. Mai degrabă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]