132 matches
-
acolo, nu-i așa ? Tati spune că tu participi Întotdeauna la petrecerea de Crăciun de la secție, cel puțin de cînd te-a lăsat a doua nevastă. — Joanie! interveni Karen. Da, am fost acolo, replică Jack. — Ai tras și tu cîteva scatoalce, de dragul justiției? — Era sub demnitatea mea. — Adică nu se lăsa deloc cu titluri pe prima pagină? — Joanie, potolește-te! Te-ai Îmbătat. Loew Își mîngîia cravata. Karen pipăia cu degetul o scrumieră. — Abstinenții se dau Întotdeauna atît de superiori! Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cele-ntâmplate, mamă, n-am vorbit serios despre petrecere. — Sunt sigur că majoritatea oamenilor ar prefera să rămână blocați în trafic decât să vină la una din petrecerile mamei tale, spuse tata. Aaauuu! strigă el când mama i-a tras o scatoalcă după ceafă. —Peter, este vorba despre petrecerea ta. — Atunci, aș fi vrut să mă lași să-i invit și pe câțiva din prietenii mei. —Mamă, sunt sigură că toată lumea o să se simtă minunat, am asigurat-o. —După ce-ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Dar el s-a așezat pe canapea lângă mine și mi-a spus că mi s-a dus un fir de la ciorap. A vrut să-mi pună mâna pe picior, să-mi arate unde anu me. I-am tras o scatoalcă peste mână de s-a făcut imediat nevăzut. Am constatat pe urmă că mi se dusese, într adevăr, un fir de la ciorap, dar nu era asta problema, îmi spun, cu un început de îndoială. Poate trebuia, totuși, să am mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înclin după bunul meu plac balanța dintre ficțiune și realitate. Realitatea mi se părea un fleac căruia îi pot face oricând față cu brio și care nu mă poate surprinde și copleși niciodată. Dar în ultima vreme realitatea îmi trage scatoalce după scatoalce, fără milă, iar ficțiunea se duce naibii tot mai departe și tot mai sus, călare pe un inorog alb... Nu mai am energia s-o trag înapoi. M-am schimbat, Bobo! Nu mai ascult muzică progresivă, nu-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bunul meu plac balanța dintre ficțiune și realitate. Realitatea mi se părea un fleac căruia îi pot face oricând față cu brio și care nu mă poate surprinde și copleși niciodată. Dar în ultima vreme realitatea îmi trage scatoalce după scatoalce, fără milă, iar ficțiunea se duce naibii tot mai departe și tot mai sus, călare pe un inorog alb... Nu mai am energia s-o trag înapoi. M-am schimbat, Bobo! Nu mai ascult muzică progresivă, nu-l mai iubesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nouăzeci de grade, și te plesnea razant cu liniarul de lemn. Iar când tu săltai și-ți reluai, săgetat de durere, poziția umanoidă, exclama hohotind: Acțiunea egală cu reacțiunea! Nu era Întotdeauna la fel de elaborat. Uneori trecea pe coridoare și Împărțea scatoalce la Întâmplare elevilor care, după ce sunase clopoțelul, nu intraseră În clase. De la asta i s-a tras. A făcut greșeala să-l pocnească așa, În trecere, pe Bej, un coleg de clasă, băiat de treabă, bătăuș, bun fotbalist și repetent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În cap ceva din manualul de istorie. A făcut un salt, poate prea spectaculos, Într-o parte, Leac spunea că nu voia să se Împiedice la coborâre În șiretul anapoda. Așa că s-a trezit cu o palmă peste ceafă, o scatoalcă sănătoasă, i-a sunat apa În cap din pricina nojițelor. Garda interpretase saltul ca pe o tentativă de evadare, fiindcă a urlat: - Ce faci, mă, treci pe trotuar! Poate că Într-adevăr era nevoie ca Leac să fie pus la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu? Să ne exploatezi pe toate, să-ți măturăm aleile, să-ți curățăm birourile și seara să te-așteptăm în pat, cu așternuturile gata încălzite...“ „O mie de așternuturi, câte unul în fiecare seară. Hmm!“ M-am trezit cu-o scatoalcă. „Adică eu nu-ți ajung?“ „Era o metaforă!“ Încă o scatoalcă. „Îți dau eu metafore să te saturi de ele! Toți bărbații, la fel: cum vă scăpăm din vedere, cum vă sare gândul la femei. Reviste, ziare, filme, povești: orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți curățăm birourile și seara să te-așteptăm în pat, cu așternuturile gata încălzite...“ „O mie de așternuturi, câte unul în fiecare seară. Hmm!“ M-am trezit cu-o scatoalcă. „Adică eu nu-ți ajung?“ „Era o metaforă!“ Încă o scatoalcă. „Îți dau eu metafore să te saturi de ele! Toți bărbații, la fel: cum vă scăpăm din vedere, cum vă sare gândul la femei. Reviste, ziare, filme, povești: orice, numai să fie cu femei. Tu ești mai rău decât toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
protestat: m-aș fi strecurat sub fustele ei, i-aș fi observat chiloții de bumbac tetra și m-aș fi ridicat pe vârfuri, s-o prind de poponeț și de capsele jachetei de blugi depeșare. Aș fi încasat și-o scatoalcă, vesel, pervers, ca un frățior mai mic. Golanii și fetele frumoase nu erau singurii cu care te puteai întâlni în zonă. În fiecare dimineață, străzile și aleile din Pajura se trezeau bântuite de niște ființe teribile, cu nume înspăimântător: Riveranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iei lecții de zbor?“ Vocea suna triumfător, reconfortant. Aș fi recunoscut-o dintr-o mie. „Mihnea? Ce cauți aici, mă?“ „Un mare scriitor, ce naiba să caut?! Uiți că am ore joia la Matematică?“ Explicația părea convingătoare. I-am tras o scatoalcă, apoi l-am luat la rost: „Ne vedem la Edgar’s după ore?“ „La opt, în birt. Ultimul care-ajunge dă o bere!“ „S-a făcut. Acum dispari, am treabă.“ Observația părea inutilă. Mihnea avea felul lui ciudat și discret de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Da, fratele dumitale nu-mi prea place. Cred și eu! După ce... Dar știți, eu nu pot suferi acest fel de a vedea lucrurile. Unul, nebun sau prost ori poate chiar un nelegiuit, smintit de-a binelea, îi trage cuiva o scatoalcă și uite-l pe om dezonorat pe viață de nu se mai poate reabilita decât prin vărsare de sânge sau făcându-l pe ticălos să-i ceară iertare în genunchi. Cred că asta-i neghiobie și despotism. Pe asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însă cel puțin și-a recunoscut greșeala, s-a dezis de Doktorenko și cu cât este mai vanitos, cu atât mai mult a fost atins în vanitatea lui. O, ce copil sunteți, Lizaveta Prokofievna! — Ce? Vrei să-ți trag o scatoalcă până la urmă? — Nu. Nu vreau deloc. Zic așa pentru că vă bucurați de scrisoare, însă nu vreți să recunoașteți. De ce vă jenați de sentimentele dumneavoastră? Așa vi se întâmplă în toate. — De-acum un pas să nu-ndrăznești să faci spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
curții; Vera venise odată plânsă și îi povestise. De îndată ce-și făcu acum apariția, începu să vorbească foarte ciudat, bătându-se în piept și învinovățindu-se de ceva... — Am primit... am primit răsplata pentru trădarea și mârșăvia mea... O scatoalcă am primit! încheie el, în sfârșit, tragic. — O scatoalcă? De la cine?... Și așa de dimineață? — Așa de dimineață? zâmbi sarcastic Lebedev. Timpul nu înseamnă nimic... chiar și pentru o răsplată fizică... dar eu o scatoalcă morală... am primit... morală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndată ce-și făcu acum apariția, începu să vorbească foarte ciudat, bătându-se în piept și învinovățindu-se de ceva... — Am primit... am primit răsplata pentru trădarea și mârșăvia mea... O scatoalcă am primit! încheie el, în sfârșit, tragic. — O scatoalcă? De la cine?... Și așa de dimineață? — Așa de dimineață? zâmbi sarcastic Lebedev. Timpul nu înseamnă nimic... chiar și pentru o răsplată fizică... dar eu o scatoalcă morală... am primit... morală, nu fizică! Se așeză brusc fără multă ceremonie și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trădarea și mârșăvia mea... O scatoalcă am primit! încheie el, în sfârșit, tragic. — O scatoalcă? De la cine?... Și așa de dimineață? — Așa de dimineață? zâmbi sarcastic Lebedev. Timpul nu înseamnă nimic... chiar și pentru o răsplată fizică... dar eu o scatoalcă morală... am primit... morală, nu fizică! Se așeză brusc fără multă ceremonie și începu să povestească. Relatarea lui era foarte incoerentă; prințul dădu să se încrunte și să plece, dar deodată câteva cuvinte îl uimiră. Încremeni de mirare... Domnul Lebedev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un bilet, prin fata mea, care i l-a dat pe ușa din spate. L-a primit. — Te-ai văzut acum cu Lizaveta Prokofievna? întrebă prințul, aproape nevenindu-i să-și creadă urechilor. — M-am văzut acum și am primit o scatoalcă... morală. Mi-a dat scrisoarea înapoi, chiar mi-a aruncat-o în față, nedesfăcută... și mi-a dat brânci afară... de altminteri numai moral, nu și fizic... la drept vorbind, aproape și fizic, căci mult n-a mai lipsit! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mie sau vă pierdeți sângele rece și începeți să vă mirați? Mă bucur că vreți să semănați a om. Pentru asta o să vă distrez. Iată ce înseamnă să faci servicii domnișoarelor tinere și cu suflet nobil: astăzi am primit o scatoalcă de la ea! — Mo... morală? întrebă prințul fără voie. Da, doar n-avea să fie fizică. Mi se pare că nimeni n-ar ridica mâna asupra unuia ca mine și nici chiar o femeie nu m-ar lovi; nici chiar Ganecika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai ales când evoluează spre supurație (C. Borundel, Manual de medicină) De pildă, judecătorii sunt declarați "inamovibili", după care, imediat, textul Constituției precizează: "în condițiile legii" ("22", februarie 2006) Alexandru I. "a dat" primul, iar Dan M. a încasat câteva scatoalce, după care fiecare a intrat la ore ("Libertatea", 2.II.2006) Între timp, N. a lăudat votul pozitiv al colegilor lui, după care i-a invitat pe procurorii DNA să-i facă percheziția cât mai curând, afirmând că n-are
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
ca puii de găină de un kilogram. Cei doi balauri au trupuri de atleți desăvîrșiți, își pun proteze caraghioase în gură și-și dau singuri pumni în față ca să se frăgezească. În urletele sălii începe războiul. Se mîngîie cu niște scatoalce, cu ceva picioare la cotoare și se înșfacă la trîntă. Tari amîndoi, unul dă cu cotul și deschide robinetul la borș. Dar și celălalt știe să facă exact același lucru. Acum este borș peste tot. Se luptă care să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întrebare: Dar tu de ce nu te duci să-ți iei apă? Ce muiere afurisită, ce-am să-i umflu botu', gîndește cu nervii răscoliți Raul. Dacă o să-l determine totuși să se ducă el, atunci o să aibă parte de multe scatoalce. Era o rățoire mai mult, pentru că sînt decenii de cînd n-a mai bătut baba. Raul nu răspunde la întrebare, ci doar repetă rugămintea. Te-am rugat să-mi dai un pahar cu apă. Cer prea mult, iubito?! Pe bătrîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am crezut că o să se întoarcă și o să se uite la mine, și atunci am simțit cum roșesc și mi-am întors repede capul și am observat că din spate vine nea Klidész, avea obiceiul să le tragă câte o scatoalcă ălora de nu erau atenți, am întors repede foaia și am început să copiez de pe tablă, de parcă aș fi continuat pe o pagină nouă, dar nea Klidész, ajungând lângă mine, mi-a tras una peste ceafă, însă nu prea tare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
să iubim, tovarășe profesor?” Dascălul ar fi răspuns scurt: „ - Decent, academic și urban!”, fiind astfel sugerată masca unui rol cultural pe care C. Ciopraga a știut să-l joace impecabil. Tot pe atunci, autorul monografiei Calistrat Hogaș a primit o „scatoalcă” de la G. Călinescu (în revista „Contemporanul”), dar, spre mirarea noastră, foarte tineri și disprețuitori pentru orice „diplomație”, „înțelepciune” ori strategie literară, nu a răspuns. Revenind la cartea lui Constantin Călin, se poate spune că este un jurnal de critic hărăzit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
să iubim, tovarășe profesor?” Dascălul ar fi răspuns scurt: „ - Decent, academic și urban!”, fiind astfel sugerată masca unui rol cultural pe care C. Ciopraga a știut să-l joace impecabil. Tot pe atunci, autorul monografiei Calistrat Hogaș a primit o „scatoalcă” de la G. Călinescu (în revista „Contemporanul”), dar, spre mirarea noastră, foarte tineri și disprețuitori pentru orice „diplomație”, „înțelepciune” ori strategie literară, nu a răspuns. Revenind la cartea lui Constantin Călin, se poate spune că este un jurnal de critic hărăzit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
supărat: nu mai puteam savura jocul cu pietricelele din cutia de rezonanță. L-am păcălit pe vărul Traian să mă lase să mă joc o parte din timpul cuvenit lui. Ne-a prins Nicu și ne-a ars câte-o scatoalcă. Drept pentru care am refuzat să mai fim admiratorii & spectatorii săi. Plecând să-și susțină corijența, vărul a luat și chitara cu el. N-am mai văzut-o până la vacanța următoare. Am început și noi școala. Fiind în clase diferite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]