148 matches
-
Din punct de vedere tehnic, abac (substantiv neutru, plural: abace) sau, învechit, abacă (substantiv feminin), reprezintă un ansamblu de diagrame elementare, fiecare reprezentând grafic variația unei mărimi scalare în funcție de doi parametri variabili. Servește la determinarea unor mărimi scalare, când se cunoaște dependența lor de alte mărimi scalare cu valori cunoscute. (sau abàc dal lat. "abăcus", gr. άβαξ-ακος "tăbliță" ) este o tăbliță dreptunghiulară, folosită de oameni în antichitate pentru
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]
-
Din punct de vedere tehnic, abac (substantiv neutru, plural: abace) sau, învechit, abacă (substantiv feminin), reprezintă un ansamblu de diagrame elementare, fiecare reprezentând grafic variația unei mărimi scalare în funcție de doi parametri variabili. Servește la determinarea unor mărimi scalare, când se cunoaște dependența lor de alte mărimi scalare cu valori cunoscute. (sau abàc dal lat. "abăcus", gr. άβαξ-ακος "tăbliță" ) este o tăbliță dreptunghiulară, folosită de oameni în antichitate pentru efectuarea calculelor. e cu un design modern sunt încă folosite
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]
-
substantiv neutru, plural: abace) sau, învechit, abacă (substantiv feminin), reprezintă un ansamblu de diagrame elementare, fiecare reprezentând grafic variația unei mărimi scalare în funcție de doi parametri variabili. Servește la determinarea unor mărimi scalare, când se cunoaște dependența lor de alte mărimi scalare cu valori cunoscute. (sau abàc dal lat. "abăcus", gr. άβαξ-ακος "tăbliță" ) este o tăbliță dreptunghiulară, folosită de oameni în antichitate pentru efectuarea calculelor. e cu un design modern sunt încă folosite astăzi ca instrumente de calcul. Cuvântul provine de la semiticul
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]
-
asupra celorlalte două. Fiecare facțiune este echilibrată în raport cu celelalte două, astfel încât deși au diferite atuuri, puteri și abilități, forța lor este asemănătoare. Jocul este echilibrat prin intermediul unor patch-uri (pachete de corecție) asigurate de Blizzard. Inteligența artificială a jocului "StarCraft" este scalară, deși jucătorul nu poate schimba gradul de dificultate în timpul campaniei jocului singleplayer. Fiecare campanie a jocului începe cu adversari care practică un joc modest; dificultatea jocului crește pe măsură ce campania avansează. În editorul de nivel inclus în joc, un designer are
StarCraft () [Corola-website/Science/302893_a_304222]
-
În fizică, o forță este o mărime fizică care exprimă cantitativ o acțiune ce determină la un obiect cu masă o modificare de viteză, de direcție, sau de formă (aspect). Forța este o mărime vectorială ce are atât modul (valoare scalară sau intensitate) cât și direcție. Forțele ce acționează asupra obiectelor tridimensionale le pot determina pe acestea să se și rotească sau să se deformeze, sau pot cauza o schimbare a presiunii. Tendința unei forțe de a cauza modificarea vitezei de
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
un modul dependent de cât de puternică este împingerea sau tragerea. Din cauza acestor caracteristici, forțele se clasifică drept mărimi vectoriale. Aceasta înseamnă că forțele respectă un set diferit de reguli matematice decât mărimile fizice care nu au direcție (denumite mărimi scalare). De exemplu, când se determină ce se întâmplă când două forțe acționează asupra aceluiași obiect, este nevoie să se știe atât modulul, cât și direcția ambelor forțe pentru a calcula rezultanta. Dacă nu se știu ambele informații pentru toate forțele
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
aceste forțe componente rezultă forța inițială. Descompunerea vectorilor după o bază este adesea o metodă matematică de a descrie forțele, mai curată decât prin modul și direcție. Aceasta deoarece, pentru componentele ortogonale, componentele sumei vectoriale sunt unic determinate de adunarea scalară a componentelor vectorilor individuali. Componentele ortogonale sunt independente una de alta; forțele acționează la nouăzeci de grade și nu se influențează reciproc. Alegerea unei baze ortogonale este adesea efectuată luând în considerare baza care ar face calculele mai convenabile. Este
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
schimba forma, teoriile mecanicii continuumului descriu modul în care forțele afectează materialul. De exemplu, în fluide, diferențele de presiune au ca efect forțe pe direcția gradientului presiunii, după cum urmează: unde formula 57 este volumul corpului din fluid și formula 58 este funcția scalară ce descrie presiunea în toate punctele din spațiu. Gradienții și derivatele presiunii au ca efect forța arhimedică în fluidele aflate în câmpuri gravitaționale, vânturile în atmosferă, și portanța asociată cu aerodinamica și cu zborul. Un exemplu de astfel de forță
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
este tăiată la aceleași dimensiuni și are aceeași formă și poate fi înlocuită de către oricare alta; nici una dintre ele nu are importanță calitativă pentru întreg. Iar pavajul, în sine însuși, nu reprezintă un întreg integral, ci mai degrabă o mărime scalară. Pavajul uniform nu are valoarea estetică a unui mozaic, ci numai o valoare utilitaristă - tot așa cum o masă de oameni distruge demnitatea și valoarea omului, extrăgând din oameni numai utilitatea lor." The doctor and the soul, p. 70-71 " Până la ultima
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
un proces de interacțiune între obiectul măsurat și dispozitivul (aparatul) de măsură, proces care modifică și starea obiectului măsurat (pentru microparticule această perturbare este principial inevitabilă). Mărimile fizice se pot clasifica după diferite criterii: A. După natura mărimilor fizice: - mărimi scalare, caracterizate numai prin valoare numerică; - mărimi vectoriale, caracterizate prin direcție, sens, modul și punct de aplicație; - mărimi tensoriale, caracterizate printr-o serie de legi de transformare, la trecerea de la un sistem de coordonate la altul. Fiecare dintre aceste mărimi au
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
curba este închisă, integrala curbilinie se mai numește și integrală pe contur. Funcția de integrat poate fi un câmp scalar sau un câmp vectorial. Valoarea integralei curbilinii este suma valorilor câmpului în toate punctele de pe curbă, ponderate de o funcție scalară pe curbă (de obicei lungimea arcului sau, pentru un câmp de vectori, produsul scalar al câmpului de vectori cu un vector diferențial). Această ponderare distinge integrala curbilinie de integralele mai simple definite pe intervale. Multe formule simple din fizică (de
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
mecanic efectuat de un obiect într-un câmp electric sau gravitațional. În termeni cantitativi, o integrală curbilinie în analiza vectorială poate fi gândită ca o măsură a efectului cumulat al unui câmp de-a lungul unei curbe. Pentru unele câmpuri scalare "f" : "U" ⊆ R formula 3 R, integrala pe o curbă "C" ⊂ "U" este definită ca unde r: [a, b] formula 3 " C" este o parametrizare bijectivă arbitrară a curbei "C" astfel încât r("a") și r("b") dau capetele lui "C". Funcția "f
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
curbei "C" astfel încât r("a") și r("b") dau capetele lui "C". Funcția "f" se numește integrand, curba "C" este domeniul de integrare, iar simbolul "ds" poate fi interpretat euristic ca o lungime elementară de arc. Integralele curbilinii pe câmpuri scalare nu depind de alegerea parametrizării r. Pentru un câmp vectorial F : "U" ⊆ R formula 3 R, integrala pe o curbă "C" ⊂ "U", în direcția lui r, se definește ca unde r: [a, b] formula 3 " C" este o parametrizare bijectivă a lui
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
60°. Această observație poate fi formulată matematic după cum urmează. Gradientul funcției înălțime a dealului formula 6 înmulțită scalar cu un vector unitate dă panta dealului în direcția vectorului. Aceasta se numește derivată direcțională. Gradientul (sau câmpul de vectori gradient) unei funcții scalare formula 8 în raport cu o variabilă vectorială formula 9 este notat cu formula 10 sau formula 11 unde formula 12 este vectorul operator diferențial nabla. Notația formula 13 este și ea folosită pentru gradient. Prin definiție, gradientul este un câmp vectorial ale cărui componente sunt derivatele parțiale
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
, dezvoltată în anii 1780 de fizicianul francez Charles Augustin de Coulomb, poate fi enunțată în formă scalară după cum urmează: Dacă nu este nevoie să se știe direcția forței, atunci versiunea scalară, simplificată, a legii lui Coulomb este suficientă. Mărimea forței aplicate unei sarcini, formula 1, datorită prezenței unei alte sarcini, formula 2, este dată de modulul lui unde formula 4
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
, dezvoltată în anii 1780 de fizicianul francez Charles Augustin de Coulomb, poate fi enunțată în formă scalară după cum urmează: Dacă nu este nevoie să se știe direcția forței, atunci versiunea scalară, simplificată, a legii lui Coulomb este suficientă. Mărimea forței aplicate unei sarcini, formula 1, datorită prezenței unei alte sarcini, formula 2, este dată de modulul lui unde formula 4 este distanța dintre sarcini și formula 5 este o constantă numită permitivitatea vidului. O forță
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
în poziția formula 16, într-un câmp electric datorat prezenței unei alte sarcini, formula 2 în poziția formula 18, este necesară forma vectorială completă a legii lui Coulomb. unde formula 4 este separația dintre cele două sarcini. De observat că aceasta este chiar forma scalară a legii lui Coulomb cu direcția dată de vectorul unitate, formula 21, paralel cu dreapta ce unește cele două sarcini și orientat cu sensul de la sarcina formula 2 spre sarcina formula 1. Dacă ambele sarcini au același semn (sarcini similare) atunci produsul formula 24
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
a în fizică și tehnică este o mărime fizică derivată scalară, definită prin raportul dintre forță și unitatea de suprafață, forța fiind aplicată în direcție perpendiculară pe suprafața considerată. De regulă, este reprezentat prin una din simbolurile P, p, (mai rar, prin H sau h). a relativă este diferența de presiune
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]
-
prin una din simbolurile P, p, (mai rar, prin H sau h). a relativă este diferența de presiune față de presiunea atmosferică. Relația de definiție este: unde: formula 2 este presiunea, formula 3 este forța normală, formula 4 este suprafața. Presiunea este o mărime scalară, care în SI se măsoară în pascali. 1 Pa = 1 N/m. Presiunea se transmite suprafețelor înconjurătoare ale domeniului sau secțiunilor prin fluid în direcție "normală" în orice punct a acestor suprafețe sau secțiuni. Ea este un parametru fundamental în
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]
-
pereții. Indiferent unde ar fi plasați acești pereți, chiar în vas, presiunea va fi aceeași peste tot. Vasul s-ar putea reduce la dimensiunile unui punct, în care presiunea va avea o unică valoare. Rezultă că presiunea este o mărime scalară, nu una vectorială, ea are o valoare, dar nu o direcție asociată în care se exercită. În interiorul unui fluid presiunea se exercită în toate direcțiile, iar la suprafețele care înconjoară domeniul, perpendicular pe aceste suprafețe. Până în anul 1982, prin "presiune
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]
-
proiectiv este construit dintr-un spațiu vectorial V de dimensiune n + 1, se introduc coordonatele în "V", prin alegerea unei baze, și utilizarea acestora în "P" (V), clasele de echivalentă proporționale non-zero vectori în "V". Există două feluri de multiplicare scalara: una pentru puncte neproiectate și alta pentru puncte proiectate. Se consideră un scalar "a" și un punct 3-D neproiectat ("x" : "y" : "z"). Atunci Se observă că deși Fie acum un scalar "a" și un punct 3-D proiectat ["x" : "y" : "z
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
sunt de asemenea descrise de mărimi fizice: lungime de undă, impuls, energie etc. Proprietățile sistemelor fizice, ale fenomenelor, interacțiunilor și transformărilor care le însoțesc, susceptibile de a fi caracterizate prin mărimi matematice (scalari, vectori, tensori etc.), se numesc "mărimi fizice scalare, vectoriale, tensoriale etc." Caracterizarea este posibilă și univocă dacă sunt realizate în natură anumite condiții obiective pe care experiența le poate pune în evidență. Pornind de la mai multe proprietăți fizice ale unui sistem fizic, se ajunge la conceptul de mărime
Mărime fizică () [Corola-website/Science/310775_a_312104]
-
acele proprietăți cărora li se pot asocia mărimi matematice, raționamentele pe care le implică introducerea unei mărimi fizice fiind similare cu cele prin care se introduc mărimile matematice. Întrucât vectorii și tensorii se definesc cu ajutorul scalarilor, este suficientă definirea mărimilor scalare. Astfel, vectorul este determinat de trei scalari, tensorul de ordinul al doilea de nouă scalari etc., și, în consecință, mărimea fizică vectorială se definește cu ajutorul a trei mărimi scalare etc. Definirea scalarilor și în particular a numerelor reale, care interesează
Mărime fizică () [Corola-website/Science/310775_a_312104]
-
este orice punct de pe suprafața solidului. Deci avem de a face cu o forță distribuită, adică cu o presiune. Valoarea unei forței care acționează asupra unei suprafețe este egală cu presiunea înmulțită cu aria suprafeței respective. Presiunea este o unitate scalară legată de distribuția de presiunii din fluid. O forță este o unitate vectorială, care are valoare și direcție, trebuie deci determinată direcția forței. Presiunea acționează perpendicular sau "normal" pe suprafața unui corp solid, deci direcția forței pe o suprafață foarte
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
pentru transferul gazelor în instalații și sisteme de scufundare la mare adâncime. Flexibilele sunt prevăzute la capete cu racorduri demontabile. Flotabilitate Însușire a unui corp de a pluti la suprafața unui lichid sau la o anumită adâncime. Flotabilitatea este mărimea scalară dată de diferența dintre modulul forței arhimedice (de împingere în sus) și modulul forței de greutate a corpului. În funcție de mărimea diferenței, rezultată prin varierea forței arhimedice (care este proporțională cu volumul de apă dislocuit), flotabilitatea poate fi: Fluier de semnalizare
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]