733 matches
-
vânt ăia din mahalaua de la Palat. Acum e o liniște suspectă. Cei mai mulți au luat drumul Irlandei sau al Spaniei, cei mai bătrâni s-au întors la țară, pe lângă vreo bucată de pământ. Înainte erau buni, ei prindeau cozile, stăteau cu scăunelele zile întregi, veneau cu sacoșele cu hârtie igienică, țineau casa, acum nu mai are nimeni nevoie de ei. - Știi o chestie, Voievoade? se sprijinea David de umărul meu. Ce te uiți? s-a răstit la unul care trecea pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atunci când își dau ultima suflare? Ce li se-arată și cum? Ceva văd ei, dar pe cine? Tinca spune că s-a ridicat Costache așa, în capul oaselor, a arătat cu degetul: „Vezi, i-acolo, m-așteaptă, stă ciuncită pe scăunel... De-acu’ m-am dus, femeie... E aia cu coasa, tare-i rece și m-așteaptă pe mine... Să nu plângi, femeie, ne-om întâlni noi...”. Te-ai uitat vreodată în ochii unuia care moare? - Cine mai știe... Maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
undeva pe o străduță. De ani de zile n-am pus piciorul în zonă și adunătura asta de cutii de chibrituri îmi strânge stomacul. În fața scărilor murdare, lumea mănâncă semințe, sunt movilițe de coji, joacă barbut. Câte-un bătrân pe scăunel stă acolo și așteaptă pensia sau moartea, una tot trebuie să vină până la urmă. Am ajuns, biserica îngrămădită între blocuri încă nu e terminată pe dinafară, cărămizile deja s-au înnegrit. Parcă e o găleată cu fundul în sus, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
strictul necesar și nici din mărfurile astea nu prea mult, parcă le trecuse cheful de cîștig ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și corul au cântat dumnezeiește, marșul nupțial a sunat ca din ceruri iar tânărul a simțit că îndoielile lui se clatină, că există, într-adevăr, ceva și el nu a avut timpul sau ocazia să afle ce anume. Îngenuncheați pe scăunele în fața altarului, Luana diafană în rochia albă de mireasă, Ștefan de o frumusețe unică în costumul negru, ei și-au jurat, în fața preotului și a lui Dumnezeu, fidelitate, iubire și înțelegere la bine și la rău iar mai apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se comportă ca atare chiar și atunci când duc lingura la gură. Dacă asta vă poate consola, oameni buni, atunci gândiți-vă că toate aceste alese spinări se apleacă, la rândul lor, în fața altor măriri, mai semețe și mai înfricoșătoare. Fiecare scăunel în parte devine mic și pipernicit în prezența altuia mai înalt decât el. .... Cum ar fi, oare, să nu trebuiască să te apleci și să spui ‹Să trăiți!›?" Articolul stârni proteste vehemente în cadrul redacției. Se stabilise ca ziarul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ăsta o Înfrângea. și-a plimbat privirile de jur Împrejur, prin camera sărac mobilată. Mai erau două scaune castron din Împletitură de ratan și un altul, de mai mici dimensiuni, pe care stătea Mick. Sub corpul lui masiv, părea un scăunel de copil. Nu se vedea nici masă, nici dulap, nimic unde s-ar fi putut aranja feluritele obiecte răspândite la-ntâmplare pe toată podeaua, de parcă trecuseră pe-acolo niște hoți nepricepuți. Erau două perechi de teniși, o rachetă de badminton
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
este cu mult mai superior decât pare, am mai întâlnit-o pe undeva. Nu cumva... Pocni din degete. Unde, domnule, unde, eu trebuie să știu neapărat, să-mi amintesc. Ție nu ți se pare cunoscut, Nik? Alexe lăsă cafeaua pe scăunel și se apropie de zugrav, îl cercetă pe îndelete ca pe un obiect. Parcă. Are într-adevăr o căutătură extrem de sugestivă și de cunoscută, mi se pare chiar că... dar poate mă înșel. Acum era clar că plânsul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele, se închidea în tăcerea ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a mai potolit-o, stătea și plângea lipită de colțul peretelui cu toată pătura în jurul ei, cu unica pătură confiscată, noi eram de vină și ne pedepsea să dormim îmbrățișați și îmbrăcați ca să nu murim de frig. Îl țineam pe scăunel, așa cum îmi spunea tata, cu palma lipită de pieptul lui și el îmi ținea mâna, iar cealaltă mi-am retras-o din împletitura degetelor, e prea... mi-a spus și Filosoful cu umor, încă n-am ajuns la faza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cred. De fiecare dată îmi plăcea să mă ridic, deși aș mai fi stat, dar să-l știu adormit și eu să-mi beau cafeaua ca și cum... mă băgam lângă el cu spatele și el se făcea covrig sau mă ținea scăunel și eu beam cafeaua și fumam și eram doar acolo. Te-ai pișat pi tini, i-am zis ca să râd, pe bune! După o petrecere adormise beat lângă casetofon și Baby, ca să ne distrăm, l-a dezbrăcat și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
brusc în poziția în care m-am culcat: pe o parte, poziție fetală, cu genunchii ușor îndoiți. Simt pe spate o carapace uriașă de gheață, ca o transpirație rece. Dormeam adesea sub dună, cu trupul bunicii în spatele meu, făcându-mi "scăunel". Așa spunea ea, pe întuneric, în apropierea somnului, singurele momente tandre. Mă închidea ca într-o carapace protectoare, cu genunchii cuibăriți în golul picioarelor mele îndoite. Cum îmi făcea "scăunelul", adormeam instantaneu ca printr-o vrajă; poate și din cauza căldurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adesea sub dună, cu trupul bunicii în spatele meu, făcându-mi "scăunel". Așa spunea ea, pe întuneric, în apropierea somnului, singurele momente tandre. Mă închidea ca într-o carapace protectoare, cu genunchii cuibăriți în golul picioarelor mele îndoite. Cum îmi făcea "scăunelul", adormeam instantaneu ca printr-o vrajă; poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de dragostea bunicii. Afară, o lumină albă și difuză. Copilul meu încă doarme. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai puternic prezența bunicii în cameră; carapacea ei protectoare peste poziția mea fetală, peste trupul meu acum diform, expandat, peste copilul așezat în mine, și el în poziție fetală. După atâția și atâția ani, bunica mi-a ținut din nou "scăunel". Doar că acum este îngrozitor de rece. Îi este iarăși frig. Visele mele cu bunica sunt din ce în ce mai rare, dar mereu aceleași. Am visat-o de câteva ori în anii aceștia, de cele mai multe ori în spatele unei cutii de sticlă, îngropată în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
țâșnit din templul mamei în zori, sfâșiat de dorul după bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
recuzita filmului Războiul Stelelor al lui George Lucas și doi cavaleri Jedi cu săbii de lemn. De la Casa Armatei (retrocedată), a venit tiptil un autocar plin cu muzicanți militari, care au și început să-și pregătească pupitrele pentru partituri și scăunelele pliante confiscate de A.J.V.P.S. de la pescarii fără permis de pe Canalul Filipoiu și Lacul privat al Primarului de la Stăncuța. Se bănuia că și brațul Dunării de la Piatra Frecăței ar fi fost tot al lui, dar încrengătura de rude dispersate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice bunica Ileana). Copilul s-a retras În brațele Ochenoaiei, care privindu-l cu duioșie, Îl hrănea cu atenție instinctuală În timp ce gândurile sale cutreierau zone de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
capacitate de a vedea frumusețea acolo unde alții nu o văd, ci de o înfrumusețare exterioară a existenței anodine, care te face să te gândești la obiceiul fardării morților: „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
privirile către leagăn, spre mezinul ei scump și drag. Se apropie de el și îi luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stai lungit toată ziua acolo, dar acum am nevoie de apă. Anica înșfacă găleata, o toarnă în celalată găleată și se îndreaptă spre casă. Nici n-a băgat de seamă la mîța întinsă lîngă ghizdele. Nevasta pune găleata pe un scăunel, apucă o cană și bea cu sete. Vasile asistă la scenă, ar fi putut interveni, dar a lăsat-o pe Anica să bea. Abia după aceea s-a ridicat și a căpătat viață. Dacă ai ști ce-ai băut! Apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai nevoie și de prieteni? Am venit la un prieten. Dacă-i așa... Știți, am ceva să vă arăt. Dintr-o pungă de plastic scoate încet ceva. Era un carnet de note pe care mi-l întinde. Mă așez pe scăunel și citesc uluit. În clasa a șasea: matematică 8, 9, 10 pe cele trei trimestre. La celelalte obiecte peste șapte la toate și la limba română citesc 2, 2, 2. Doi pe linie? Și la corijare tot atît. Cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită spre tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul, așezându-se și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cântecul, e-hei!... oftă deadul Vasile și, luând de pe un perete o găidulcă arătoasă, cu gâtul zvelt și cu lemnul bine lustruit, el îi încercă într-o doară coardele cu arcușul. Găidulca scoase niște suspine lungi. Culae se dădu cu scăunelul mai aproape de moșneag, așteptând răbdător ca el să sfârșească de potrivit strunele. Ei, nepoate, cu ce cântec vrei să-ncepem? întrebă deadul Vasile, după ce isprăvi. Culae nu spuse nimic. Păi atunci, hotărî bătrânul, ia să-ncepem cu un cântec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]