132 matches
-
cu spatele la examinator, cu brațele și umerii relaxați; 2. Examinatorul se așează în spatele bolnavului; 3. Localizarea unghiului inferior al scapulei drepte; 4. Examinatorul prinde și pliază, între index și police, pielea și țesutul subcutanat la 1 cm sub unghiul inferior al scapulei și medial de acesta, astfel încât să se obțină un pliu oblic (la 45°) spre cotul drept; 5. Plasează caliperul perpendicular pe lungimea pliului la 1 cm de degete și îl măsoară, cu o precizie de 1mm, ținând în continuare pliul
GHID din 8 noiembrie 2010 de practică medicală pentru evaluare şi intervenţie nutriţională în boala cronica de rinichi - Anexa 3*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/232715_a_234044]
-
responsivi A ) au fost randomizați pentru a li se administra placebo , 5000 U sau 10. 000 U toxină . Medicamentul de studiat a fost injectat o singură dată în 2 până la 4 dintre următorii mușchi : splenius al capului , sternocleidomastoidian , ridicător al scapulei , trapez , semispinal al capului și scalen . Doza totală a fost împărțită între mușchii selectați și s- au administrat între 1 și 5 injecții pentru fiecare mușchi . În primul studiu s- au înrolat 77 subiecți iar în cel de - al doilea
Ro_687 () [Corola-website/Science/291446_a_292775]
-
printr-o tăietură dreaptă între coastele 11 și 10 și trebuie să includă coastele 6 și 10 inclusiv. Se scot mușchii intercostali și pleura sub forma unei foi subțiri, precum și oasele coatelor. Se scot coloana vertebrală și cartilajul, inclusiv capătul scapulei. Fasonarea: se scot ligamentele dorsale (ligamentum nuchae). Grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depășească 1 cm în toate punctele. Calota se lasă atașată. Împachetarea și ambalarea: tranșele menționate trebuie împachetate individual în folie de polietilenă înainte de ambalarea în
jrc4663as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89829_a_90616]
-
împreună cu rasolul posterior. 2.1.2. Umăr de intervenție publică (cod INT 22) Tranșarea și dezosarea: se separă umărul din sfertul anterior printr-o tăietură pe o linie ce urmează linia naturală în jurul capătului umărului și a cartilajului din capătul scapulei, care continuă în jurul liniei naturale, astfel încât umărul este lăsat în cavitatea sa naturală. Se scoate scapula. Mușchiul subscapular trebuie lăsat înapoi, dar atașat șa stânga, astfel încât să permită scoaterea curată a osului. Se scoate articulația tarso-metatarsiană (humerus). Fasonarea: se scot
jrc4663as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89829_a_90616]
-
se separă umărul din sfertul anterior printr-o tăietură pe o linie ce urmează linia naturală în jurul capătului umărului și a cartilajului din capătul scapulei, care continuă în jurul liniei naturale, astfel încât umărul este lăsat în cavitatea sa naturală. Se scoate scapula. Mușchiul subscapular trebuie lăsat înapoi, dar atașat șa stânga, astfel încât să permită scoaterea curată a osului. Se scoate articulația tarso-metatarsiană (humerus). Fasonarea: se scot cartilajul, tendoanele și capsulele articulare. Se subțiază stratul de grăsime, astfel încât procentul total de grăsime vizibilă
jrc4663as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89829_a_90616]
-
Commodus. 193 Q. Pompeius Sosius Falco, C. Iulius Erucius Clarus Vibianus; "suff." L. Fabius Cilo Septiminus Catinius Acilianus Lepidus Fulcinianus I<br> 194 Imp. Caesar L. Septimius Severus Pertinax Augustus ÎI, D. Clodius Septimius Albinus Caesar ÎI 195 P. Iulius Scapula Tertullus Priscus, Q. Tineius Clemens<br> 196 C. Domitius Dexter ÎI, L. Valerius Messalla Thrasea Priscus<br> 197 Ț. Sextius Lateranus, L. Cuspius Rufinus<br> 198 P. Martius Sergius Saturninus, L. Aurelius Gallus<br> 199 P. Cornelius Anullinus ÎI, M.
Listă de consuli ai Imperiului Roman târziu () [Corola-website/Science/302164_a_303493]
-
Clavicula ("Clavicula") este un os lung, dublu curbat și pereche, care formează porțiunea anterioară a centurii scapulare. Este situată transversal între acromionul scapulei și manubriul sternului, la limita dintre torace și gât. Prezintă un corp (care are două fețe, superioară și inferioară, și două margini, anterioară și posterioara) și două extremități: extremitatea mediala (sternala) și extremitatea laterală (acromială). Extremitatea mediala a claviculei se
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
și două margini, anterioară și posterioara) și două extremități: extremitatea mediala (sternala) și extremitatea laterală (acromială). Extremitatea mediala a claviculei se articulează cu manubriul sternului și primul cartilaj costal formând articulația sternoclaviculara. Extremitatea laterală a claviculei se articulează cu acromionul scapulei formând articulația acromioclaviculara. Scheletul uman este format din două clavicule, care fac legătura cu sternul și omoplații. Prezintă două fete și două margini: față superioară, fata inferioară, marginea anterioară și marginea posterioara. Este voluminoasa și prezintă o fată sternala destinată
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
articularii cu manubriul sternal. Extremitatea laterală sau extremitatea acromială ("Extremitas acromialis") este mult mai mică decât cea sternala. Turtita puternic de sus în jos, alungita antero-posterior, ea se termină lateral cu o fată articulara acromială, destinată articularii claviculei cu acromionul scapulei. În tabel sunt redate denumirile după Terminologia Anatomica (TA) din 1998.
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
un os lung și pereche ce formează scheletul brațului. Prezintă o diafiză și două epifize (proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
pe măsură ce se apropie de extremitatea inferioară, prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini (anterioară, laterală, medială), bine diferențiate în porțiunea inferioară, și slab în porțiunea superioară. Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) este voluminoasă, se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular și se unește în jos cu corpul humerusului la nivelul colului chirurgical. Capul humerusului ("Caput humeri") este o suprafață articulară netedă și rotunjită aflată la
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
și rotunjită aflată la polul superior al humerusului. Are o formă sferoidală și reprezintă o treime dintr-o sferă. Este acoperit de un cartilaj hialin, care este mai gros în porțiunea sa centrală și se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei formând articulația umărului sau scapulohumerală ("Articulatio humeri"); capul humerusului este cu mult mai mare decât cavitatea glenoidă, aceasta din urmă reprezentând doar un sfert din suprafața capului humeral. Când membrului superior se află în repaus capul humerusului este îndreptat medial
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
membrelor superioare cu toracele, ele se mai numesc și membre toracice, denumirea folosită mai mult în anatomia comparată. Scheletul membrelor superioare este alcătuit din oasele centurii scapulare și oasele extremității libere a membrelor superioare. Oasele centurii scapulare sunt clavicula și scapula. Oasele extremității libere a membrelor superioare sunt: osul humerus, care formează scheletul brațului, radius și ulna formând scheletul antebrațului și oasele carpiene, metacarpiene și falangele care formează scheletul mâinii. Membrele inferioare se mai numesc și membre pelviene din cauza participării oaselor
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
Forme clinice Se diagnostichează ușor. Pacientul are o durere cu debut progresiv, localizată la început la nivelul gâtului, apoi cu iradiere spre membrul superior. Uneori debutul este mai brutal, dimineața la sculare. Durerea poate iradia în fosa supraspinoasă sau spre scapula (prin ramura posterioară a nervilor cervicali). Tusea sau defecația pot accentua durerea dar mai puțin frecvent decât în cazul lombosciaticii. În antecedentele imediate pot exista fie un traumatism, fie o poziție a gâtului prea mult prelungită. Antecedentele NCB sunt evocatoare
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
prin acțiunea sinergică a celor trei porțiuni, produce abducția brațului. De fapt continuă abducția începută de mușchiul supraspinos. Abducția brațului dată de deltoid este până la 70° (nu depășește linia orizontala), restul mișcării de ridicare a brațului făcându-se prin bascularea scapulei. În paralizia mușchiului deltoid, umărul este căzut, luând aspectul de "umăr în epolet", brațul atârnă flasc și balant de-a lungul trunchiului, iar capsula articulară este relaxată, ceea ce poate duce la luxații și subluxații ale humerusului în articulația umărului.
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
în regiunea Norfolk de azi. Aceste pământuri practic nu erau sub controlul Romei, deoarece în timpul cuceririi Britaniei de către imperatorul Claudius în anul 43, icenii s-au unit cu armatele lui în calitate de aliați. În anul 47, în timpul încercării lui Publius Octorius Scapula de a-i dezarma, ei au reușit de a-și apăra dreptul lor la independență. Prasutag era mai în vârstă decât soția sa și a trăit o viață lungă. Pentru a-și păstra neamul, el, la fel ca pe ambele
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
Torquatus (235 î.Hr.) -- Lucius Manlius Vulso Longus -- Gaius Marcius Rutilus -- Marcius Turbo -- Gaius Marius -- Gaius Marius the Younger -- Lucius Mummius Achaicus -- Marcus Valerius Maximianus Tiberius Nero -- Gaius Norbanus Flaccus -- Gaius Norbanus Gaius Octavius -- Gnaeus Octavius -- Odaenathus -- Lucius Opimius -- Publius Ostorius Scapula Gnaeus Papirius Carbo -- Lucius Papirius Cursor -- Tiberius Claudius Paulinus -- Marcus Perperna Vento -- Marcus Perperna -- Quintus Petillius Cerialis -- Publius Petronius Turpilianus -- Lucius Calpurnius Piso (consul 15 î.Hr.) -- Aulus Plautius -- Gnaeus Pompeius -- Pompey -- Sextus Pompeius -- Pompeius Strabo -- Pomponius Secundus -- Marcus Popillius Laenas
Listă de generali romani () [Corola-website/Science/327623_a_328952]
-
osoase, brațul este alcătuit dintr-un singur os: humerus. Humerusul este un os lung și prezintă un corp și două extremități (una proximală și una distală). Extremitatea proximală a humerusului prezintă capul humerusului (care se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei) și corpul humerusului. Extremitatea distală, numită și condil humeral, prezintă două suprafețe articulare: trohleea humerusului (medial) și capitulul humerusului (lateral) separate de un șanț intermediar și trei fose: coronoidă, radială, olecraniană. Sunt împărțiți în mușchii regiunii anterioare și mușchii regiunii
Braț (anatomie) () [Corola-website/Science/328867_a_330196]
-
(Musculus biceps brachii) este un mușchi lung, fuziform, puternic, așezat pe fața anterioară a brațului, imediat sub piele. Are originea pe scapulă prin două capete distincte: capul lung și capul scurt, ce se unesc la mijlocul brațului într-un corp muscular care coboară prin loja anterioară a brațului și se termină printr-un tendon comun pe tuberozitatea radiusului aflată pe extremitatea superioară a
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
separă medial de mușchiul brahial și răspunde traiectului arterei brahiale; iar lateral, când mușchiul biceps brahial este contractat, apare longitudinal un alt șanț, numit șanțul bicipital lateral ("Sulcus bicipitalis lateralis") care îl separă lateral de mușchiul brahial. Are originea pe scapulă, prin două porțiuni distincte, numite capete: capul lung și capul scurt. Cele două capete de origine, la început independente, se unesc la mijlocul brațului într-un singur corp muscular comun gros, voluminos și fuziform ce descinde până la cot, unde se inserează
Mușchiul biceps brahial () [Corola-website/Science/331992_a_333321]
-
Mușchiul rotundul mare (Musculus teres major) este un mușchi al umărului așezat pe partea posterioară a toracelui. Are o formă dreptunghiulară. Este un mușchi alungit, voluminos și puternic, care se întinde de la unghiul inferior al scapulei, până la creasta tuberculului mic al humerusului. Are originea medial pe unghiul inferior al scapulei ("Angulus inferior scapulae") și pe marginea laterală a scapulei ("Margo lateralis scapula") în jumătatea ei inferioară și pe septurile care îi separă de mușchiul infraspinos ("Musculus
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
al umărului așezat pe partea posterioară a toracelui. Are o formă dreptunghiulară. Este un mușchi alungit, voluminos și puternic, care se întinde de la unghiul inferior al scapulei, până la creasta tuberculului mic al humerusului. Are originea medial pe unghiul inferior al scapulei ("Angulus inferior scapulae") și pe marginea laterală a scapulei ("Margo lateralis scapula") în jumătatea ei inferioară și pe septurile care îi separă de mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus") și mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor") și are fibre inserate și pe
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
o formă dreptunghiulară. Este un mușchi alungit, voluminos și puternic, care se întinde de la unghiul inferior al scapulei, până la creasta tuberculului mic al humerusului. Are originea medial pe unghiul inferior al scapulei ("Angulus inferior scapulae") și pe marginea laterală a scapulei ("Margo lateralis scapula") în jumătatea ei inferioară și pe septurile care îi separă de mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus") și mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor") și are fibre inserate și pe fața profundă a fasciei infraspinoase ("Fascia infraspinata"). Fibrele musculare
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
Este un mușchi alungit, voluminos și puternic, care se întinde de la unghiul inferior al scapulei, până la creasta tuberculului mic al humerusului. Are originea medial pe unghiul inferior al scapulei ("Angulus inferior scapulae") și pe marginea laterală a scapulei ("Margo lateralis scapula") în jumătatea ei inferioară și pe septurile care îi separă de mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus") și mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor") și are fibre inserate și pe fața profundă a fasciei infraspinoase ("Fascia infraspinata"). Fibrele musculare merg în sus
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
brațului și este sinergic cu mușchiul dorsal mare și antagonist cu mușchiul deltoid. Imprimă brațului și o ușoară mișcare de retropulsie: o mișcarea de "a pune mâinile la spate". Când ia punctul fix pe humerus, basculează lateral unghiul inferior al scapulei, ducând scapula în sus și înainte.
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]